Transcript ppt - WordPress.com

INTERACŢIUNEA
EREDITATE- MEDIU-EDUCAŢIE
ÎN DEZVOLTAREA FIINŢEI UMANE
1. Dezvoltarea psihobiologică umană
2. Dezvoltarea psihică
3. Dezvoltarea psiho-socială
4. Factorii dezvoltării umane
Optaţi argumentat pentru:


Ce naşte din pisică şoareci mănâncă!
Cine are carte are parte.
Obiectivele UI2




să descrie dezvoltarea biologică, psihică şi
psihosocială a subiecţilor angajaţi în învăţare;
să găsească exemple prin care să ilustreze rolul
mediului / educaţiei în dezvoltarea biologică şi
psihică a elevilor;
să găsească argumente pentru a respinge
abordările ineistă şi ambientalistă;
să identifice, în mediul şcolar, exemple care să
întemeieze teze dublei determinări.
Dezvoltarea

-
procesul de transformare ireversibilă
biologică, psihologică şi psiho-socială, prin
care se produc treceri
de la inferior la superior,
de la simplu la complex,
de la nediferenţiere la organizare,
într-o succesiune de etape (stadii).
(P.Popescu-Neveanu, 1978)
Dezvoltarea biologică – maturare (maturizare)
Dezvoltarea preponderent dependentă de
programul genetic, întâlnită la toţi copiii,
depăşind graniţele interculturale.
(A. Gessel,1925)
Dezvoltarea biologică
dependentă de potenţialul ereditar al
indivizilor influenţat de factori interni,
- care acţionează în timpul vieţii intrauterine
- şi al căror ansamblu formează factorii
înnăscuţi.
-
Creşterea (fizică şi psihomotorie) sau
dezvoltarea biologică

mărirea dimensiunilor fizice (înălţime,
greutate etc.)

modificarea unor parametri funcţionali (forţă,
rezistenţă, precizie, motricitatea globală,
motricitatea de fineţe).
Creşterea




nu este liniară, are ritmuri diferite de la un
organ sau sistem la altul,
ritmuri mai rapide la vârste mici,
ritmurile sunt reactivate la pubertate
provocând “pusee de creştere” (12 ani la fete
şi 14 ani la băieţi)
cresterea prezintă decalaje transversale
(presupun diferenţe de maturizare ale organelor şi
sistemelor de organe la aceeaşi vârstă).
Ponderea eredităţii şi a mediului
Grupuri investigate
r
Gemenii identici crescuţi în acelaşi mediu
0,85
Gemenii identici crescuţi în medii diferite
0,67
Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în acelaşi mediu
0,58
Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în medii diferite
0,24
H. Bee, 2007
Deprivarea senzorială

Pisicile au fost plasate într-un mediu total
lipsit de posibilităţi de explorare.

Concluzie: studiul creierului - regres al
conexiunilor nervoase.
Exemplu: deficientele de citit
Gemenii monozigoti – 64% concordante privind prezenta deficientelor
Gemenii dizigoti – 40% concordante
Diferentele dintre frati si gemeni sunt semnificative statistic.
(De Fries et al.1997)
Concluzie: deficientele de citit se datorează:
1. influenţelor ereditare; eritabilitatea estimata este intre 51% si 93%.
2. influentelor din timpul sarcinii si dezvoltarii timpurii - boli, factori
teratogeni Ex. prezenta pesticidelor in alimente (1993, cercetari din
SUA) dioxine, plumb, alcoolul,droguri etc.
3. mediului familial (Kalmar, 1996), factorilor socioeconomici si
educational (Fiodorowicsi &Trites, 1991)
1. Variabila manipulată: îmbogăţirea
mediului
Soareci tineri: 80 de zile
Mediul de control:
un mediu obişnuit care oferea hrană, apă, supraveghere
Mediul experimental:
- un mediu bogat care oferea oportunităţi de joacă, de
explorare.
Soareci adulti: 105 zile
Rezultate

-




Şoarecii plasaţi în mediul fizic mai bogat
aveau un creier mai bine dezvoltat cu greutate mai mare,
neuroni mai mari,
cantităţi superioare de ARN în celule.
Concluzii:
Mediul influenteaza dezvoltarea
Creierul isi pastreaza plasticitatea in raspunsurile la
experinte noi - şoarecii-adulţi reactioneaza + la un mediu
imbogatit
(Rosenzweig M.R, Krech D, Bennett EL, Diamond MC (1962)
Effects of environmental complexity and training on brain
chemistry and anatomy: a replication and extension. J Comp
Physiol Psychol, 55:429–437.
Observaţii pe om




maturizarea post natală a creierului ocupă 1/5- 1/6 din viaţă,
greutatea creierului creşte de trei ori faţă de greutatea avută la
naştere, în special prin mărirea neuronilor din hipocamp şi din
creierul mic.
copilul are un creier ce reprezintă 25% din creierul adultului, spre
deosebire de creierul unui pui de maimuţă care reprezintă 60%
din creierul unei maimuţe-adult.
în perioada achiziţiei limbajului, creierul unui copil creste, în
medie, cu 200g.
Dezvoltarea post-natală permite structurilor cerebrale să se
dezvolte prin interacţiune cu mediul fizic
Experimente invocate, naturale

-
-
-
Caracteristici ale copiilor crescuţi în medii
nestimultive
Deprivarea maternală – cauză a tulburărilor
emoţionale, a sindromului de disconfort, a
delincvenţei ? (Bowlby, 1944)*
Programele pentru dezvoltarea timpurie
Concepte inrudite: deprivare maternala (Bowlby,
1946, 1951) si hospitalism *(R. Spitz, 1945)
* A. Birch (2000). Psih. Dezvoltarii. Bucuresti: ed. Tehnica,pp.66-76 (optional)
De citit…
A. Birch (2000). Psihologia dezvoltarii.
Bucuresti: ed. Tehnica, pp.66-76 (optional)
Bowlby, J. (1951). Maternal Care and Mental Health.
Geneva: World Health Organisation




-



-
Obiectiv: sa studieze relatia dintre deprivarea materna din copilarie si delincventa
juvenila (la cererea OMS, dupa al II-lea RM - cresterea numarului copiilor fara adapost,
in 1946
Prezumtie: relatiile ciopilului cu mama (_sau un substitut de lunga durata) influenteaza
sanatatea mentala a copilului
Procedura: Bowlby a studiat un grup de 44 de minori hoti, care au fost internati intr-o
clinica tulburari emotionale (grupul cvasi experiemntal ) comparativ cu 44 de copii care
nu furau.
Rezultate:
14 copii din grupul cvasiexperiemntal au fost diagnosticati cu deficit emotional. In grupul
d e control nici un copil nu a fost diagnosticat cu deficit emotional.
17 dintre copiii-hoti au fost separati, mai mult de 6 luni, de mama de mama inainte de 5
ani; numai 2 in grupul de control
Conclusie: exista o corelatie intre deprivarea materna si comportamentul delincvent in
adolescenta
Puncte +: reyultatele interesante, merita mai multe studii
Punctepar sa existe si alti factori ai delincventei. Ce anume a determinat separarea de mamei
de copil? Coelatia nu este o cauza.
studiul s-a bazat pe amintirile minorilor care pot sa nu fie sigure.
Implicaţii asupra educaţiei
Părinţii:
- mediu stimulativ, bogat, care să faciliteze învăţarea şi dezvoltarea
creierului, începând cu primii ani de viaţă;
- relaţie timpurie cu un adult care să ofere îngrijire şi afecţiune (nu
doar mama ci si tatăl)
 Profesorii - experţi în dezvoltarea umană, să evite atitudinile
negative şi profeţiile defavorabile, să stimuleze mişcarea, să
ofere spaţiu şi să încurajeze căutarea, explorarea mediului, să
construiască provocări pe măsura copilului;
 Societatea
- atenţie formării timpurii prin introducerea unor programe care să
susţină copiii proveniţi din medii dezavantajate cultural
orientarea copiilor spre adopţie şi nu spre orfelinate
acces liber al părinţilor la copiii spitalizati.

Dezvoltarea psihică


perfecţionarea structurilor deja existente
constituirea de conduite şi atitudini noi, ca
instrumente de adaptare din ce în ce mai
complexe şi ca formare de modalităţi de
satisfacere a trebuinţelor şi formare de noi
trebuinţe şi mijloace de a le satisface.
(U. Şchiopu, 1997).
Ereditatea psihică
Mai greu de evidenţiat decât ereditatea somatică, dar nu
poate fi contestată.
Argumente:
- pentru determinarea genetică a aptitudinilor existenţa unor familii bogate în subiecţi de o
remarcabilă inteligenţă: Bernoulli, Cassinni,
Becquerel, Darwin, Monod
 dacă o formă sau alta de idiotism sau înapoiere
mintală se întâlneşte în aceeaşi familie, din
generaţie în generaţie, cum să nu vedem aici
consecinţa unei alterări a patrimoniului ereditar…?
Jacques Larmat, Genetica inteligenţei, 1977

Dar mediul, familia in care au crescut?
Ponderea factorilor ereditari şi de mediu
în determinarea funcţiilor psihice
Cu cât o funcţie psihică este mai complexă, cu atât ea depinde
mai puţin de ereditate, mediul şi educaţia fiind cele care fac
diferenţa (Zazzo 1960).
 Ereditatea acţionează inegal:
emotivitatea generală, temperamentul şi aptitudinile au o
determinare ereditară mai puternică,
atitudinile, caracterul sunt predominant produse ale educaţiei.
 Aceeaşi trăsătură psihică poate fi rodul unor combinaţii de factori
particulare: un copil este emotiv ereditar, altul datorită unor
influenţe de mediu.
 Acţiunea factorilor ereditari în cazul însuşirilor psihice este mai
puternică în copilărie şi mai slabă la adult.
Cz. - ereditatea este premisa naturală a dezvoltării biologice şi
psihologice, arată ceea ce ar putea să fie individul

Perioadele sensibile şi perioadele
critice ale dezvoltării

Perioadele mai propice dezvoltării accelerate
a unei anumite funcţii psihice ce polarizează
în jurul ei alte funcţii, conferind o coloratură
distinctă vieţii psihice a copilului
(Atkinson, 2002)
Exemple de perioadele sensibile



Dezvoltarea limbajului: 2 -7 ani
Primii ani de viaţă - formarea sentimentului
de ataşament faţă părinţi /persoane adulte,
Perioada şcolară - decisivă pentru
dezvoltarea sistemului de concepte.
Perioade sensibile globale



PSG - întreaga personalitate a copilului este
mai receptivă la influenţele din jur.
0 -3 ani
11 -14 ani
Intervenţii pedagogice direcţionate





spre acele funcţii care sunt mai receptive la
dezvoltare.
prima copilărie → dezvoltarea perceptivă,
preşcolari → dezvoltarea memoriei,
şcolaritatea mică → achiziţia instrumentelor
esenţiale: citit, scris, socotit,
şcolaritatea mijlocie şi mare → formarea
conceptelor şi a sistemelor de concepte
(inclusiv a procedurilor corespunzătoare).
Perioade critice


Perioadele sensibile la o dezvoltare accelerată =
perioade sensibile la regres - anumite funcţii sunt
mai uşor alterabile decât altele şi decât în alte
perioade.
În perioadele sensibile se va urmări atât stimularea
funcţiei cât şi evitarea deteriorării acesteia.
Exemplu: demutizarea trebuie să se producă în
perioada de achiziţie a limbajului oral, adică în
copilăria mică (3-5 ani). În caz contrar,
nedezvoltarea limbajului atrage apariţia de
deficienţe de scris şi citit, de relaţionare socială etc.,
Toate achiziţiile copilului pot fi
influenţate de mediu?


Compararea copiilor înfăşaţi până la şapte luni
cu copii crescuţi fără a fi înfăşaţi a arătat că
subiecţii din ambele grupuri au mers la aceeaşi
vârstă.
Cz: achiziţia deprinderilor motorii specifice
primului an de viaţă este independentă de
exerciţiu.
Dennis & Dennis (1940)
Accelerarea creşterii somatice şi a maturizării
sexuale - faţă de 1900




-
-
media de înălţime - 10 cm faţă de generaţiile
anterioare,
greutate cu 5 kg.
coborârea vârstei de maturizare sexuală cu mai mult
de 2 ani.
Explicaţii:
extinderea procesului de urbanizare,
aport sporit de vitamine,
creşterea cantităţii de informaţii
(Efecte negative: supraîncărcare, instalarea oboselii, a
instabilităţii emoţionale, apariţia frecventă a conflictelor)
Dezvoltarea psiho-socială

interiorizarea progresivă a normelor şi a valorilor
ce conferă persoanei capacitatea de a participa
ca membru activ la viaţa şi activitatea socială,
prin integrarea în muncă, asumarea unei
diversităţi de roluri maritale, parentale

simultană şi interdependentă cu dezvoltarea
biologică şi psihică
Exemple:



Caracterul se formează în copilărie şi
adolescenţă şi se poate schimba pe tot
parcursul vieţii
atitudinile şi trăsăturile voluntare de caracter
sistemul de valori
Sentimentele
Gândirea şi sistemul de concepte, operaţiile
Jocul - sursă a dezvoltării psihosociale
a copiilor
La grădiniţă:






jucăriile sunt proprietate comună,
utilizarea lor depinde de negocierea acestora pentru
dreptul de proprietate temporară
marcarea verbală a teritoriului (“Noi ne jucam aici” )
apare prietenia pasageră în relaţie cu ideea de
joacă împreuna într-un spaţiu
expresii ce sporesc sentimentul de siguranţa în
interiorul grupului (Noi suntem prieteni!)
expresii de descurajare a accesului altor copii în
spaţiul construit (“Tu nu te joci cu noi, nu eşti
prietenul nostru!”).
În joc:




copiii îşi construiesc identităţile sociale,
cultivă prietenia şi menţin ori transformă ordinea
socială a culturii de egali prin opoziţie şi confruntare.
învaţă reguli, învaţă să le respecte ori să le impună
altora, deci învaţă să stăpânească dimensiunea
socială a jocului.
a te juca presupune să stăpâneşti dimensiunea
socială a jocului
Danic, J. Delalande, P. Rayou (2006).
Jucăriile „genizate”

-
-
Jucăriile stereotipizate în funcţie de gen
pentru băieţi: vehicule, echipament sportiv, de război
pentru fete: păpuşi, vase, articolele de vestimentaţie.
Când jocul copiilor răspunde acestor stereotipuri, ei sunt încurajaţi,
recompensaţi de către educatori (Richmond-Abbot, 1992).
Socializarea diferită a băieţilor şi fetelor prin joc şi jucării, prin
limbaj, presă, TV, şcoală etc. conduce la diferenţe de gen care
se adaugă diferenţelor biologice.
M. Richmond-Abbott (1992).
Teorii reducţioniste



-
teoriile ereditariste (sau ineiste) accentuează rolul eredităţii limitând
posibilitatea intervenţiilor pedagogice;
teoriile ambientaliste - exagerează rolul
mediului, promovând un optimism naiv.
Consecinţe - asupra atitudinilor educative
fatalism pedagogic
optimism pedagogic exagerat (G. Watson)
Teza dublei determinări
Genele stabilesc limitele potenţialului individual,
iar ceea ce se va întâmpla cu acest potenţial
depinde de mediu.
R. Atkinson et al. Introducere in psihologie, 2002
Modelul ecologic al dezvoltării umane
(Bronfenbrenner, 1979)
Microsisteme
Familia
Egalii
Massmedia
Exosistem:
conditiile de lucru
ale parintilor
Scoala
COPILUL
Sat/oraş
SOCIETATEA- macrosistem
Mezosistem de
legatura