PERCEPȚIA Clasificări, Funcții, Structuri PERCEPȚIA - INTRODUCERE – Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale.
Download ReportTranscript PERCEPȚIA Clasificări, Funcții, Structuri PERCEPȚIA - INTRODUCERE – Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale.
Slide 1
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 2
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 3
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 4
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 5
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 6
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 7
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 8
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 9
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 10
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 11
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 12
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 13
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 14
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 15
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 16
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 17
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 18
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 19
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 20
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 21
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 22
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 23
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 24
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 25
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 26
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 27
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 28
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 29
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 30
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 31
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 32
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 33
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 34
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 35
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 36
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 2
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 3
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 4
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 5
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 6
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 7
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 8
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 9
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 10
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 11
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 12
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 13
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 14
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 15
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 16
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 17
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 18
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 19
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 20
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 21
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 22
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 23
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 24
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 25
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 26
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 27
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 28
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 29
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 30
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 31
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 32
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 33
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 34
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 35
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).
Slide 36
PERCEPȚIA
Clasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în
conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct
asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚE
ÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale
lumii obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod
nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni
percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului
senzorial duce la creşterea
sensibilităţii
hiperestezie - surmenaj
Creşterea
sensibilităţii:
•boli infecţioase
•boala Basedow
•boli psihice la debut
Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile
•- difuze
•- cu sediu variabil
•- fără modificări organice
•Senzații ”pure” funcţionale – în
sindroamele nevrotice cu componente
astenice
Cenestopatiile (Dupré):
•- au caracter nosofobic
•- formă de hiperestezie
•- tulburare conştientă a
senzaţiilor şi percepţiilor
(interoceptive,
proprioceptive)
Sunt iluzii, nu sunt
halucinoze, deoarece
dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu
putem exclude existenţa
tulburării funcţionale
locale. Sunt iluzii, căci au
obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial
hipoestezie scade receptivitatea
Tulburări de percepţie – cantitative:
• hiperestezia
• hipoestezia
Scăderea receptivității în:
• - stări reactive acute
• - hipnoze
• - isterie
• - oligofrenie
• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie calitative:
• iluzii
• halucinaţii
ILUZIILE
- CARCTERISTICI GENERALE
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă.
Apar şi la oamenii normali:
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare
afectivă)
când există sugestibilitate,
emotivitate,
stare hipnagogică)
Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey
fie se proiectează imaginarul şi inconştientul
fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă)
”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează
le consideră veridice
± existenţa interpretativităţii delirante
± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea
obiectului =
dismorfopsie
macropsie
(megalopsie)
Metamorfopsia
= deformarea
obiectului
micropsie
dismegalopsie =
obiecte alungite,
lărgite, răsucite
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia
Pareidolia
Pareidolia
(exemple)
• obiectele par mai aproape sau mai
departe
• când apare şi interpretarea
imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
• desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de
persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva
care nu seamănă
•1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia
atenţiei, procesele
asociative se desfăşoară
rapid)
•2. în stări confuzionale
(percepţiile sunt
superficiale, neclare,
incomplete)
•3. în sindromul
Korsakov
•4. în sindroamele
demenţiale
„jamais vu”,
iluzia sosiilor
„jamais connu”, (înlocuire cu cineva
„jamais vécu” identic)
„déjà vu”,
„déjà connu”,
„déjà vécu”
•- tulburare de
recunoaştere a
oamenilor
•- în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
•- persoana cunoscută nu
e identificată ca
•atare, ci doar având o
asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai
discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,
ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi
embriologic
Parosmie = percepţia deformată a
gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
Le întîlnim în:
1. iluziile
viscerale
•percepţia eronată a
funcţiei unor organe
2. iluziile de
modificare a
schemei
corporale
•percepţia denaturată
a formei, mărimii,
greutăţii, poziţiei
corpului
•schizofrenie (datorită disociaţiei
conştiinţei Eu-lui)
•intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
psilocibină (apar împreună cu
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
dismorfofobia (modificarea urâtă a
feţei)
•halucinoze pedunculare
•sechele de encefalită parietooccipitală
AGNOZIILE (1)
Agnoziile: un defect de integrare gnozică
Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare.
Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare sunt
păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică
Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele
Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm)
Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă
Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul
Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele
Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale
Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă.
Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp
Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+ idei
delirante)
Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală
Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei
= nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute
= nu se recunoaşte în oglindă
= apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor
= nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa este clară
= apare in leziuni ale lobului occipital stâng
= culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele
= apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală
- alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi)
- agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie)
- dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi
- acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale.
Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice)
= nu pot fi localizate obiectele
= nu se pot compara mărimile şi formele
= paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.
Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al
conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
- excitanţi obiectivi determină percepţii false
- ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
- sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
sunt fenomene
prehalucinatorii
nu reuşesc să
convingă pe deplin
pacientul
Imaginile
eidetice
percepţie eronată + tulburare
de gândire
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte
sunt legate de trăiri afective
intense
sunt aproape de prezent
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe
Sunt frecvente la copii halucinaţii
fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav,
(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE
- sunt percepţii fără obiect
- excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
B
C
D
E
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
• nu există atitudine critică
• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant Rec
cale de conducere proiecţie corticală)
•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
• rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)
b) în câmpul auditiv
•extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri
• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci
cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de
altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
•defavorabile ameninţă aluziv sau direct
•singulare / -multiple
•în limba maternă = prietenoase
•în limbi străine = ostile
•pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune
•în afecţiuni ORL
•leziuni ale căilor de conducere
•leziuni de lob temporal
•stări confuzionale
•deliruri toxice, infecţioase
•depresii
•schizofrenii
•aura epileptică
•parafrenii
Halucinații complexe
•schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) Trăite cu intens
dramatism =
terifiante
În câmpul
vizual normal /
Extracampice
Distincte / Vagi
Monocrome /
Policrome
Într-un singur
plan / În relief
Singulare /
Combinate
Cu 1 ochi / Cu 2
ochi
Microscopice =
liliputane
Statice /
Dinamice
Câmp ½ anopsic
/ Scotomul
Morel
Macroscopice =
guliveriene
În accese /
Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) • elementare
• complexe
• scenice
Halucinații
vizuale:
H. Vizuale apar la:
• 1) normali
• hipnagogice sau
hipnapompice
• mai mult cu ochii
închişi
• sunt elementare sau
complexe
• sunt de scurtă
durată
• 2) în surmenaj
• 3) în neurastenie
• 4) în afecţ. oftalmologice
• 5) în afecţ. neurologice
• 6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
• forme geometrice viu
colorate
• în infecţii
• în stări toxice – alcool
• schizo-paranoidă şi
parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile
autoscopice
• ”imagine dublă” =
pacientul îşi vede
părţi din corp
proiectate în afara
sa
• unică / persistentă
• ideală
• urâţită /
înfrumuseţată
• groază / surprindere
/ detaşare
Halucinaţii
olfactive şi
gustative
• sunt mai puţin
spectaculare, dar
mai frecvente decât
se presupune = 80%
din halucinaţii
• au caracter secundar
• plăcute / neplăcute
• apar în leziuni de lob
temporal, rinencefal,
uncus hipocampic
• există în stări
delirante cu conţinut
persecutoriu şi în
stări confuzionale
onirice.
Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere
= arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte
• continuu /
discontinuu
• epidermice /
hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE ● Halucinaţiile viscerale
Senzaţia că:
există fiinţe în corp
s-au schimbat organele, s-au perforat
s-au atrofiat organele, au dispărut
organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital:
- orgasm
- violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale
Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi
-au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii
PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE
- fără receptori
- asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii
- nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
- nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
- pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
- spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE
PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil
subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a
aparatului psihic
VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Pseudohalucinaţiile
mai multe gânduri sau imaginaţie,
mai puţine senzaţii
Clerambault: elementul cel mai
autentic: automatismul
- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei
halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea
personalizării delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv
Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)
a) exogenitatea lor
b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive
c) estezia
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
auditive
• voci interioare
• ecou
• sonorizarea gândirii
• în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio
Pseudohalucinaţiile
vizuale
• izolate
• panoramice
• plăcute
• neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile
gustative şi olfactive
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriuzise
Pseudohalucinaţiile
tactile
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere
•provocate de la distanţă
•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de
animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă
prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum
ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării
unor mişcări impuse
-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
suită de mişcări
impuse
-de multe ori au
caracter imaginar pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate
Pseudohalucinaţii cu
caracter de
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un
analizator la altul (primul stimul există)
Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar mai
există auditive şi tactile
în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi
adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică)
h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital
h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală
h. auditive – lobul temporal
h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic
h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală
anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există:
- faza adaptativă: zile, săptămâni
- ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie:
se apasă globii oculari
inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke)
să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia,
scotomul favorizează halucinaţiile
Penfield:
•excitarea cortexului temporal „déjà vu”
•excitarea punctelor vecine h. auditive
Jaspers:
•excitarea cortexului temporal h. muzicale
•excitarea loblui temporal impresia de straniu sau
familiar a spaţiului
Pavlov:
•inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
•inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Popov:
•imp. - faza de egalizare
•- faza paradoxală
Jung:
•imp: talamusul reticulat
Holst:
•iritări subcorticale
Ewarts:
•- inhib. scoarţei în stare de veghe
•- dezinhib. în somn
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice,
psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina
- LSD25 = dietilamida acidului lisergic
- fenciclidina
- psilocibina = hidroximetil triptamină
- mescalina
-Dezintegrează activitatea psihică
Iluziile
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare
cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide
imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior
colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie
Mai mult la tineri
Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A
HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială
- scăderea stimulării
- s-au întrerupt canalele normale de comunicare
- izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului
condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de
bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci
coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială
- puţin influenţate prin voinţă
- vivace, în mişcare
- aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers
- durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn:
- există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor
- au apărut iluzii + halucinaţii
- a crescut timpul de reacţie
- undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările
hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).