Transcript Curs – microbi - Voifidoctor 2

Bacili Gram pozitivi
 genul Bacillus
 genul Clostridium
 genul Corynebacterium
Bacillus anthracis, showing centrally
placed endospores and a
streptobacillus arrangement
Genul Bacillus
Caractere generale:
bacili Gram - pozitivi
aşezare în lanţuri
aerobi
spor situat central, Ø spor < Ø bacil
capsula (B. anthracis)
Specii :
B. anthracis (infecţia cărbunoasă) singura specie patogena
B. cereus (toxiinfecţii alimentare)
B. subtilis (saprofit, rar toxiinfecţii
alimentare)
B. polymyxa (scop industrial pentru
biosinteza antibioticelor)
B. stearothermophylus (controlul
sterilizării prin autoclavare)
Patogenitate
Bacilul cărbunos invadează
organismul gazdă şi elaborează o
exotoxină.
Bacillus anthracis  antraxul sau infecţia
cărbunoasă
antropozoonoză, are un caracter profesional:
fermieri, medici veterinari, macelari, industria
pielariei
la animale ierbivore (ovine, bovine, mai rar la
cabaline şi suidee)  pătrunderii sporilor prezenţi
pe sol.
omul se îmbolnăveşte prin contactul cu animalul
bolnav sau cu produsele provenite de la acestea.
Antraxul
Manifestarea clinică umană este condiţionată de
calea prin care bacteriile pătrund în organism.
Forma cutanată
Forma pulmonară
Forma gastro - intestinală
Forma cutanata – “pustula maligna”
apare ca o leziune unica / multipla
inconjurata de edem
la inceput, apare sub forma de macula –
papula - pustula
apoi, se transforma intr-o crusta de
culoare neagra (de aici provenind si
numele de carbune)
Antrax cutanat
2
1
1 - vezicula
2 - pustula
3 - crusta
3
Forma pulmonara
se manifesta sub forma unei pneumonii
severe
Antrax respirator
contaminarea:
inhalarea sporilor
Forma gastro - intestinala
evolueaza ca o enterita grava cu scaune
muco - sangvinolente
Antrax gastrointestinal
Contaminarea:
ingestia de carne
infectata
Tratament
ser ce contine anticorpi specifici impotriva bacilului
carbunos,
Penicilina – doze mari.
!Pacientul va fi internat si izolat pana la obtinerea
vindecarii!
tratamentul cu penicilina dureaza cel putin 10 zile; se
administreaza doze mari de penicilina G – 2. 000. 000
UI, la fiecare 6 ore.
 daca pacientul este alergic la penicilina, ca alternativa
terapeutica, pot fi utilizate urmatoarele chimioterapuice:
 eritromicina,
 ciprofloxacina
 eritromicina.
Tratament
leziunile tegumentare trebuie atent
ingrijite – toaletate si badijonate.
daca boala este deosebit de severa, se
pot administra seruri ce contin antitoxina
antrax;
mai pot fi utilizate medicamente precum:
– antipiretice
– tonice cardiace.
Prevenirea bolii:
– sterilizarea animalelor moarte din zonele
endemice (incinerare, îngropare în gropi
acoperite cu var).
– produsele animale contaminate – autoclavate
VACCINAREA IN ANTRAX
vaccinul NU contine B.anthracis
vaccinul a fost introdus in 1970
ofera protectie fata de forma cutanata si cea inhalatorie
este recomandat persoanelor intre 18 - 65 de ani expuse
la locul de munca si militarilor
prezinta numeroase efecte adverse
sunt necesare rapeluri anuale, nu ofera protectie
Diagnosticul de laborator in infectia
carbunoasa
recoltarea produselor patologice:
– principalul produs patologic: – serozitatea din
pustula
– se mai poate recolta:
sputa,
fecale,
tesut de necropsie
Diagnosticul de laborator in infectia
carbunoasa
examen microscopic direct:
– pe frotiu colorat Gram: apar sub forma de
bacili lungi, izolati sau in lanturi
– Gram – pozitivi
– capsulati
BACILLUS ANTHRACIS
cultura pura
produs patologic
Diagnosticul de laborator in infectia
carbunoasa
izolarea:
– se realizeaza prin insamantare pe:
geloza simpla
geloza - sange
Diagnosticul de laborator in infectia
carbunoasa
Identificare:
 Proprietati morfo-tinctoriale:
bacili mari, lungi si grosi
cu capete taiate drept
asezati in lanturi
asemanati cu “trestia de bambus”
Gram – pozitivi
capsulati
imobili
sporulati cu sporul situat central (Ø sporului < Ø celulei
vegetative
Diagnosticul de laborator in
infectia
carbunoasa
Caractere de cultură:
 pe mediile solide: colonii mari, plate,
uscate, opace, cu marginile neregulate,
comparate cu o “coama de leu” / ”cap de
meduza”.
 formele R - patogene
BACILLUS - agar nutritiv
BACILLUS ANTHRACIS
Agar - sange
NU produce hemoliza!
AGAR CROMOGEN
Diagnosticul infectiilor produse de
bacteriile anaerobe
Genul Clostridium
Anaerobi nesporulati
se disting de ceilalti germeni prin incapacitatea
de a se dezvolta in prezenta oxigenului
atmosferic
necesita un potential de oxido - reducere
scazut necesitand medii speciale si tehnici
adecvate de cultivare
Se impart in 2 mari grupe:
ANAEROBI SPORULATI (Genul
Clostridium)
ANAEROBI NESPORULATI (o multitudine
de germeni) prezenti pe mucoase si in
intestinul omului,obisnuit comensali, rar
intalniti in patologia umana
Cultivarea anaerobilor
MEDII DE CULTURA UTILIZATE:
- bulion cu acid thioglicolic
- Tarozzi
- geloza Veillon (se obtin culturi in profunzimea
mediului, realizate prin incorporare)
Tehnica Ott (se insamanteaza pe mediu
solid, agenti reducatori si se sigileaza cu
parafina).
Genul Clostridium
a primit numele dupa forma determinata
de spor care are diametrul > diametrul
transversal al celulei – o deformeaza
larg raspanditi in special in sol
se pot gasi in intestinul omului si al
animalelor, praf, apa, lapte
Caractere generale
bacili Gram - pozitivi, sporulaţi
Ø spor > Ø bacil
sporul situat:
– terminal
– subterminal
– central
sporul asigură rezistenţa deosebită în mediul
exterior
mobili,
necapsulaţi
Excepţie: C. perfringens → imobil, capsulat
Caractere generale
strict anaerobi
unele specii produc exotoxine puternice si
sunt patogene pentru om si animale.
majoritatea speciilor saprofite
– sol
– materie organică în descompunere
rol important în procesele de putrefacţie
Spori
Specii de importanta medicala:
Cl.tetani
Cl.botulinum
germenii gangrenei gazoase
Infectiile apar dupa crearea unor conditii speciale
de inmultire si elaborare de toxina in tesuturi,
prin ranire (tetanos, gangrena gazoasa)
in alimente ingerate (botulism,toxiinfectii date de
Cl.perfringens)
Toxiinfectia tetanica
Tetanosul - toxiinfectie caracterizata prin
simptome nervoase cu contractii tonico clonice si paralizii data de toxina bacilului
tetanic care difuzeaza in organism si
actioneaza asupra sistemului nervos
Infectia apare in urma unor plagi (adanci
si zdrobite / in urma unor intepaturi)
murdarite de impuritati (pamant, resturi
de imbracaminte)
Factor de patogenitate : toxina
tetanică
Are două componente:
tetanospasmina → componenta
neurotoxică
tetanolizina → liza hematiilor
Patogeneza
toxina tetanica
blocheaza eliberarea de
neurotransmitatorilor inhibitori ai
sinapselor neuromusculare.
se elibereaza continuu acetilcolina, ceea
ce conduce la aparitia:
spasmelor neuromusculare,
disfunctiei nervilor cranieni, cu aparitia de
trismus, risus sardonicus,
in final contractura generalizata (opistotonus),
deces prin spasm glotic
Tratament
tratament initiat pe baza diagnosticului
clinic
toaleta corespunzătoare a plăgilor
Penicilina
Profilaxie
imunizare cu anatoxina tetanica asociata
cu anatoxina difterica si B.pertussis sub
forma trivaccinului DiTePer la
primovaccinare
ulterior,cu bivaccin DiTe (anatoxina
tetanica asociata cu anatoxina difterica)
Diagnostic direct
diagnosticul in tetanos se bazeaza in mare
masura pe:
– observatia clinica cu simptomatologie
specifica.
 administrarea serului antitetanic se face
pe baza suspiciunii clinice fara a astepta
rezultatul examenului de laborator
Recoltarea produselor patologice
puroi
tesuturi din plaga
pansamente
medicamente
Examen microscopic
Nu da rezultate, adesea, deoarece bacilii
tetanici sunt putini la numar sau se pot
confunda cu alti germeni asemanatori!
Izolarea
medii speciale pentru anaerobi
Identificarea
Caractere morfo - tinctoriale:
pe frotiu colorat Gram: se vad bacili lungi, subtiri,
drepti, cu capatul taiat drept
unii au un spor terminal, mare, rotund, care ii
dau aspect de “bat de tobosar” sau “ac de
gamalie”
sporii liberi sunt rari
coloratia Möeller – pentru spori
Clostridium tetani - spor situat teminal
Identificarea
Caractere de cultura:
bacilul tetanic se dezvolta pe medii simple
in anaerobioza stricta
pe geloza apar colonii rotunde, cenusii galbui, marginile rau delimitate, structura
granulara.
Toxiinfectia botulinica
botulismul - toxiinfectie alimentara foarte
grava cauzata de Cl. botulinum
mortalitate ridicata
caracterizata prin fenomene gastro intestinale si nervoase
apar prin ingerarea unor alimente
conservate necorespunzator de origine
animala (carne, sunca) sau vegetala
(diverse conserve) in care s-a dezvoltat
bacilul botulinic si a eliberat toxina sa.
Factorii de patogenitate: toxina
botulinica
cea mai puternică toxină cunoscută
7 tipuri antigenice (A→ G)
la om implicate tipurile A, B, E
blochează transmiterea influxului nervos
prin inhibarea secreţiei de acetilcolină la
nivelul sinapselor neuromusculare →
moarte prin paralizie flască a muşchilor
respiratori sau stop cardiac
Depistarea toxinei
inocularea intraperitoneală la şoarece a
serului pacienţilor sau alimentului
incriminat  moartea şoarecilor cu semne
de paralizie a trenului posterior
Identificarea tipului antigenic al
toxinei
reacţia de seroneutralizare :
– se administrează şoarecilor şi ser antibotulinic
→ vor supravieţui animalele inoculate cu
amestec toxină - antitoxină omoloagă.
Tratament
administrare precoce de ser antibotulinic
trivalent (A, B, E)
după identificarea tipului antigenic
administrarea ser monovalent
Profilaxie:
metode de conservare care distrug sporii
de C. botulinum
Diagnostic direct:
Recoltarea produselor patologice:
 alimentul incriminat
varsaturi
fecale
urina
sange
Examen microscopic direct
lipsit de importanta!
Izolarea
Medii de cultura pentru anaerobi:
bulion cu acid thioglicolic
mediul Tarozzi
geloza Veillon (se obtin culturi in profunzimea
mediului, realizate prin incorporare)
Tehnica Ott (se insamanteaza pe mediu solid,
agenti reducatori si se sigileaza cu parafina).
Bulion cu acid thioglicolic (mediu lichid; la
suprafata se adauga ulei de parafina)
Mediul Tarozzi
(mediu lichid, cu
albus de ou;
la suprafata se
adauga ulei de
parafina)
Identificarea
Caractere morfologice:
 bacili sporulati
 numerosi spori liberi
4 - 8 cili peritrichi
nu au capsula
Gram - pozitivi
Clostridium botulinum – spor situat
subterminal
Identificarea:
Caractere de cultura:
 cultura are miros ranced
colonii mari, suprafata neregulata, centru
opac
margini filamentoase
consistenta untoasa
Caractere de patogenitate:
Toxina botulinica omoara animalul sensibil
cu simptome caracteristice
Germenii gangrenei gazoase
Gangrena gazoasă:
 toxiinfectie grava
 apare ca o complicatie a plagilor (de razboi sau
accidentale) prin murdarirea lor cu pamant si
corpi straini
 prin zdrobirea tesuturilor in care se creeaza
conditii de anaerobioza prin devitalizare si
formare de cheaguri de sange.
Gangrena gazoasa este o infectie
obligator polimicrobiana
C.perfringens
C. hystoliticum
C. oedematiens (novyi)
C. septicum
C. sporogenes
C. perfringens - nu lipseste niciodata! In multe
cazuri in plaga se dezvolta si germeni aerobi.
Infectia se caracterizeaza prin:
–
–
–
–
–
culoare livida a tesuturilor,
edem care creste rapid
infiltrare cu gaze,
miros putrid,
necroza
Gangrena gazoasa
Gangrena gazoasa
Factori de patogenitate :
- toxine şi enzime care favorizează evoluţia
rapidă a infecţiei
- toxine cu efect letal,
- determină necroză şi
- determina hemoliză
Diagnostic : urgenţă chirurgicală!
Recoltarea produsului patologic






serozitate din profunzimea plagii
fragmente de tesuturi
sange
urina
fecale
conserve
Examenul microscopic direct - este
obligator de mare valoare diagnostica
are valoare diagnostică
frotiu colorat Gram din produsul patologic
→ polimorfism:
– bacili Gram - pozitivi, mari, grosi
– capete rotunjite sau tăiate drept,
– mărimi diferite,
– spori situaţi central (barcute), subterminal
(racheta de tenis)
– fara spori
– nu au capsula
Tratament
debridări largi
excizia ţesutului devitalizat
antibiotice: Penicilină, Metronidazol
oxigen hiperbaric
ser antitoxic polivalent
GENUL CORYNEBACTERIUM
bacili Gram - pozitivi
aranjati, in frotiu, sub forma de:
– “litere chinezesti”
– “palisade”
la capete prezinta corpusculii
metacromatici Babes - Ernst  aspect
de “haltera”
Genul Corynebacterium
Reprezentanti
Specii patogene:
Corynebacterium diphteriae
Bacili pseudodifterici sau difteromorfi
= specii comensale din microbiocenoza
faringiană şi cutanată
Corynebacterium xerosis
Corynebacterium hoffmanii
Corynebacterium diphteriae
3 tipuri:
gravis (izolat iniţial din forme grave de
boală),
mitis (izolat din forme clinice mai uşoare)
intermedius (izolat din forme clinice cu
evoluţie medie)
Difteria
False membrane
Corynebacterium diphteriae
Difteria
angină febrilă, formându-se pe faringe şi, mai
ales, pe amigdale, o falsă membrană, aderentă,
sângerândă la detaşare, de culoare alb-cenuşie.
simptome generale severe, de intoxicaţie şi de
afectare a mai multor organe:
miocardică,
nervoasă (paralizia vălului palatin, polinevrită),
hepatică,
renală
suprarenală.
Difteria
exotoxina - factorul major de patogenitate al
bacilului difteric
bacilul difteric rămâne localizat în faringe
toxina difterica difuzează pe cale hematogena
toxină pantropă, cardiotopă, neurotropă,
hepatotropă => manifestări nervoase (paralizia
vălului palatin, polinevrită), miocardită, afectare
renală şi suprarenală.
Difteria
exotoxina - factorul major de patogenitate
al bacilului difteric
toxina este produsă numai în condiţii de
conversie lizogenă, prin bacteriofagul βtox
Difteria - Recoltarea produselor
patologice
se recoltează exudat faringian cu 3
tampoane faringiene
se detaşează o porţiune din falsa
membrană (daca este posibil)
pentru depistarea purtătorilor se
recoltează un tampon faringian şi un
tampon nazal.
Difteria - Examen microscopic direct
I tampon recoltat => două frotiuri:
– un frotiu colorat Gram
– un frotiu colorat prin coloraţia specială Neisser.
Gram:
– bacilii difterici apar drepţi sau uşor încurbaţi,
– ambele extremităţi umflate (coryne = măciucă),
datorită corpusculilor metacromatici Babeş - Ernst.
– aşezarea în frotiu şi aspectul morfologic sugerează
“litere chinezeşti”.
Genul Corynebacterium
Difteria - Examen microscopic direct
Coloraţia Neisser - pentru evidenţierea
corpusculilor metacromatici.
– corpusculii metacromatici = albastru - închis,
– corpii bacterieni = culoare galben - brună
Genul Corynebacterium
Cultivare
II - lea tampon faringian recoltat:
– se introduce în mediul de îmbogăţire OCST (ou,
cisteina, ser de bou, telurit de potasiu)
– se incubează la 37°C timp de 18-24 de ore.
– se fac pasaje pe un mediu selectiv (Tinsdale).
III - lea tampon este însămânţat pe:
– mediul Löffler, mediul selectiv
– mediul Tinsdale, cu telurit de potasiu
bacilii difterici = colonii mici, negre, cu halou brun
difteromorfii = colonii negre, lucioase, fără halou
Corynebacterium diphteriae
GELOZA SANGE
“FLOARE DE MARGARETA”
Bacilul difteric - Proprietăţi de cultură
După aspectul culturii pe medii lichide şi solide se
recunosc cele 3 tipuri de bacil difteric:
gravis: pe mediu solid dezvoltă colonii R
(rugoase): “floare de margaretă”
mitis: colonii de tip S, netede, untoase, bine
delimitate; tulbură uniform mediul lichid
intermedius: colonii rotunde, bine circumscrise,
dar cu suprafaţa neregulată; lasă mediul lichid
limpede, formând un inel aderent de tub şi
depozit granular
Pseudodiftericii formează colonii netede,
cremoase, iar mediul lichid este uniform tulbure.
Proprietăţi biochimice
se utilizează pentru diferenţierea bacililor
difterici de pseudodifterici:
– producerea de H2S pe medii cu cisteină,
– descompunerea ureei,
– fermentarea glucozei şi zaharozei
pentru diferenţierea tipurilor de bacili
difterici între ei (fermentarea amidonului,
glicogenului, dextrinei).
Teste de patogenitate
pentru evidenţierea producerii de toxină:
teste in vivo
teste in vitro
Teste de patogenitate
Teste in vivo
demonecroza la iepure (testul Fraser):
– i.d. filtratul unei culturi de bacil difteric toxigen
=> 2-3 zile escară umedă;
– protecţia cu ser antidifteric previne formarea
escarei.
seroneutralizarea prin inocularea la cobai:
– 2 cobai, unul fiind protejat cu ser antidifteric
(250 UA).
– celor 2 cobai li se administrează s.c. filtratul
culturii testate.
– cobaiul neprotejat => va muri în 24 - 96 de ore
de la inoculare,
– cobaiul protejat nu prezintă nici un semn de
suferinţă.
Teste de patogenitate
Teste in vivo
– stabilirea unităţii de măsură in vivo a toxinei,
care este DLM (doza limită mortală).
– 1 DLM de toxină difterică = cantitatea de
toxină care omoară un cobai de 250 de grame
în 4 zile, cu leziunile caracteristice.
Teste de patogenitate - Teste in vitro
reacţia de precipitare în gel = test Elek
(determinarea producerii de exotoxină)
– în plăci Petri cu geloză preparată cu ser de bou, se
depune pe suprafaţa mediului o bandă de hârtie de
filtru sterilă, îmbibată cu ser antitoxic, ce conţine 100
UA/ml.
– perpendicular pe banda de hârtie de filtru se
însămânţează tulpinile de cercetat, un martor sigur
toxigen şi un martor netoxigen.
– 24 h, 370C, tulpinile toxigene => linii fine de
precipitare la locul de întâlnire dintre toxină şi
antitoxină.
Teste de patogenitate - Teste in vitro
Testul Elek
Teste de patogenitate - Teste in vitro
reacţia de floculare Ramon:
– determinarea cantitativă a toxinei difterice, cunoscând
valoarea antitoxică a unui ser antidifteric,
– invers = măsurarea puterii antitoxice a unui ser
antidifteric, cunoscând valoarea toxinei.
– Unitatea de măsură a toxinei in vitro este limita
floculantă (Lf).
– 1 Lf floculează în prezenţa unei cantităţi de antitoxină
de 1UA (unitate antitoxică).
– 1UA este cantitatea de ser antidifteric care
neutralizează 100 DLM.
Diagnosticul indirect
în scop epidemiologic, pentru testarea
imunităţii antidifterice în colectivităţi
pentru controlul eficienţei vaccinărilor.
Diagnosticul indirect
Diagnostic serologic
Hemaglutinarea pasivă:
–
–
–
diluţii din serul de cercetat se pun în contact cu
hematii tanate încărcate cu anatoxină difterică.
in prezenţa anticorpilor antitoxici se produce
aglutinarea hematiilor.
prin calculul comparativ cu hemaglutinarea dată de
un ser antitoxic test se determină titrul anticorpilor
exprimat în unităţi antitoxice (UA).
titrul de anticorpi se determină cu precizie mai
mare prin reacţia de seroneutralizare.
Diagnosticul indirect
Diagnosticul biologic
IDR Shick = IDR de neutralizare toxină antitoxină,
–
–
–
–
–
testează starea de imunitate antidifterică
se practică mai ales în colectivităţi
i.d., pe faţa anterioară a braţului drept 0,2 ml toxină
care conţine 1/50 DLM cobai.
pe faţa antebraţului opus se injectează acelaşi
volum, din aceeaşi toxină inactivată prin căldură.
reacţia se citeşte după 48 de ore.
Diagnosticul indirect
Diagnosticul biologic
IDR Shick
Reacţie pozitivă:
– eritem, un edem uşor infiltrat cu un diametru
minim de 10 mm.
– reacţia Shick pozitivă = persoana respectivă
NU are anticorpi neutralizanţi sau aceştia
sunt prezenţi < titrul de 0,03 UA/ml sânge
circulant = titrul minim protector.
– persoane cu reacţia Shick + trebuie să fie
vaccinate antidifteric.
Diagnosticul indirect
Diagnosticul biologic
IDR Shick:
Reacţia negativă:
– lipsa eritemului la antebraţul drept sau unul cu
diametrul < 10 mm. = reacţie negativă
– persoana respectivă are imunitate antitoxică,
antidifterică (antitoxine circulante la nivelul titrului
protector).
– nu este necesară vaccinarea.
apariţia eritemului la antebraţul stâng arată o alergizare
la proteinele toxinei difterice.
dacă este asociat cu o reacţie de aceeaşi intensitate şi
la antebraţul drept, este o reacţie pozitivă combinată
cu o reacţie alergică.
Tratament
Antitoxina (ser
care contine
anticorpi antitoxina)
Antibiotice
- Eritromicina,
- Penicilina
Profilaxie
Vaccinare
DTP
DT
ADPA