Slide 1

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 2

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 3

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 4

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 5

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 6

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 7

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 8

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 9

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 10

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 11

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 12

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 13

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 14

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 15

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 16

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 17

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 18

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 19

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 20

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 21

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.


Slide 22

Zgomotul – factor de risc la locul
de muncă şi combaterea lui
Ghid şi exemple de bune practici

Zgomotul – factor de risc la locul de muncă
şi combaterea lui

Ghid şi exemple de bune practici
Elaboratori: Dan Marius Andreescu
Traducerea şi redactarea: Bogdan Alexandru Comaromi
Tehnoredactarea: Gabriela Filip

PREFAŢĂ
Suntem cu toţii contemporani cu tehnologiile de vârf, nivelul de civilizaţie în care trăim fiind rezultatul logic al progresului
tehnic dobândit. Din păcate, însă, riscul de a intra în contact cu zgomotul care îl însoţeşte pe om în permanenţă şi
pretutindeni este şi el legat de progres. Liniştea pe care o dorim cu toţii capătă, însă, pe zi ce trece, valenţa unei
necesităţi vitale pentru OM, deoarece, în măsura în care îl analizăm, zgomotul se dovedeşte a fi un mare pericol pentru
sănătate, securitate şi eficacitate în mediul de muncă. Combaterea zgomotului trebuie să devină o ţintă pentru omul
însuşi, indiferent de locul acestuia în societate.

« Unde şi cum combatem zgomotul şi efectele lui nocive? »
Acesta este subiectul unui ansamblu de directive europene, acte normative naţionale precum şi a unor lucrări de
cercetare. „Zgomotul – factor de ric la locul de muncă – şi combaterea lui – Ghid de bune practici”.
Ghidul de bune practici, destinat zgomotului şi combaterii lui, conţine date şi informaţii dobândite din experienţele în
domeniu ale SUVA (Casa Naţională Elveţiană de Asigurări la Accidente) şi INRS – Franţa, fiind structurat pe capitole ce
definesc:
noţiuni fundamentale de acustică;
tehnici de măsurare a zgomotului;
sistemul auditiv, percepţia sunetului şi efectele zgomotului asupra capacităţii auditive ale omului;
elemente de apreciere a zgomotului;
prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot;
experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului (SUVA, INRS – Franţa).
De asemenea, fac obiectul unui capitol distinct:
extrase din legislaţia în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) cu referire la prevenirea riscurilor cauzate de
zgomot (Directive europene, acte normative naţionale);

•elemente de acustică privind:
 determinarea expunerii la zgomot profesional şi estimarea deteriorării auzului (SR ISO 1999:1996);
 măsurarea şi evaluarea expunerii la zgomot în mediul de muncă (ISO 9612:1997);
 recomandări practice pentru proiectarea locurilor de muncă cu zgomot redus dotate cu maşini si instalaţii (SR EN
ISO 11690-3);
Ghidul este conceput astfel încât, prin informaţiile oferite, să ofere cititorului interesat să găsească subiectele de care are
nevoie, respectiv măsurile cele mai eficace împotriva zgomotului la locurile de muncă şi nu numai acolo.
Ca mijloace de acţiune împotriva zgomotului, se pot prefigura:
Reducerea zgomotului de la sursă prin acţiuni asupra maşinii.
O astfel de acţiune, deşi este eficace în reducerea zgomotului, este rar pusă în aplicare, deoarece tehnic este adesea
dificilă; constructorii de maşini şi instalaţii sunt încă puţin sensibilizaţi în aceasta direcţie şi rari sunt aceia care posedă
ştiinţa de a o face indispensabilă. Cheltuielile unei asemenea acţiuni pot fi ridicate, dar …. o surditate profesională costă,
de asemenea, foarte mult. Şi totuşi, soluţii ar exista. Iată câteva dintre ele:
Utilizarea lamelor de cauciuc ce permit frânarea la cădere a obiectelor într-un colector şi reducerea zgomotului.
Schimbarea tehnologiei care nu afectează nici cadenţele, nici preţul: nituirea prin presiune, aproape silenţioasă
care înlocuieşte nituirea prin şoc ce produce mult zgomot;
Materiale noi: utilizarea de tole amortizate pentru structurile metalice ale maşinilor permite reducerea emisiilor
sonore induse de vibraţiile interioare.

 Tratamentul acustic al încăperilor: acesta constă în placarea pereţilor şi a plafonului localului cu un material care

posedă proprietăţi de absorbţie a sunetului.
 „Carcasarea” maşinii zgomotoase cu ajutorul unei cabine ce prezintă o izolare fonică ridicată şi în interiorul căreia
este plasată maşina ce produce zgomot. În acest caz, soluţia este eficace dacă:
 maşina este automatizată sau necesită rare intervenţii manuale;
„carcasarea” face obiectul unei întreţineri cu costuri minime;

Protecţia individuală: în cazul în care toate mijloacele de protecţie colectivă contra zgomotului au fost anvizajate dar nu
au putut fi puse în aplicare fie din cauza unor considerente tehnice, fie din cauze financiare, se poate recurge la protectori
individuali. Aceştia sunt, însă, puţin costisitori şi nu întotdeauna acceptaţi din cauza disconfortului pe care îl provoacă.
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt concepuţi după următorul principiu care stă la baza funcţionării lor:
formarea unui obstacol pentru accesul undelor sonore spre aparatul auditiv uman.
În practică se disting două categorii:
 antifoane externe – ex: cască protectie urechi, cască integrală);
antifoane interne şi alte dispozitive similare
Pentru ca un protector individual împotriva zgomotului să-şi îndeplinească rolul, el trebuie să fie:
- eficace, în sensul că trebuie să reducă suficient de mult nivelul sonor pe care îl percepe subiectul;
- cât mai compatibil posibil;
- purtat în permanenţă în timpul exercitării sarcinii de muncă;
Un protector individual împotriva zgomotului poate permite, în mod curent, o micşorare globală de 20dB(A).
Acustică previzională
Se pune întrebarea: Ce soluţii tehnice se pot adopta pentru a crea un „loc de muncă silenţios” sau a reduce zgomotul întrun atelier existent? Acustică previzională poate răspunde la această întrebare. Ea permite, prin simularea computerizată a
propagării sunetului într-un atelier, previzionarea nivelurilor sonore la posturile de lucru şi definirea soluţiei de insonorizare
cea mai adecvată, ţinând cont de obiectivul vizat. Fişele de zgomot furnizate printr-un calcul previzional facilitează dialogul
între parteneri (angajator, arhitect, coordonator de securitate/serviciul de prevenire al antreprenorului general, inginerul
specialist în acustică însărcinat cu găsirea de soluţii de specialitate, membri CSSM); aceste documente constituie un
puternic mijloc de sprijin în luarea deciziilor.

Este necesar ca Institutul de Cercetări în materie de SSM, serviciile externe de prevenire şi protecţie, Institutul de
Construcţii să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de acustică previzională prin acţiuni de cercetare
aplicativă şi de transfer al acestor tehnici asupra „acusticienilor de pe teren” (o nouă meserie ce va trebui dezvoltată prin
„Şcoala de meserii” – ARACO).

Urmărirea căilor progresului
Speranţele privind diminuarea zgomotului la locurile de muncă sunt de natură diversă. Pe plan tehnic, progresul
semnificativ a fost îndeplinit la nivel european; el face acum posibilă urmărirea traiectoriei energiei sonore rezultate dintro maşină şi de a compara în mod aprioric, eficacitatea diferitelor acţiuni potenţiale de a reduce zgomotul de la locurile de
muncă (ateliere, încăperi de birouri etc).
Măsurarea expunerii sonore, multiplicarea prin instituţiile competente a acţiunilor de informare, a consilierii şi controlului,
conştientizarea angajatorilor şi lucrătorilor, întărirea şi dezvoltarea rolului din ce în ce mai activ al medicului de medicina
muncii, creşterea efortului în cercetarea aplicativă de specialitate, sunt în aceeaşi măsură factori suplimentari ai
progresului.
Reglementările în materie impun astăzi producătorilor de maşini să furnizeze informaţii asupra zgomotului produselor lor,
facilitând astfel dialogul producător - utilizator.
Motivaţia de a achiziţiona maşini mai puţin zgomotoase va fi cu atât mai eficace cu cât cumpărătorii, potenţiali angajatori,
vor avea în vedere limitarea nivelului de zgomot la locurile de muncă ţinând cont de nivelul de zgomot emis de maşini.

PREFAŢĂ
Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la zgomot şi combaterea lui
A) Ce este zgomotul?
B) Prevenirea riscurilor provocate de zgomot
Cap I. -Noţiuni fundamentale de acustică
1.1 Originea sunetului
1.2 Presiunea şi oscilaţia acustică
1.3 Undele sonore şi propagarea sunetului
1.4 Puterea acustică
1.5 Nivelul presiunii acustice
1.6 Nivelul de putere acustică
1.7 Analiza spectrală
1.8 Semnalele acustice
1.9 Câmpurile acustice
Cap II.

Auzul

2.1 Urechea şi auzul
2.2 Percepţia sunetului
2.3 Examenul audiometric
2.4 Influenţa vârstei asupra auzului
2.5 Leziunile urechii provocate de zgomot
2.6 Evaluarea capacităţii auditive
2.7 Alte efecte ale zgomotului
Cap III.

Tehnici de măsurare a zgomotului

3.1 Scopul măsurătorilor
3.2 Componentele instrumentelor de măsurare acustică
3.3 Aparate pentru măsurarea şi analiza acusticii
3.4 Recomandări practice
3.5 Măsurători ale zgomotului în sistem SUVA
Cap IV. - Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.2 Determinarea „Expunerii” la zgomotul impulsiv
4.3 Riscul diminuării acuităţii auditive datorată zgomotului
4.4 Zgomotul periculos pentru auz
4.5 Alte criterii de estimare a zgomotului
Cap V. - Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
5.2 Tabelele individuale ale nivelurilor sonore (ILT)
5.3 Tabelele generale ale nivelurilor sonore (ALT)
Cap VI. - Principii, măsuri, soluţii în lupta contra zgomotului
6.1 Principii de luptă contra zgomotului
6.2 Cu privire la măsurile de luptă împotriva zgomotului
6.3 Alte exemple practice
6.4 Sursa de zgomot: prima prioritate
6.5 Locul de muncă: a doua prioritate
6.6 Reducerea expunerii la zgomot: a treia prioritate

Cap VII. - Prevenirea afecţiunilor auzului induse de zgomot
7.1 Lupta împotriva zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate al întreprinderii
7.2 Programul SUVA de prevenire a afecţiunilor auditive
7.3 Programul
7.4 Evoluţia expunerii la zgomot în timpul activităţii profesionale
7.5 Controlul eficace şi prevenirea afecţiunilor auditive
7.6 Expunerea la zgomot în timpul liber
7.7 Zgomotul în timpul liber şi pierderea auzului
Cap VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
8.2 Informarea şi formarea
8.3 Alegerea EIP corespunzătoare
8.4 Utilizarea sistematică şi corectă a EIP
8.5 Perceperea semnalelor în timpul purtării EIP
Cap IX.

Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului

9.1 Conceptul de profilaxie
9.2 Profilaxia tehnică
9.3 Profilaxia medicală
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa
Anexa

1
2
3
4
5
6

Baza juridică a profilaxiei auditive
Mărimi şi unităţi fizice de acustică
Aprecierea pierderii auzului în funcţie de CPT-AMA
Baza de apreciere a situaţiei de zgomot şi a surselor sonore (SUVA)
Lista ramurilor pentru care s-au determinat nivelurile sonore
Prestaţiile Departamentului de Acustică în lupta împotriva zgomotului

Legislaţie, reglementări şi informaţii de specialitate cu privire la ZGOMOT ŞI MIJLOACELE DE COMBATERE A
ACESTUIA
A. Ce este zgomotul?
Este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând astfel o senzaţie auditivă ce poate fi agreabilă (zgomotul mării,
cântecul păsărilor etc), dar care adesea devine dezagreabilă, deranjantă sau nocivă.
Vibraţia aerului este la început canalizată spre pavilionul urechii şi în canalul auditiv; ea întâlneşte apoi timpanul pe care
îl face să vibreze. Vibraţia timpanului este transmisă prin cele două oscioare ale urechii (scăriţa şi nicovala).
Celulele auditive ale urechii interne sunt sensibile la vibraţiile pe care percep şi transmit creierului impulsuri electrice
care provoacă senzaţii sonore. Urechea omului este foarte sensibilă, ea fiind capabilă să interpreteze semnalele sonore
care se întind de la pragul de audiţie la pragul de durere, suportând astfel o dinamică de 120dB.

• Zgomotul are un efect devastator asupra sănătăţii şi afectează persoanele indiferent de sectoarele de activitate
unde lucrează
Vibraţia aerului provoacă o variaţie a presiunii sale. Dacă vibraţiile sunt rapide sau lente, zgomotele sunt acute sau
grave.
Rapiditatea vibraţiilor se caracterizează prin frecvenţă care se măsoară în Hertz.
• Nivelul sonor al zgomotului (ISO 131-1979- formula 3)
a) nivelul 0dB = zgomotul cel mai slab perceput de urechea umană;
b) nivelul 120dB – zgomotul care provoacă senzaţia de durere.
Pentru a lua în consideraţie nivelul real perceput de urechea umană
se utilizează „un decibel fiziologic” denumit decibel A, respectiv dB(A).
• Măsurarea nivelului de zgomot se face cu ajutorul SONOMETRULUI

I.

Noţiuni fundamentale de acustică

1.1 Originea sunetului
Sunetul e produs de vibraţiile mecanice într-un mediu elastic (gazos, lichid sau solid). Niciun fel de sunet nu poate fi emis
într-un spaţiu imaterial (vid). Sunetul aerian se produce:
 în timpul unui schimb brusc de volume de gaz (explozii, detonări, spargerea unui balon etc)
 în cazul în care în jurul unei scurgeri de gaze sau a unui corp în mişcare rapidă se formează turbioane de aer (de ex.
aerul comprimat, vântul etc)
 în cazul în care sunt emise coloane de aer (din ţevi, tuburi etc)
 dacă vibraţiile unor corpuri solide (elemente ale unor maşini, diapazoane, membrane) sunt transmise aerului din jur (fig
6)

II. Auzul
2.1 Urechea şi auzul
Pe parcursul a peste 100000 ani de evoluţie, auzul s-a dezvoltat ca un organ minuscul extrem de performant în care,
ţinând cont de volumul acestuia, se completează 4 tipuri diferite de transmisie.
Undele sonore ajung la timpan prin canalul auditiv în care frecvenţele de 3000Hz sunt amplificate (rezonanţa canalului
auditiv). Precum o membrană a unui microfon, timpanul reacţionează la diferenţa de presiune dintre canalul auditiv şi
cavitatea urechii mijlocii unde presiunea este egală cu presiunea atmosferică datorită trompei lui Eustachi care
debuşează în faringe. Mişcările timpanului sunt transmise, prin intermediul oscioarelor, la fereastra ovală care este
legată, la rândul ei, de cochilia urechii interne ce conţine lichid. Cochilia, al cărui canal interior este divizat de-a lungul de
o membrana bazilară, are dimensiunea aproximativă a unui mic bob de mazăre (fig 27)

Fig. 28– Cochilia urechii

Vibraţiile ferestrei ovale se transmit lichidului urechii interne sub forma undelor progresive şi pun în mişcare părţi ale
membranei bazilare, în funcţie de frecvenţa sunetului: pentru frecvenţele înalte – aproape de fereastra ovală, pentru
frecvenţele joase – aproape de cochilie (fig 28). Va rezulta o primă analiză spectrală a sunetului prin mijloace mecanice.

Aceste mişcări sunt captate de aprox. 3500 celule ciliate situate în membrana bazilară şi sunt convertite în impulsuri
bioelectrice (fig 29). Dincolo de aceste celule ciliate interne, membrana bazilară mai prezintă şi ~15000 celule ciliate
externe. Acestea au mai ales rolul de a amplifica sau a regulariza sunetul. Ele optimizează continuu reacţiile membranei
bazilare la semnalul acustic, la interpretarea acestuia. Aceste impulsuri sunt în final transmise nervului auditiv la creier
unde sunt analizate.
Urechea umană este foarte sensibilă. Ne aducem aminte ca înainte de era industrială
supravieţuirea depindea de perceperea zgomotelor cele mai uşoare. Ea este capabilă
de a interpreta semnale sonore care se întind de la pragul de audiţie la pragul de
durere, ceea ce reprezintă o dinamica de 120dB. Însă, metabolismul urechii interne nu
este capabil să îşi reînnoiască suficient energia consumată de celulele ciliate în timpul
schimburilor acustice importante, ceea ce poate antrena, pe termen lung, leziuni
permanente ale urechii.
Transmiterea sunetului prin urechea externă şi urechea medie nu are aceeaşi
eficacitate pentru toate frecvenţele. Cele mai înalte sau cele mai joase frecvenţe care
pătrund în urechea internă sunt amortizate, în timp ce transmisia este optimă între
1kHz şi 6kHz (fig 30). Asta datorită faptului că domeniul frecvenţei este în mod
deosebit sensibil.

Fig. 29 – Sectiune transversala
prin cochilie

O foarte mică presiune acustică la 4kHz provoacă deja o senzaţie de percepţie (punctul
minim al pragului de audiţie – fig 30);

Leziunile urechii datorate zgomotului apar în cea mai mare parte a cazurilor la frecvenţe de
peste 4kHz, pentru că o sursă sonoră al cărui spectru pe o treime de octavă este plat
(analog zgomotului roz) încarcă mai mult urechea internă în acest domeniu al frecvenţei.

III. Tehnici de măsurare a zgomotului
3.1 Scopul măsurătorilor Măsurarea zgomotelor are ca scop evaluarea obiectivă a situaţiei acustice. Rezultatele
trebuie să fie reproductibile independent de instrumentul utilizat şi de persoana care efectuează măsurătorile. Acesta
este motivul pentru care atât instrumentele de măsurare, cât şi metodele au fost stabilite prin norme internaţionale.

Măsurarea imisiunii zgomotului se ocupa de efectele zgomotului într-un spaţiu dat sau asupra unei persoane adică
efectele asupra auditorilor. În timpul unei astfel de măsurători, microfonul înlocuieşte urechea umană şi caracteristicile
acesteia sunt simulate prin mijloace tehnice mai ales prin ponderarea diferitelor frecvenţe şi prin ponderarea temporală a
semnalului acustic. Punerea în pericol a sistemului auditiv depinde de energia sonoră recepţionată. De aceea se caută
nivelul sonor a cărei energie este reprezentativă pentru sarcina acustică totală: nivelul de presiune acustică continuă
echivalentă Leq. (x)
Măsurarea emisiilor de zgomot se raportează la sursă. Este vorba de a determina puterea acustică emisă de către o
instalaţie pentru a le compara cu caracteristicile acesteia furnizate de către constructor. Măsurile care se raportează la
surse constituie baza luptei tehnice împotriva zgomotului. Ele sunt în cea mai mare parte a cazurilor efectuate prin
analize spectrale.

Fig. 39 – Emisiile și imisiunile de zgomot

IV. Aprecierea zgomotului
4.1 Aprecierea nivelului de expunere la zgomot LEX
4.1.1 Baze de apreciere
Nivelul sonor nu este mereu acelaşi la un anumit post de lucru în timpul activităţii. De aceea cunoaşterea nivelului mediu
de expunere la zgomot şi compararea cu valorile limită impuse de normative sunt necesare şi suficiente pentru a
determina periculozitatea nivelului sonor la locul de muncă.
4.1.2 Calculul nivelului de expunere la zgomot LEX
- Standardele ISO1999/1996 şi ISO9612/2009 stabilesc valorile admise pentru expunerea la zgomot. De aceea trebuie
să ne bazăm pe aceste 2 standarde pentru a determina „Expunerea la zgomot” la locurile de muncă.
- O componentă importantă pentru aprecierea zgomotului este „DURATA” [Exp] care trebuie luată în calcul pentru a
determina nivelul de expunere cotidian [LEX/8h] şi anual [LEX/2000h].
- Cum surditatea ce survine după o expunere la zgomot de-a lungul a mai multor ani, LEX trebuie să ia în calcul, în
primul rând, nivelul de expunere anual [LEX/2000h].

- În cazul în care nivelul sonor rămâne acelaşi pe toată durata activităţii, iar un lucrător este
expus la zgomot în permanenţă, nivelul de presiune acustică continuu echivalent [Leq]
măsurat la locul de muncă este corespunzător cu nivelul de expunere la zgomot LEX.
- În cazul în care există o variaţie temporală a zgomotului, sunt diverse metode de estimare
a acestuia.

Fig. 58 – Nivel sonor variat pentru anumite activități în funcție de sezon

V. Aprecierea situaţiei acustice la locurile de muncă
5.1 Aprecierea locurilor de muncă
Înainte de a putea stabili măsuri de protectie adecvate trebuie să se măsoare şi să se analizele zgomotul ce poate
reprezenta un pericol pentru auzul lucrătorilor la locurile de muncă.

Plecând de la un număr mare de măsuratori efectuate, asupra obiectelor echivalente si de la anchete privind tehnica de
lucru, sarcinile sonore medii Leq pot fi calculate pentru amplasamentele de lucru, activităţi sau aparatură diversă.
Asa a adunat SUVA rezultatele aprecierii amplasamentelor de muncă clasate pe activităţi sub forma tabelelor generale ale
nivelurilor sonore (ALT).

Diagrama de coloane alaturată (fig 64) prezintă, ca de exemplu, pe de o parte procentajul persoanelor expuse la zgomote
ce pot pune in pericol auzul, iar pe de altă parte numărul total de persoane active pentru diverse activităţi (în procente şi în
total).
Daca s-ar şti că în aproximativ 25.000 întreprinderi aproape 200.000 de lucrători sunt expuşi unui zgomot care poate
prezenta pericol pentru auz (Leq≥88dB(A), numărul necesar de aprecieri asupra locurilor de muncă ar fi considerabile.
Este motivul pentru care nu se pot efectua măsurători ale zgomotelor în fiecare intreprindere şi în fiecare loc de muncă.
Situaţia acustică a locurilor de muncă poate fi totuşi apreciată cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore.
Dincolo de măsurătorile zgomotului care s-au efectuat la locurile de muncă, inginerii în securitate ai SUVA au efectuat şi
măsurat zgomotul maşinilor. Astfel de rezultate colectate sunt analizate sistematic, stabilindu-se astfel o bancă de date cu
ajutorul căreia valorile de emisie ale surselor de zgomot definite (instalaţii tehnice şi aparatură) pot fi înmagazinate şi
analizate.
Banca de date va permite urmărirea evoluţiei tehnice a maşinilor mai ales în ceea ce priveşte emisiile sonore şi va furniza
cumpărătorilor şi agenţilor comerciali date mai bune pentru luarea unei decizii

VI. Principii, măsuri, soluţii pentru combaterea zgomotului
6.1 Principii de combatere a zgomotului

Zgomotul în industrie este produs înainte de toate de instalaţiile tehnice. Este motivul pentru care el trebuie combătut prin
mijloace tehnice şi, pe cât posibil de la sursă. Dispozitivele tehnice au prioritate pentru că doar ele pot diminua sau
elimina în mod eficace zgomotul. În oricare din cazuri dispozitivele trebuie studiate cu atenţie.
Din expunerea bazelor legale (capitolul 2) reiese că, lupta contra zgomotului este o datorie a cumpărătorilor, a
vânzătorilor, a inginerilor de planificare, a constructorilor, a responsabililor de producţie şi a şefilor de personal.
Combaterea zgomotelor este deci o muncă de coordonare.
Se recomandă ca întreprinderile să facă apel la specialişti pentru a-şi rezolva problemele şi sa rămână în contact
permanent cu consilieri precum distribuitori sau ingineri. Cu toate că, anumite măsuri de combatere a zgomotului pot fi
luat şi puse în practică de către orice actor interesat de aceste probleme, partea tehnică de combatere a zgomotului cere
în general cunoştinţe solide de specialitate. Măsurile de planificare cer şi colaborarea specialiştilor interni cu cei externi.
După modelul Statelor Membre şi în România este necesară constituirea unui catalog al întreprinderilor specializate în
combaterea zgomotului, acustica clădirilor şi locaţiilor şi amortizarea vibraţiilor.
Zgomotul nu va trebui combătut fără un plan precis, ci din contră printr-un plan sistematic, stabilind scopul acestuia. În
acest scop se pot aplica aceleaşi metode recunoscute de rezolvare a problemelor ca acelea care sunt utilizate pentru
alte lucrări de planificare.
6.2 Măsurile de combatere a zgomotului
În mod fundamental există trei posibilităţi de a înfrunta pericolul pe care îl reprezintă zgomotul:
 ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE LA SURSĂ;
 IZOLAREA SURSEI PERICULOASE;
 PROTEJAREA PERSOANELOR PUSE ÎN PERICOL DUPĂ CUM ILUSTREAZA FIGURA 52 ŞI EXEMPLELE PRACTICE
URMĂTOARE.

VII. Prevenirea afectiunilor auzului induse de zgomot
Combaterea zgomotului se bazează măsuri tehnice, organizatorice si comportamentale. In numeroase cazuri, este
necesara combinarea acestora pentru o eficacitate mai mare. O organizare si o planificare metodica a masurilor de
lupta inpotriva zgomotului garanteaza o protectie optima.
Combaterea zgomotului trebuie să facă parte din sistemul de securitate şi sănătate al întreprinderii!!!
Examinarea periodică a lucrătorilor expuşi la zgomot permite verificarea eficacităţii măsurilor luate în această problemă.
Ele servesc, de asemenea, pentru a identifica cat mai precoce problemele legate de auz cu care s-ar putea confrunta
lucrătorii. Masurile eficace luate în acest sens vor putea opri evoluţia bolii şi implicit agravarea ei.

7.1 Combaterea zgomotului în conceptul de securitate şi sănătate în
muncă al întreprinderii
7.1.1 Planul de combatere a zgomotului în întreprindere
În cazul în care lucrătorii sunt sau vor fi expusi unui nivel sonor periculos
pentru auz în timpul activităţii din întreprindere, lupta împotriva zgomotului şi
prevenirea afecţiunilor auditive trebuie integrate în sistemul de securitate al
întreprinderii. Tabelul 25 indică punctele importante care trebuie atinse în
acest domeniu. Aceasta listă nu este exhaustiva şi poate fi adaptată oricăror
condiţii din cadrul întreprinderii.

VIII. Echipamentele individuale de protecţie auditivă
8.1 Purtarea EIP pentru auz
În cazul în care măsurile tehnice nu permit reducerea nivelului sonor şi, implicit, reducerea expunerii la zgomot la un nivel
nepericulos pentru auz, lucrătorii vor trebui să poarte EIP împotriva zgomotului. Acestea protejează eficace împotriva
afecţiunilor auditive induse de zgomot şi sunt uşor de utilizat. Purtarea EIP pentru auz nu este însă agreabilă mereu.
Acest tip de protecţie nu trebuie, deci, utilizat decăt ca o ultimă masura de combatere a zgomotului.
8.2 Informarea, instruirea şi formarea Intreprinderile vor trebui să îşi informeze lucrătorii în cazul în care activitatea
profesională presupune o expunere la zgomot periculos pentru auz. Lucrătorii trebuie informaţi mai ales asupra
următoarelor aspecte:
 efectul zgomotului periculos pentru auz şi aparitia afecţiunilor auditive, efectul acestor afecţiuni în viaţa de zi cu zi;
 măsuri de combatere a zgomotului, justificări privind purtarea obligatorie a EIP pentru auz;
 activităţi şi locuri ce necesită purtarea EIP;
 importanţa purtării corecte a EIP pentru o îmbunătăţire a nivelului sonor şi pentru o protecţie eficace;
 utilizarea şi întreţinerea EIP, înlocuirea frecventă a acestora;
 distribuirea şi punerea la dispoziţie a EIP în întreprindere;
 avantaje şi dezavantaje ale diferitelor EIP, eficacitatea lor în cazul unor activităţi specifice;
 consecinţele în cazul nerespectării purtării obligatorii;
 participarea personalului la alegerea EIP.
Formarea, instruirea şi informarea personalului vor fi consemnate. Se va indica data, numele şi persoana formată, ca şi
temele tratate.
Nimic nu poate înlocui o bună acuitate auditivă
Nu trebuie uitat faptul că nici aparatele auditive cele mai performante nu pot compensa în totalitate pierderea auzului. In
ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultimii ani în acest domeniu, performanţele unui aparat auditiv nu
egalează mereu performanţele unei urechi sănătoase în cele mai proaste condiţii de audiţie, de exemplu în cazul unei
conversaţii pe fondul unui zgomot perturbator, în anumite locaţii.

IX. Experienţe dobândite în profilaxia afecţiunilor auzului
9.1 Conceptul de profilaxie
Efectuează vizite la întreprinderile selecţionate, apreciază posturile de lucru în funcţie de zgomotul ce prezintă pericol
pentru auz şi prezintă responsabililor din întreprinderi măsurile ce trebuie luate pentru acest lucru. Informează în scris
angajatorul privind condiţiile de zgomot (tabele individuale ale nivelurilor sonore ILT) şi măsurile adecvate de protecţie a
auzului (anexa 3).
În cazul în care specialiştii în securitatea muncii nu pot vizita toate întreprinderile, cele care nu pot fi vizitate sunt
informate prin corespondenţă, cu ajutorul tabelelor generale ale nivelurilor sonore stabilite pe activităţi, în privinţa
condiţiilor de zgomot cu care se pot confrunta acestea în privinţa măsurilor de protecţie impuse, cerând a i se comunica
observaţiile întreprinderilor în privinţa acestui subiect. In cazul în care întreprinderea şi-a dat acordul şi nu prezintă
obiecţii, se introduce profilaxia medicală. Toate întreprinderile în care zgomotul prezintă un pericol pentru auz sunt
supuse profilaxiei medicale. In acest scop, toate persoanele expuse zgomotului vor efectua controale periodice ale
auzului pentru a verifica aptitudinea de a lucra într-un mediu zgomotos.
9.2.2 Controalele în întreprinderi
Specialiştii vizitează întreprinderile pentru a stabili nivelurile sonore ale locurilor de muncă, pentru a discuta în privinţa
eventualelor măsuri de protecţie tehnică sau individuală şi pentru schimburi de experienţă. Utilizând datele furnizate prin
profilaxia medicală, se pot determina zonele cu risc şi se poate verifica purtarea echipamentelor de protecţie auditivă în
fiecare întreprindere.
Sunt stabilite programe de securitate pe baza documentaţiei furnizate, iar întreprinderile care nu obţin rezultate sunt
ajutate. Daca întreprinderile refuza aplicarea măsurilor cerute (ceea ce se întâmplă destul de rar), se recurge la mijloace
legale de constrângere a acestora.