Transcript Dreptul com-al European

Dreptul Comercial European, directive şi reglementări
TAIEX
Ana Maria DOBRE
Chişinău,
14 - 15 Mai 2012
Aspecte generale:
Obiectivul din Tratatul CE:
 Stabilirea unei pieţe comune;
 Eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a mărfurilor,
persoanelor, serviciilor şi capitalurilor între statele membre (SM)
 Armonizarea legislaţiilor statelor membre necesară pentru a
asigura buna funcţionare a pieţei comune, evitând denaturarea
concurenţei şi creşterea încrederii în relaţiile economice
transfrontaliere.
Dreptul Comercial European reprezintă piatra de
temelie a pieţei interne.
 Dreptul Comercial European, a evoluat în mod semnificativ în
ultimii 40 de ani.
 Motivul din spatele procesului de armonizare a UE: Se credea
că diversitatea legilor privind societățile ar putea împiedica
obiectivul unei funcţionări eficiente a pieţe interne, ar denatura
concurenţa şi ar conduce la o cursă la partea de jos => Stat
Membru, cu scopul de a atrage companiile să includă în
jurisdicţia lor, ar crea la fel de flexibil pe atît de posibil legea
societăţii, ignorând un nivel adecvat de protecţie a acţionarilor
şi a creditorilor.
Domeniul de aplicare al armonizării Dreptul Comercial
European
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene oferă baza legală să adopte Directive privind armonizarea
Legii UE privind societatea (articolul 50).
protecţia intereselor acţionarilor şi altele, constituirea şi menţinerea
ordinii publice cu răspundere limitată ale companiilor de capital,
oferte publice de cumpărare, ramuri de prezentare a informaţiilor,
fuziuni şi divizări, normele minime de asociat unic privat,
societăţile cu răspundere limitată, drepturile acţionarilor şi
domeniile conexe cum ar fi de raportare financiară şi contabilă.
Eforturi considerabile, de asemenea au fost realizate prin forme
juridice diferite, cum ar fi societăţii europene (SE)​​, Gruparea
Europeană de Interes Economic (GEIE) şi Societatea Europeană de
Cooperare (SCE).
Rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
 Punerea în aplicare a liberei stabiliri;
Vă rugăm să consultaţi cazurile CJUE, cum ar fi:
- Centros Ltd,
- Überseering,
- Inspire Art, Ltd;
- Viking Line;
- Cartesio;
Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale
societăţilor cu răspundere limitată
 http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/compa
ny_law/l26041_en.htm;





Directiva se aplică la fuzionarea societăţilor :
constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru;
cu sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a
activităţii în cadrul Comunităţii;
în cazul în care cel puţin două dintre ele sunt reglementate de legislaţia
unor State membre diferite.
Statele membre pot decide să nu aplice directiva fuzionării transfrontaliere
care implică o societate, chiar şi în cazurile în care acesta din urmă se
încadrează în definiţia de "societate cu răspundere limitată".
În sfârşit, societăţile ale căror obiectiv este investiţia colectivă de capitaluri
furnizate de către public (OPCVM), sunt excluse din domeniul de aplicare
al directivei.
Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26
octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăţilor cu răspundere
limitată
Procedurile care reglementează fuziunile transfrontaliere





Organul de conducere al fiecăreia dintre societăţile care se fuzionează este obligat să
întocmească proiectul comun de fuziune transfrontalieră. Directiva conţine o listă a celor
douăsprezece menţiuni obligatorii, care constituie conţinutul minim al proiectului comun,
care trebuie să fie publicat în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru, în
conformitate cu Directiva privind divulgarea de către societăţile cu răspundere
limitată, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe
asupra lor.
Organul de conducere sau administrativ al societăţilor care fuzionează trebuie să
pregătească un raport privind propunerea de fuziune transfrontalieră pentru membrii şi
angajaţii care explică aspectele juridice şi economice ale fuziunii transfrontaliere şi
implicaţiile sale.
Este necesar a fi efectuat un raport independent de expertiză privind fuzionarea. Acesta
nu va fi necesar în cazul în care toţi membrii fiecăreia dintre societăţile implicate în
fuziune au convenit în acest sens.
Raportul de expertiză şi raportul de fuziune transfrontalier trebuie să fie puse la
dispoziţie cel puţin cu o lună înainte de data adunării generale.
Pe baza documentelor menţionate mai sus, adunarea generală a fiecăreia dintre
societăţile care fuzionează trebuie să decidă cu privire la aprobarea proiectului comun de
Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale
societăţilor cu răspundere limitată
Examinarea legalității
 Fiecare stat membru trebuie să desemneze autorității competente verificarea
legalităţii fuziunii transfrontaliere în ceea ce priveşte acea parte a procedurii care
se referă la fiecare subiect ce ține de fuzionare în concordanță cu legislaţia sa
naţională. Această autoritate trebuie să elibereze un certificat de pre-fuziune care
să ateste îndeplinirea corectă a actelor de pre-fuziune şi a formalităţilor.
 Fiecare stat membru trebuie să desemneze autorității competente verificarea
legalităţii fuziunii transfrontaliere în ceea ce priveşte acea parte a procedurii care
se referă la realizarea fuziunii transfrontaliere şi, după caz, formarea unei noi
societăţi creată prin fuziunea transfrontalieră în concordanță cu legislația
națională. Această autoritate trebuie să se asigure că societăţile care fuzionează
au aprobat proiectul comun de fuziune transfrontalieră în aceleaşi condiţii.
Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale
societăţilor cu răspundere limitată
Efecte juridice
În urma examinării legalității, legea statului membru a cărui jurisdicţie
se află societatea rezultată din fuziunea transfrontalieră este supusă să
stabilească data la care fuziunea transfrontalieră produce efecte,
precum şi modalităţile de publicitatea privind finalizarea fuziunii în
registrul public. Registrul vechi nu trebuie să fie şters până cînd
notificarea a fost primită.
Fuziunile transfrontaliere au următoarele efecte:
 companiile absorbite sau societăţile care fuzionează încetează să
existe;
 toate activele şi pasivele societăţilor vizate de fuziune sunt transferate
la noua entitate (fie societatea absorbantă sau societatea nou-creată);
 membrii societăţilor absorbite devin membri ai noii entităţi.
 În cazul în care legislaţiile statelor membre impun îndeplinirea de
formalităţi speciale înainte de transferul anumitor active, drepturi şi
obligaţii de către societăţile care fuzionează devine efectivă împotriva
părţilor terţe, compania rezultată din fuziunea transfrontalieră este
responsabilă pentru îndeplinirea acestor formalităţi.
Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale
societăţilor cu răspundere limitată
 În cazul în care legislaţia naţională aplicabilă societăţii care rezultă în urma
fuziunii transfrontaliere nu prevede pentru angajaţii din societatea,care este
situată în alt stat membru aceleaşi drepturi de participare cum se bucură de
acestea angajaţii din statul membru în cazul în care societatea care rezultă în
urma fuziunii transfrontaliere îşi are sediul social.
 În conformitate cu completările Directivei privind statutul societăţii
europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor, pragul de aplicare a
dispoziţiilor de referinţă stabilite pentru Societatea Europeană a crescut la
331/3% din numărul total al lucrătorilor din societăţile care fuzionează, care
au trebuit să opereze sub orice formă de sistem de participare a lucrătorilor
 Pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a fuziunii
transfrontalier drepturile lucrătorilor sunt protejate în caz de orice fuziuni
naţionale ulterioare.
 Dispoziţiile privind participarea lucrătorilor se aplică la orice fuziuni interne
ulterior la o fuziune transfrontalieră pentru o perioadă de trei ani de la data
intrării în vigoare a fuziunii transfrontaliere.
Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale
societăţilor cu răspundere limitată
Efecte juridice:
Principiul general, în ceea ce priveşte drepturile lucrătorilor de participare este
ca legile naţionale care reglementează societatea care rezultă în urma fuziunii
transfrontaliere să se aplice.
În mod excepţional, principiile şi modalităţile referitoare la participarea
lucrătorilor prevăzute de regulamentul în cauză şi Directiva privind
societăţile europene (SE) se aplică, după cum urmează:
 în cazul în care cel puţin una dintre societăţile care fuzionează are, în şase luni
înainte de publicare proiectul de fuziune transfrontalieră, un număr mediu de
salariaţi care depăşeşte 500 şi funcţionează în cadrul unui sistem de participare
ocuparea forţei de muncă;
 în cazul în care legislaţia naţională aplicabilă societăţii care rezultă în urma
fuziunii transfrontaliere nu oferă cel puţin acelaşi nivel de participare a
angajaţilor cum sunt operate în societăţile care fuzionează, măsurate în funcţie
de proporţia reprezentanţilor angajaţilor în rândul membrilor organului
administrativ sau de supraveghere, care se referă la unităţile de profit ale
companiei, obiectul de reprezentare a angajatului.
De ce a fost nevoie de Directiva UE privind fuziunile
transfrontaliere?
 Înainte de adoptarea acestei directive, companiile europene trebuie să fie
subiectul propriei jurisprudențe, prin urmare, subiecte al diferitor legislaţii
ale statelor membre.
 Acestea ar putea împiedica în mod legal, fie fuziunea cu o companie
încorporată într-un alt stat membru, sau care face obiectul unor proceduri
stricte.
 Armonizarea normelor naţionale privind fuziunile interne nu a fost
suficientă pentru a ajunge la un acord, de asemenea, la fuziunile
transfrontaliere din cauza diferenţelor semnificative încă existente între
normele naţionale, în special în ceea ce priveşte participarea salariaţilor la
organul de decizie al companiilor.
De ce a fost nevoie de Directiva UE privind fuziunile
transfrontaliere?
 Mobilitatea transfrontalieră a companiilor europene, din punct de
vedere fiscală a fost posibilă deja în anii 90 => Directiva
90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind sistemul comun
de impozitare aplicabil fuziunilor, divizărilor, transferurilor de active
şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre;
are drept scop reducerea costurilor tranzacţiilor
transfrontaliere, întru garantarea securităţii juridice a acestora şi
oferind posibilitatea de a fuziona un numărumaxim de companii =>
cei care nu doresc să înfiinţeze o societate europeană (SE).
 Directiva
De ce a fost nevoie de Directiva UE privind fuziunile
transfrontaliere?
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
 Referirea se face în contextul unei acţiuni introduse de SEVIC
Systems AG ("SEVIC"), o societate cu sediul în Neuwied
(Germania), împotriva unei decizii a Amtsgericht Neuwied de
respingere a cererii sale de înregistrare în registrul comercial naţional
de fuziune între ea însăşi şi securitatea Vision Concept SA ("Security
Vision"), o societate cu sediul în Luxemburg, pe motiv că legea
germană privind transformările companiei prevede numai fuziuni
între societăţi stabilite în Germania.
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
1. Libera circulaţie a persoanelor - Libertatea de stabilire - Dispoziţiile
tratatului - Domeniu de aplicare - Fuziuni transfrontaliere - inclus în (art.
43 CE);
2. Libera circulaţie a persoanelor - Libertatea de stabilire - dispoziţii
naţionale, prevenirea înregistrării de fuziuni transfrontaliere în registrul
naţional comercial - Restricţie privind libertatea de stabilire - Justificare
- Condiţii (art. 43 CE şi 48 CE);
Dreptul de stabilire cuprinde toate măsurile care permit facilitarea
accesului la un alt stat membru şi exercitarea unei activităţi economice
în acest stat de către persoanelor interesate să participe la viaţa
economică a ţării în mod eficient şi în aceleaşi condiţii ca şi operatorii
naţionali.
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
 Operaţiunile transfrontaliere de fuziune, ca şi alte operaţiuni de transformare
a companiei, răspund nevoilor de cooperare şi consolidare între societăţile
stabilite în state membre diferite. Ele constituie metode speciale de
exercitare a libertăţii de stabilire, importante pentru buna funcţionare a
pieţei interne şi, prin urmare, sunt printre acele activităţi economice pentru
care statele membre sunt obligate să respecte libertatea de stabilire
prevăzută de articolul 43 CE . (a se vedea alineatele 18-19);
 Articolele 43 CE şi 48 CE se opun înregistrării în registrul comerţului
naţional de fuziune prin dizolvarea fără lichidarea unei societăţi şi de
transfer al tuturor activelor sale către altă societate de a fi refuzat, în
general, într-un stat membru, în cazul în care una dintre cele două companii
este stabilită în alt stat membru, întrucât o astfel de înregistrare este posibil,
cu respectarea anumitor condiţii, în cazul în care cele două companii
participante în fuziune sunt de stabilite pe teritoriul primului stat membru.
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
 O astfel de diferenţă de tratament poate fi permisă numai dacă
urmăreşte un obiectiv legitim compatibil cu tratatul şi se justifică
prin motive imperative de interes public, cum ar fi protecţia
intereselor creditorilor, ale acţionarilor minoritari şi a angajaţilor,
precum şi păstrarea eficacităţii de supraveghere fiscală şi
corectitudinea tranzacţiilor comerciale. În plus, aplicarea unei
astfel de diferenţă de tratare trebuie să fie adecvat pentru a asigura
realizarea obiectivelor urmărite şi nu depăşeşte ceea ce este necesar
pentru a le atinge (a se vedea alin. 23, 28, 31, partea operativă).
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire -
Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
Posibila justificare pentru restricție
Guvernele germane şi olandeze susţin că fuziunile interne sunt supuse
unor condiţii mai special concepute pentru a proteja interesele
creditorilor, ale acţionarilor minoritari şi a angajaţilor, şi pentru a
păstra eficacitatea supravegherii fiscale şi corectitudinii tranzacţiilor
comerciale.
 Acestea susţin, în acest sens, că problemele specifice apar în ceea ce
priveşte fuziunile transfrontaliere şi că soluţia la aceste probleme
presupune existenţa unor norme specifice, menite să protejeze aceste
interese, în cadrul unei fuziuni transfrontaliere care implică aplicarea
de mai multe sisteme naționale juridice într-o operaţiune juridică
unică.
 Asemenea norme, presupun o armonizare a legislaţiei la nivel
comunitar.
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
 În acest context, guvernul olandez subliniază faptul că Comisia Comunităţilor
Europene a prezentat la Comunitatea legislativă la 18 noiembrie 2003,
propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind
fuziunile transfrontaliere ale societăţilor cu capital social (COM (2003) 703
definitivă), în considerentele primului şi al doilea stat din care:
"(1) nevoia de cooperare şi consolidare între societăţile din diferite state
membre şi de dificultăţile întâlnite, la nivel legislativ şi administrativ, de
fuziunile transfrontaliere ale societăţilor comerciale din Comunitate fac
necesară, în vederea realizării şi funcţionării a pieţei unice, să se stabilească
dispoziţii comunitare pentru a facilita efectuarea de fuziuni transfrontaliere ...
(2) - ... Obiectivele de mai sus nu pot fi suficient atinse de către statele
membre, în măsura în care implică stabilire a normelor cu elemente comune
aplicabile la nivel transnaţional, din cauza amploarii şi impactului acţiunii
propuse, care pot, prin urmare, să fie cel mai bine realizate la nivel comunitar
... "
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
Trebuie de remarcat în această privinţă că în timp ce normele de
armonizare comunitare sunt utile pentru a facilita fuziunile
transfrontaliere, existenţa unor norme de armonizare în cauză nu
poate fi făcută ca o condiţie prealabilă pentru punerea în aplicare a
libertăţii de stabilire prevăzute de articolele 43 CE şi 48 CE (a se
vedea, în acest sens Hotărîrea Bachmann C-204/90 [1992], p. I-249, punctul
11).
De asemenea, ar trebui totuşi să se constate că, deşi, ca urmare a adoptării celei de a
treia Directivă 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978, în temeiul
articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăţilor
comerciale pe acţiuni (JO 1978 L 295, p. 36)., există norme armonizate în statele
membre cu privire la fuziuni interne, fuziunile transfrontaliere ridică probleme
specifice.
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
Nu e posibil să se excludă posibilitatea motivelor imperative de interes
public, cum ar fi protecţia intereselor creditorilor, ale acţionarilor
minoritari şi a angajaţilor (a se vedea Hotărîrea C-208/00 Überseering
[2002] ECR I-9919, parag. 92), şi de conservare a eficacităţii controalelor
fiscale şi corectitudinea tranzacţiilor comerciale (a se vedea Hotărîrea C167/01 Inspire Art [2003] ECR I-10155, parag. 132) poate în anumite
împrejurări şi în anumite condiţii să justifice o măsură care restrânge
libertatea de instituire.
 De asemenea, o astfel de măsură restrictivă ar trebui să fie adecvata pentru a
asigura realizarea obiectivelor urmărite şi sa nu depăşeasca ceea ce este
necesar pentru a le atinge.
Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de
înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.
 De obicei, pentru a refuza într-un stat membru înregistrarea în registrul
societăţilor comerciale o fuziune intre o societate stabilită în acel stat şi cel
stabilit în alt stat membru, are ca rezultat prevenirea realizării fuziunilor
transfrontaliere, chiar dacă interesele menţionate la punctul 28 din prezenta
hotărâre, nu sunt ameninţate. În orice caz, o astfel de regulă nu depăşeşte
ceea ce este necesar pentru protejarea acestor interese.
 Articolele 43 CE şi 48 CE se opun înregistrării în registrul comerţului
naţional a fuziunii prin dizolvarea fără lichidare a unei societăţi şi de
transfer în totalitate a activelor sale către altă societate refuzată, în general,
într-un stat membru, în cazul în care una dintre cele două companii este
stabilită în alt stat membru, înregistrărea ca atare este posibilă, cu
respectarea anumitor condiţii în cazul în care cele două companii
participante la fuziune sunt în acelaşi timp stabilite pe teritoriul primului stat
membru.
Cum rămîne cu fuziunile transfrontaliere?
 Aspectele juridice ale Fuziunii transfrontaliere nu sunt reglementate




doar de un set unic de reguli.
Implementarea unei Fuziuni transfrontaliere necesită respectarea
dreptului internaţional privat şi legislaţia naţională aplicabilă.
Ar trebuie principiul de fuziune transfrontaliere fi permis (sau
interzise), de către jurisdicţiile aplicabile?
Dificultăți tehnice;
Există câteva alternative la Fuziunile transfrontaliere;
A doua directivă(77/91/EEC)
Observaţii generale :
armonizare minimă => MS li se permite să aleagă reguli
mai stricte;
 Domeniul de aplicare: pentru a asigura o protecţie
minimă echivalentă atât pentru acţionarii cît şi pentru
creditorii societăţilor cu răspundere limitată din UE;
 Se aplică societăţilor publice - în unele state membre
dispoziţiile aplicabile, de asemenea, au fost făcute și
pentru cooperativele private;
 Statele membre pot decide să nu aplice prezenta
directivă societăţilor de investiţii cu capital variabil şi
cooperativelor ;
A doua directivă(77/91/EEC)
Observaţii generale :
Directiva a fost modificată prin Directiva 92/101/CEE din 23
noiembrie 1992, cu efect de la 1 ianuarie 1994, astfel încât să
extindă normele privind achiziţionarea de acţiuni proprii ale
companiei pentru a acoperi achiziţiile de către filialele.
Amendamente suplimentare au fost introduce prin Directiva
2006/68/CE, care a fost menit pentru a reduce sarcinile
administrative.
A doua directivă (77/91/EEC)
Obiectivele principale :
- coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la
formarea lor şi la menţinerea, majorarea sau reducerea
capitalului lor;
- să asigure ca societăţile publice șă înceapă cu un capital
adecvat;
- a se asigura că pe durata existenței societății, capitalul
este întreţinut în mod corespunzător;
A doua directivă (77/91/EEC)
Se ocupă cu :
 Formarea de companii publice
- Conţinutul minim de M & A
- minim de capital subscris (€25000)
- acţiunile nu pot fi emise la un preţ mai mic decât valoarea
nominală
- actiuni minim 25% achitate
- acțiunile non-cash trebuie evaluate de către un expert
A doua directivă (77/91/EEC)
 Întreţinerea de capital
- normele privind distribuirea dividendelor;
- de interzicere a companiei de a subscrie propriile actiuni;
- normele care reglementează achiziţionarea de acţiuni
proprii;
- Asistenţa financiară acordată de către companie pentru
achiziţionarea de acţiuni proprii;
- Procedurile care trebuie urmate în caz de pierdere gravă
de capital;
- normele cu privire la reducerea capitalului;
A doua directivă(77/91/EEC)
 Majorarea capitalului
- decizia de a majora capitalul companiei revine
acţionarilor
- acţiuni emise de numerar vor fi oferite pe bază de
preempţiune acţionarilor existenţi
-Punerea în aplicare a prezentei directive statele membre
trebuie să asigure un tratament egal al tuturor acţionarilor
care se găsesc în aceeaşi situaţie.
A doua directivă(77/91/EEC)
CJEU
Articolele 25 şi 29, privind majorarea de capital au
efect direct în legislaţia naţională => cele două articole
pot fi invocate de către persoane fizice faţă de public
autorităţile în faţa instanţelor naţionale.
Karella v Ministrul Industriei, Energiei şi Tehnologiei şi Organismos
Anasygkrotiseos AE Epicheiriseon. (Cauzele conexate C-19/90 şi C20/90): normele naţionale care prevăd pentru capitalul unei societăţi
în dificultate, să fie crescut de acte administrative - nu este permisă;
Guvernele nu a fost permis pentru a conduce o majorare a capitalului
social, fără a acordul acţionarilor existenţi (a se vedea, de
asemenea, Siemens AG, Nold, Henry V, cauza C-42/95);
Vă Mulțumim!
[email protected]