Transcript CAP. V. PIAŢA TURISTICĂ

CAP. V.
PIAŢA TURISTICĂ
5.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice
5.2. Cererea şi consumul turistic
5.3. Oferta şi producţia turistică
5.4. Preţurile produselor turistice
5.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică
5.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei
turistice
Piaţa turistică
– locul de confruntare a ofertei de produse şi servicii turistice
cu cererea de consum turistic, a realizării acestora prin
intermediul actelor de vânzare-cumpărare
– componentă importantă şi distinctă a pieţei mărfurilor şi
serviciilor
Caracteristicile pieţei turistice
– Complexitatea (alcătuită din elemente tangibile şi intangibile)
– Caracterul fragmentat (multitudinea formelor de turism şi
implicit a segmentelor)
– Opacitatea (“oferta invizibilă)
– Fiecare ofertant/producător reprezintă un mic monopol
determinând apariţia structurilor specifice concurenţei
imperfecte
– Elasticitate şi dinamism, hipersensibilitate la variaţiile
macromediului
– Mobilitatea cererii
– Concentrare în timp şi spaţiu (sezonalitate)
– Varietatea formelor de manifestare
Factori de influenţă ai pieţei turistice (evoluţie,
volum , structură)
FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ ÎN PRINCIPAL OFERTA
– Potenţialul turistic (volumul, structura şi calitatea resurselor
turistice) al unei zone, teritoriu va determina capacitatea
pieţei turistice
– Gradul de amenajare turistică a unui anumit spaţiu
geografic
– Nivelul de valorificare a infrastructurii (generale şi turistice)
FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ ÎN PRINCIPAL CEREREA
– Nivelul veniturilor populaţiei
– Nivelul preţurilor şi tarifelor practicate
– Calitatea ofertei
– Nivelul inflaţiei
– Moda şi preferinţele
– Publicitatea
– Factori demografici, psihologici, etc
FACTORI SPECIFICI
– Durata şi etalarea concediilor (vacanţelor)
– Timpul liber disponibil
– Politica socială
5.2. Cererea şi consumul turistic
•
•
•
•
•
Cererea turistică reprezintă totalitatea persoanelor care se
deplasează periodic şi temporar în afara reşedinţei obişnuite
pentru alte motive decât o activitate remunerată
Consumul turistic, ca expresie a cererii efective, a cererii care
s-a întâlnit cu oferta, reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute
de subiecţi cererii pentru cumpărarea de bunuri şi servicii cu
motivaţie turistică.
Consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât
cererea, deoarece şi în turism se poate vorbi de autoconsum
Din punct de vedere al conţinutului, cererea se formează la
locul de reşedinţă al turistului, fiind determinată de
caracteristicile economico-sociale ale zonelor respective, şi
migrează spre locul ofertei, în timp ce consumul se manifestă
în bazinul ofertei şi depinde atât de particularităţile ofertei, cât
şi ale cererii
Raporturile consumului turistic cu cererea, oferta şi
producţia:
consum
cerere
oferta
=
producţie
Particularităţile cererii turistice
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Grad ridicat de mobilitate
Grad ridicat de spontaneitate
Concentrare în timp
Tendinţă de concentrare în spaţiu la nivelul destinaţilor
turistice
Se manifestă la locul de reşedinţă al turistului
Se manifestă într-un număr infinit de variante nuanţate
de la un client la altul
Este prioritar interregională
Este foarte elastică
Consumatorii sunt împărţiţi în două categorii:
– Consumatori pentru care produsele sunt considerate
esenţiale
– Consumatori pentru care produsele sunt considerate
facultative (elasticitate relativ scăzută)
Cererea turistică nu se identifică cu consumul turistic
•
•
•
În funcţie de motivaţii, aflate în strânsă legătură cu
ocupaţia şi educaţia, cu vârsta şi personalitatea
individuală, se identifică:
– Turişti psihocentrici
– Turişti cvasipsihocentrici
– Turişti mid-centrici
– Turisşti alocentrici
– Turişti cvasialocentrici
Oscilaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt
determinate de condiţiile de realizare a echilibrului ofertăcerere şi se concretizează printr-o mare concentrare a
fluxurilor de turişti în anumite perioade ale anului
calendaristic, în celelalte remarcându-se o reducere
importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turişti.
Variaţiile sezoniere sunt provocate de:
– Cauze naturale (succesiunea anotimpurilor, condiţiile
de climă, varietatea şi atractivitatea valorilor culturale,
periodicitatea manifestărilor – târguri, festivaluri etc.)
– Cauze economico-organizatorice (structura anului
şcolar şi universitar, regimul concediilor, creşterea
duratei timpului liber şi redistribuirea acestuia,
obiceiuri, etc.)
Implicaţiile sezonalităţii asupra activităţii turistice:
•
•
•
•
•
•
Utilizarea incompletă a bazei materiale
Utilizarea incompletă a forţei de muncă
Efecte asupra costurilor şi a calităţii
Efecte asupra rentabilităţii
Scăderea nivelului de satisfacţie al consumatorilor
Suprasolicitarea bazei materiale
Analiza curbelor de variaţie sezonieră ilustrează existenţa a
trei etape (momente) în evoluţia cererii şi, respectiv, a
circulaţiei turistice, de-a lungul unui an calendaristic:
• Sezonul (cu un vârf sau chiar două în cazul activităţii
bisezoniere), caracterizat prin intensitatea maximă a
cererii
• Începutul şi sfârşitul sezonului (sau perioadele de pre- şi
postsezon), în care cererea este mai puţin intensă, cu
tendinţă de creştere sau descreştere, după caz
• Extrasezonul, particularizat prin reducerea substanţială
sau chiar încetarea solicitărilor pentru serviciile turistice
• Suprapunerea curbelor de variaţie sezonieră a
activităţii turistice din ţara noastră, arată o concentrare
puternică, în sezonul cald, pentru toate formele de
turism (cca. 65% din sosirile de turişti străini sunt în
lunile iunie – septembrie; de asemenea, tot în această
perioadă se manifestă cca. 60% din solicitările turiştilor
români)
• Cele mai eficiente soluţii de reducere a efectelor
negative ale sezonalităţii s-au dovedit a fi prelungirea
sezonului şi etalarea vacanţelor.
• Printre mijloacele mai importante, ce stau la îndemâna
organizatorilor de turism, în acest sens, se numără
– măsurile cu caracter economico-organizatoric, de
dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor şi
ridicarea calităţii acestora,
– practicarea unei politici de preţuri diferenţiate, în
funcţie de etapele sezonului,
– dezvoltarea şi intensificarea promovării turistice
etc.
5.3. Oferta şi producţia turistică
• Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care
concură la obţinerea produsului turistic, respectiv:
– Potenţialul natural şi antropic
– Echipamentul de producţie a serviciilor turistice
– Diversitatea bunurilor materiale destinate consumului
turistic
– Forţa de muncă specializată în activităţile specifice
turismului
– Infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare
• În sens larg, oferta turistică se identifică cu patrimoniul
turistic.
• În sens restrâns, se poate vorbi despre oferta turistică a
unui hotel, a unei agenţii de turism sau a altei
întreprinderi turistice.
• Particularităţile ofertei turistice sunt:
– Complexitatea şi eterogenitatea
– Creşterea diversificată
– Rigiditatea
– Adaptarea parţială sau imperfectă la cerere
• Complexitatea şi eterogenitatea sunt expresia faptului
că oferta şi producţia turistică sunt alcătuite dintr-un
amalgam de elemente; acestea se diferenţiază:
– Din punct de vedere al conţinutului:
• Atractive (resursele turistice)
• Funcţionale (echipamentele şi serviciile)
– Din punct de vedere al comportamentului:
• Rigide (atracţiile şi echipamentele)
• Variabile (serviciile)
– Din punct de vedere al sectorului economiei din care
provin:
• Naturale
• Industriale
• Agricole
• Transporturi
• Creşterea diversificată, altă caracteristică a ofertei, este
consecinţa eterogenităţii componentelor dar, mai ales, a
rigidităţii unora din ele.
Rigiditatea se manifestă sub diverse forme, şi anume:
– Prin imobilitate, produsele turistice neputând fi
expediate în vederea întâlnirii cu cererea şi realizării
consumului, este necesară şi deplasarea turiştilor, iar
aceasta pune o serie de probleme suplimentare, mai
ales în cazul turismului internaţional.
– Prin imposibilitatea stocării produselor în scopul
satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor
oscilaţii bruşte ale cererii
– Prin capacitatea limitată – în timp şi spaţiu – a
atracţiilor, echipamentelor şi chiar forţei de muncă.
• Caracterul rigid, inelastic al ofertei limitează posibilităţile
alinierii acesteia la variaţiile cererii, determinând o altă
caracteristică, şi anume inadaptabilitatea relativă sau
adaptabilitatea parţială şi imperfectă la cerere.
• Rigiditatea şi condiţiile de exploatare a capacităţilor
existente, în special de cazare, antrenează dezechilibre
între ofertă şi cerere. Pot apărea astfel, situaţiile de ofertă
subutilizată şi de insuficienţă a ofertei.
5.4. Preţurile produselor turistice
Preţul reprezintă valoarea de piaţă a unui produs sau
serviciu, într-o exprimare monetară, iar nivelul lui reflectă
o serie de constrângeri ale pieţei.
• În cazul produselor turistice, formarea preţurilor este
rezultatul acţiunii unei multitudini de factori de natură
economică, politică, motivaţională, geografică etc.,dar şi
al respectării numeroaselor cerinţe decurgând din
specificitatea ofertei şi cererii, din complexitatea şi
eterogenitatea acestora.
• Din punct de vedere economic (al producătorului, al
comerciantului), preţul trebuie să reflecte, cu fidelitate,
cheltuielile de producţie, de comercializare, să acopere
taxele, impozitele şi alte obligaţii financiare ale agenţilor
economici şi să asigure acestora un profit.
• Din punct de vedere al cumpărătorului, preţul este
apreciat în funcţie de utilitatea produsului, de importanţa
nevoii pe care o satisface, de veniturile disponibile, de
preţurile concurenţei, de rezultatul comparaţiei cu alte
bunuri şi servicii
Cele mai importante trăsături ale preţurilor produselor turistice
sunt:
• Preţurile se diferenţiază în timp (sezonalitate) şi spaţiu
(locaţie) în funcţie de producător (confort, experienţă,
notorietate) şi consumator (reduceri în funcţie de categoria
socio-profesională)
• Caracter inflaţionist (inflaţia prin costuri, inflaţia prin cerere,
inflaţia importată)
• Formarea relativ independentă de raportul cerere-ofertă
(asociaţii profesionale, lanţuri voluntare)
• Influenţă regulatoare limitată asupra pieţei (cererii şi
consumului , în principal)
În privinţa modalităţilor concrete de determinare a preţurilor,
trebuie să se ţină seama de costurile materiale, salariale, de
funcţionare, de gestiune, TVA, marja de profit a
producătorului şi /sau comerciantului. În funcţie de
specificul serviciului turistic (transport, hotelărie,
alimentaţie) se pot face adaptări.
În cazul programelor turistice (aranjamente IT), în stabilirea
preţului sunt luate în calcul, sub forma cheltuielilor directe,
preţurile prestaţiilor individuale standard (transport, cazare,
alimentaţie, agrement sau tratament), cheltuielile
administrative şi de organizare a activităţii, comisionul
agenţiei sau touroperator-ului şi TVA. Se mai includ, după
caz, gratuităţi, cheltuieli cu asigurarea turistului, cheltuielil
de promovare, etc.
5.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică
• Piaţa turistică se află într-o transformare continuă,
înregistrează creşteri în ritmuri superioare celor ale
dinamicii economiei mondiale.
• Pentru începutul mileniului trei sunt prognozate reduceri
ale ritmurilor dezvoltării turistice, la 3-4% anual, ceea ce
marchează maturizarea turismului şi atingerea pe unele
paliere a pragului de saturaţie (situat la circa 70% din
totalul timpului liber şi la 15% din venituri, alocate
turismului).
• Pe piaţa turistică se menţine o accentuată tendinţă de
concentrare: circa 70-80%dn totalul activităţii turistice se
desfăşoară în şi între ţările superdezvoltate ale lumii.
• Consumul turistic este influenţat de fenomenul de
îmbătrânire a populaţiei, creşterea duratei timpului liber,
factori socio-culturali şi emoţionali. Rezultă tendinţe de
fragmentare a vacanţelor şi efectuarea mai multor
călătorii de scurtă durată, de lărgire a perioadelor de
desfăşurare a deplasărilor şi, implicit, atenuarea
sezonalităţii, în diversificarea destinaţiilor etc.
• În privinţa dezvoltării unei palete de produse turistice
noi se detaşează câteva orientări:
– Creşte interesul pentru vacanţele tematice
– Se bucură de o atenţie deosebită cazarea dispersată
– Creşterea ponderii vacanţelor la mare distanţă
– Creşte fluxul călătoriilor pentru cumpărături sau
pentru alte motive “mai puţin turistice”
• În comercializarea vacanţelor, alături de intermediarii
consacraţi se implică tot mai mult companiile aeriene,
lanţurile hoteliere, cu efecte asupra canalului de
distribuţie, preţului, condiţiilor de comercializare.
• Creşte ponderea ofertei de vacanţe ieftine
• Promovarea formelor ecologice de petrecere a vacanţei,
paralel cu sporirea responsasbilităţilor statului,
organismelor de turism, turiştilor înşişi în dezvoltarea
turismului durabil, cu protejarea resurselor.