Transcript File

RELEVANŢA EVALUĂRII
COMPETENŢELOR
LINGVISTICE PENTRU
PROIECTUL DE
INTERVENŢIE
RECUPERATORIE A
LOGOPEDULUI
Identificarea precoce...
•
•
a copiilor logopaţi este extrem de importantă, deoarece orice intervenţie
corectiv-recuperatorie necesită mult mai mult efort şi timp, dacă prezentarea la
cabinetul logopedic se amână pentru o perioadă mai lungă.
este importantă pentru că dezvoltarea normală a vorbirii (formarea
competenţelor lingvistice) presupune dezvoltarea concomitentă
- atât a segmentului periferic (organe fono-articulatorii),
- cât şi a celui central (zone corticale responsabile de formarea
schemelor auditiv-verbale şi verbo-motorii complexe).
 De aceea, deşi există motive de retinere în formularea unui diagnostic de
certitudine la o vârstă mică, nu este mai puţin adevărat că ignorarea defectelor
de vorbire în speranţa unei corectări spontane poate conduce la consolidarea
deprinderilor defectuoase de vorbire, cu efecte multiple nu doar în planul
comunicării, dar şi în cel psihosocial, sau în cel al imaginii de sine şi al
personalităţii.
 Observarea atentă a conduitei verbale a copilului şi sprijinirea discretă a
maturizării ei se pot dovedi uneori mai eficiente decât aplicarea tardivă a unei
scheme terapeutice logopedice.
• În principiu, părinţii sunt cei care constată primii dificultăţile de
vorbire ale copilului şi tot ei, din proprie iniţiativă sau la
recomandarea unui medic sau educator se prezintă cu copilul la
cabinetul logopedic pentru un control de specialitate.
• Pe de altă parte, logopedul însuşi este antrenat în activitatea de
depistare. Astfel, cei ce lucrează în cabinetele logopedice interşcolare
au obligaţia ca la început de nou an şcolar să viziteze grădiniţele şi
şcolile arondate şi să testeze copiii cu risc logopedic (preşcolari şi
şcolarii mici).
• Documentul utilizat în acest caz este fisa de depistare.
Fişa de depistare
•
Un document cu importanţă profesională în care sunt consemnate:
- data la care s-a făcut depistarea,
- instituţia de învăţământ avută în vedere,
- grupele/clasele evaluate;
- numele copiilor cu probleme logopedice,
- cadrul didactic participant la acţiune (educatoarea sau învăţătoarea
respectivă).
•
Trebuie autentificată prin semnăturile celor participanţi, cea a directorului,
precum şi ştampila instituţiei respective.
•
Trebuie precizat însă că, prin natura ei frontală, depistarea logopedică reuşeşte
doar o triere a copiilor cu tulburări de limbaj accentuate şi manifeste.
 De aceea, aceste cazuri descoperite vor fi programate pentru o
diagnoză de profunzime la cabinetele logopedice , urmând ca pe măsură ce
cadrele didactice sesizează dificultăţi în activitatea instructiv-educativă
desfăşurată cu alti copii, să-i orienteze direct către cabinet, pentru evaluare
(terapie).
Probele folosite în activitatea de depistare
•
pot fi probe specifice, pe care terapeutul le aplică cu prilejul asistenţei sale la
activitatea instructiv-educativă a copiilor din grădiniţe şi şcoli, probe care
variază şi în funcţie de experienţa pe care logopedul o posedă (album
logopedic, abecedar în imagini, conversaţii de tatonare, numeraţie, recitare de
poezii, etc).
Alte documente...
Pe lângă fişa de depistare, pe perioada examinării selective
(simplitatea şi rapiditatea administrării) se întocmesc şi alte
documente absolut necesare în activitatea recuperatorie a
logopatului:
– registrul centralizat de evidenţă a logopaţiilor – tabel nominal cu
toţi logopaţii preşcolari şi şcolari investigaţi din grădiniţele şi şcolile
arondate;
– registrul de proiectare a activităţii logopedice – ce conţine Proiectul
managerial, Comisiile metodice, orarul, situaţia statistică, grupele de lucru,
etc;
– condică de prezenţă – notarea prezenţelor şi absenţelor logopaţilor la
activitatea logopedică, observaţii;
– reglementări în domeniu – tot ce ţine de legislaţie, fişa postului, fişa
fiscală, contractul individual de muncă, plan de control, proceduri
operaţionale, R.O.I.
La cabinet...
• se desfăşoară testarea propriu-zisă a cazurilor depistate.
• examinarea nu se rezumă doar la identificarea precisă a deficienţelor
de limbaj, ci ia în considerare şi alte paliere ale dezvoltării, precum:
psihomotricitatea,
inteligenţa,
afectivitatea,
motivaţia,
comportamentul, deci o examinare complexă, iar obiectivele avute în
vedere în acest caz sunt:
- precizarea diagnosticului logopedic;
- evaluarea nivelului funcţional al comunicării;
- formularea prognosticului;
- identificarea elementelor structurale ale programului de
intervenţie logopedică;
- integrarea deficienţelor de limbaj observate în contextul întregii
activităţii psihice ale subiectului.
Atingerea acestor obiective nu se realizează la întâmplare, ci pe baza
paşilor ulteriori ce urmează etapei de depistare:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
anamneza cazului – toate informaţiile care au relevanţă în stabilirea etiologiei
deficienţei de limbaj (antecedente ereditare, medicale, traume afectice, tulburări ale
dezvoltării normale atât în planul limbajului cât şi al personalităţii, carenţe
educaţionale);
examinarea auzului fonematic şi a nivelului de înţelegere a vorbirii – prin probe de
înţelegere a vorbirii (comenzi verbale, reproducerea sunetelor perechi, vorbit în şoaptă).
examinarea în detaliu a conduitei verbale a copilului (orală şi grafo-lexică):
- vorbirea reflectată (prin imitaţie): să pronunţe sunetele alfabetului, silabe directe şi
inverse, cuvinte, propoziţii; se notează dacă sunetul este omis, greşit pronunţat sau
înlocuit cu altul;
- vorbirea independentă: alfabetul ilustrat, recitare, povestire, cântat, copiere unui text
din manual şi scrierea după dictare, citirea continuă şi pe sărite; se notează sunetele în
pronunţarea cărora copilul întâmpină dificultăţi (ritm, fluenţă, respiraţie).
examinarea vocii – sunt analizate nazalizarea sunetelor, intensitate, tonalitate, timbru,
melodicitate, tempoul vorbirii;
examinarea morfo-sintactică – se referă la structura vocabularului (activ şi pasiv),
construcţia propoziţiilor şi a frazelor, cerinţe ortografice;
examinarea psihomotricităţii – se referă la coordonare oculo-manuală, lateralitate,
schemă corporală, mobilitatea organelor fono-articulatorii;
evaluarea nivelului de inteligenţă (verbală şi non-verbală);
evaluarea personalităţii (tabloul familiei).
• Consemnarea rezultatelor examinării se face în
fişa psiho-logopedică, ce conţine date personale,
familiale, examen medical, psihologic, la care se
adaugă şi o caracterizare psihologică a logopatului
(dezvoltare psihomotorie, nivel mental, gândire,
motricitate, atenţie, memorie, limbaj,etc).
• Abia acum, urmează programul specific de
terapie logopedică, ce se desfăşoară pe etape,
urmărite în
fişa de evaluare dinamică şi
intervenţie logopedică, inclusă în registrul de
activitate curentă a copiilor logopaţi.
Important...
•
Dar, un profesor logoped nu are cum, vorbind în termeni reali, să-şi
planifice detaliat activităţile pe un interval de timp lung (semestru
şcolar), deoarece la început el poate doar să aproximeze evoluţia
probabilă a cazului.
• De aceea, logopedul are în vedere evaluarea permanentă, continuă
pe parcusul intervenţiei logopedice, prin teste de evaluare foarte
variate, aplicate la anumite intervale de timp, pentru a observa
progresul, stagnarea sau regresul copilului aflat în terapie (mai ales
când tulburările sunt asociate).
Teste de evaluare...
•
Trei teste de evaluare mai puţin cunoscute, dar foarte utile în activitatea cu
scolarul mic (clasele I-IV):
1. Proba de sinteză auditivă (P.S.A) – evaluează măsura în care copiii
pot uni în cuvinte sunetele rostite separat, cu rol foarte important în scris-citit;
2. Proba de recunoaştere a grafemelor (P.R.G) – evaluează în ce
măsură elevii stăpânesc legătura sunet-literă (fonem-grafem);
3. Testul de trei minute (T.T.M) – evaluează nivelul de automatizare a
cititului.
 Concluzionând la cele spuse până aici, putem afirma cu certitudine că
nu putem realiza un demers educaţional în folosul logopatului, un proiect de
intervenţie recuperatorie eficient, decât atunci când avem suficiente tehnici
terapeutice complexe care conduc la o evaluare obiectivă, reală a
competenţelor sale lingvistice.
Mulţumesc pentru atenţie,
Prof. logoped,
G.Vasilescu