Transcript Exerciţiu Colorarea unei case şi desenarea împrejurimilor sale după indicaţiile dintr-un text citit elevilor de patru ori de către învăţătoare. Obiectiv Să ştie să.

Exerciţiu
Colorarea unei case şi desenarea împrejurimilor sale după
indicaţiile dintr-un text citit elevilor de patru ori de către învăţătoare.
Obiectiv
Să ştie să asculte
un
text, cu scopul de a-l memora în
toate detaliile sale, pentru a
rezolva exerciţiul.
Număr de elevi : 16
pentrupentru
a-l reţine
a în
Vă
Vă
voi
cer
citi
să-l
un
toate
detaliile
completa,
după
textascultaţi
de patru ori.
aceea, un desen.
Materiale
Creioane colorate.
Fiecare elev va primi, după trei lecturi ale
textului, o foaie cu o casă desenată, dar
necolorată.
Învăţătoarea arată desenul, explicând cerinţa.
O mică observaţie!
Două sugestii posibile în situaţii similare:
- De verificat dacă cerinţa a fost bine înţeleasă (punând un elev
sau mai mulţi s-o repete).
- Copiii ar putea fi determinaţi să anticipeze ce ar putea fi în text:
despre ce ar putea fi vorba? Ce gen de informaţii ne-ar putea el da?
Va fi vorba numai despre casă? Despre ce se află în jur? În faţă?
Alături? Etc.
Această activitate le permite elevilor să anticipeze cu mai mare
precizie sarcina care îi aşteaptă. Această anticipare a posibilului din text, sub
formă de ipoteze, îi face foarte activi mental: ea face apel la imaginaţie,
concretizează angajarea în proiect şi le poate da astfel repere concrete, care
îi vor ghida în ascultare.
Casa lui Celine
Desenează un horn. Colorează acoperişul în roşu şi
uşa în albastru. Adaugi perdele galbene la fereastra
cea mare. Sădeştei flori frumoase în faţa casei.
Plantezi un arbore. Adaugi un nor cenuşiu, care trece
pe deasupra arborelui. Mai sunt şi două păsări care
zboară. Din horn iese fum.
Învăţătoarea citeşte textul foarte rar.
Copiii ascultă în linişte.
Învăţătoarea mai citeşte o dată textul.
Copiii continuă activitatea lor evocativă...
... îşi corectează şi/sau îşi completează evocările.
Învăţătoarea citeşte din nou, rar, a treia oară, textul, iar
elevii îşi continuă activitatea evocativă.
Învăţătoarea distribuie acum foaia pe care este
reprezentată casa.
Copiii se apucă direct de treabă, în afară de un elev care
are nevoie de încă o lectură. Învăţătoarea îl linişteşte şi îi
spune că i-l va mai citi încă o dată la un moment dat.
Ea îi cere să înceapă totuşi activitatea cu ceea ce a
reţinut.
Imediat ce termină, elevii pun desenele la o parte.
Da, dar
tu să
ai putut
Poţi
ne povesteşti ce s-a
corecta oîntâmplat
greşealăîn mintea ta?
în minte.
Nuami-am
făcut
La
lectură
A
treiadouă
oară
am
N-aş
fi
vrut
să de
griji, ştiam
ştiam totul.
totul
corectat
mai
şi citire.
a otreia
la citiţi
prima
greşeală
pe care
oară.
o făcusem.
Şi tu, Clara?
Am
desenat
totul
APrima
doua
oară,
mA treia
dată,
oară,
am
în
dezordine,
am
gândit
că
uitasem
repetat
pasărea,
foarte
după
imaginile
pe
ajunge
de două
deci
încetmi-a
cuvintele
fost de
care leori.
aveam în
carefolos.
m-ar fi
minte.
ajutat.
Tu,
Ralph?
Am citit textul de
trei ori.
N-am
înţeles
Eu
Aşn-am
fi vrut
auzit
să
cerinţa.
decât
citiţi
odelectură!
mai
multe ori.
Da, Justine
A doua oară, am
APrima
treia oară
dată,doar
am
repetat
cuvintele
am ascultat,
fără
şi am
o ascultat
dată cu dvs..
să
mai spun
şi eu
reţinut
mai multe
cuvintele.
Aveam
lucruri.
totul în minte.
Dar tu,
Sébastien?
APrima
doua
oară,
Apoi
Am
desenat
uşa,dată,
florile,
în
puţin
mai
aveam
altă
copacul…
ordine:
câtemult,
ceva
mai
iar
aîntreia
oară,
întâi
partea
minte.
de
totul
la locul
susera
a casei.
lui.
O mică remarcă!
Aceste dialoguri pedagogice îi
fac pe copii să devină conştienţi că
în mintea lor se petrece ceva.
Ele puteau fi prelungite prin întrebări care ar fi
aprofundat natura evocărilor avute de copii: au
văzut ceva, au auzit ei, şi-au vorbit, ...
Aceste precizări asupra funcţionării lor mentale le-ar fi utile pentru
a le ghida activităţile mentale în cadrul altor sarcini.
În continuare, după cum a anunţat la început,
învăţătoarea mai citeşte o dată textul.
Cerinţa este aproape aceeaşi: ascultarea textului
pentru a reţine toate detalile, cu scopul de a
completa desenul sau de a-l reajusta, dacă este
nevoie.
Copiii ascultă din nou textul citit de învăţătoare.
Desenele sunt în bănci. Copiii nu le au
în faţa ochilor.
Ei lucrează deci în evocare!
Copiii reiau desenele ...
... şi pot să le ajusteze sau să le completeze.
Observaţie:
Copiilor le-a folosit cea de-a patra
lectură, pentru a corecta sau pentru a
adăuga unele elemente. Unii copii îşi
revedeau desenele şi îşi spuneau că ar
trebui să schimbe anumite lucruri.
Rezultate:
11 copii au realizat o activitate perfectă
2 copii au comis o singură greşeală
1 copil a comis două greşeli
2 copii au comis trei greşeli.
Comentarii
Mărturia învăţătoarei de la clasă:
- Ea a fost uimită de tăcerea impresionantă care
domneşte în clasă în timpul activităţilor şi prin
concentrarea pe care o observă la copii.
- Ea a devenit conştientă de capacitatea de
ascultare a copiilor şi de mulţimea informaţiilor pe
care ei pot să le memoreze.
- A observat un progres net la mai multe materii.
- Constată un mai mare respect între copii, pe de o parte, şi
între copii şi cadrele didactice, pe de altă parte.
Comentarii (continuare)
- Ea constată, de asemenea, interesul dialogului pedagogic:
copiii, în clasa a II-a primară, îl cunosc foarte bine, fiindcă îl practică
încă de la grădiniţă. Ei îşi dau seama că în mintea lor se întâmplă
“unele lucruri”, îndrăznesc să vorbească despre ele, să fie diferiţi şi să
funcţioneze mental în modul caracteristic.
Comentarii (continuare)
- Copiii sunt în mai mare măsură actorii
activităţilor lor de învăţare, mai împlicaţi. Ei ştiu
că pot să ajungă la aceasta, se simt mai siguri
în faţa oricărei materii, pentru că au devenit
conştienţi de demersul lor.
- Această conştientizare mentală a
“anumitor lucruri” le dă încredere în ei. Mai
mult, ei ştiu că pot să facă transpoziţii şi,
deci, să aplice lucrurile învăţate la alte
materii.
Ecole Notre-Dame de Mehagne
Rue des Coquelicots, 12
B – 4053 Embourg
Belgique

+32 4 365 75 06
@
[email protected]
Photos : Marc LAENEN
Mise en forme power point 2003 : Marc LAENEN.