Transcript ppt Tema 6
Raţionalismul Rene Descartes Baruch Spinoza Empirismul Francis Bacon Thomas Hobbes John Locke Renaşterea (sec. XIV-XVII) Începutul crizei feudalismului Ieşirea de sub tutela gândirii teologice Interesul pentru descoperiri şi invenţii Marile călătorii Reînvierea umanismului antic Negarea şi continuarea spiritualităţii Evului Mediu !!Direcţii ale cunoaşterii renascentiste redescoperirea Antichităţii; efortul de cucerire şi cunoaştere ştiinţifică a Pământului şi a Cerului; redescoperirea naturii printr-un efort de umanizare, depăşindu-se concepţiile mistice despre natură ale Antichităţii, precum şi cele sacralizante ale Evului Mediu; descoperirea omului ca subiect al libertăţii; dinamizarea cunoaşterii, sporirea optimismului şi a încrederii în natura umană. Decăderea umanismului 1. Raţionalismul Concepţia care afirmă suveranitatea raţiunii umane, considerată izvor şi temei al cunoaşterii ştiinţifice. R. Descartes (1596-1650) Orfan de mamă, tatăl - avocat prosper Educaţia într-un colegiu iezuit (matematică şi filosofie) Starea de sănătate – formarea unor obiceiuri matinale Dezamăgirea legată de răspunsurile filosofice – înrolarea în armată Revelaţia la 23 de ani: utilizarea matematicii pentru a ajunge la adevăruri filosofice A luat filosofia “de la zero”, îndoindu-se de tot ce putea “Dubito ergo cogito, cogito ergo sum” îndoiala metodologică, vizând găsirea unui fundament absolut al cunoaşterii - alte lucruri de care era sigur: Dumnezeu, timpul, spaţiul, matematica cunoştinţe cu care ne naştem, sufletul are tendinţa de a le creşte ca răspuns la experienţă Demersul intelectual este oarecum circular Existenţa lui D-zeu este demonstrată graţie ideilor clare, iar D-zeu garantează adevărul acestor idei Cum se explică în acest caz faptul că ne înşelăm atât de des? Proporţia voinţei şi intelectului, între capacitatea de a vrea şi aceea de a cunoaşte Voinţa este infinită, dar intelectul este limitat Detaşarea de gândirea şcolilor călugăreşti Supremaţia raţiunii; în afara sufletului uman, toate creaţiile lui Dumnezeu funcţionează mecanic, pe baza imboldului originar Ideea aflată în opoziţie şi cu aceea a predestinării (calviniştii) Intervenţia prietenilor; în 1649 este invitat de Regina Chistina a Suediei pentru a fi tutorele ei Moare din cauza pneumoniei un an mai tarziu Sistemul filosofic al lui Descartes – cartezianismul 1. Spiritul şi materia sunt două materii distincte Spiritul: atributul gândirii Materia: atributul întinderii Psihismul localizat în epifiză 2. Animalul poate fi imitat de o maşină, omul nu 3. Există o demarcaţie între funcţiile corpului şi ale sufletului – paralelismul psihofizic Sufletul – insulă pierdută în oceanul fizic al trupului 4. Percepţiile provocate fie de corp, fie de suflet Tot ceea ce percepem limpede şi distinct vine de la D-zeu !!Unitatea dintre pasiuni, emoţii şi sentimente Enumeră 40 de pasiuni, dintre care consideră că 6 sunt simple şi primitive: mirarea, iubirea, ura, dorinţa, bucuria, tristeţea !!Contribuţia lui Descartes Omul – rol de administrator al propriului comportament Neoraţionalismul – Jean Piaget (1896-1980) 2. Raţionalismul lui Baruch Spinoza (1632-1677) Prin mijloace raţionaliste ajunge la rezultate diferite de ale lui Descartes Contribuţia la dezvoltarea psihologiei este greu de cuantificat (Etica demonstrată cu metoda geometrică) Toate evenimentele mentale au o cauză – determinismul Dumnezeu – actul cunoaşterii - natura Atributele care pot fi cunoscute: Întinderea şi gândirea Natura este substanţa care gândeşte, iar sufletele umane sunt doar moduri ale acesteia Corpul este un mod al întinderii Problema unităţii corp-suflet este rezolvată: paralelism !!Tema principală a preocupărilor: afectivitatea Oamenii sunt supuşi pasiunilor şi afectelor, deci nu pot fi liberi Libertatea este posibilă doar prin intermediul cunoaşterii: când dorim să scăpăm de tristeţe trebuie să ne perfecţionăm intelectual Adversarii cei mai puternici ai intelectului rămân pasiunile Când cunoaşterea adevărului se transformă în pasiune omul devine cu adevărat liber Satisfacţia, insatisfacţia şi dorinţa sunt considerate elemente fundamentale care explică sufletul omului Combinarea acestora duce la apariţia structurilor afective: 2. Empirismul Accentul pe experienţa nemijlocită, pe realitatea reflectată de percepţie, spre deosebire de raţionalism Două caracteristici esenţiale pentru empirişti: La nivelul cunoaşterii: experienţa sensibilă; La nivelul eticii: organizarea vieţii sociale Francis Bacon (1561-1626) Devenit mâna dreaptă a regelui, este acuzat de luare de mită Iniţiază proiectul intitulat Marea Înnoire – trecerea în revistă a tuturor ştiinţelor Eliminarea din intelect a atitudinilor preconcepute (idoli) Idolii tribului (natura umană) Idolii peşterii (educaţie) Idolii forului (neconcordanţe) Idolii teatrului (autoritatea vechilor sisteme) Empirismul Numărul suficient de observaţii va permite formularea unor teorii - metoda gândirii inductive Clasificarea ştiinţelor pornind de la criterii psihologice Contribuţia la dezvoltarea psihologiei pledează pentru separarea raţiunii de revelaţie; prezintă o viziune concretă asupra lumii; respinge silogismul, susţinând importanţa inducţiei ca metodă de cercetare; în cunoaştere un rol important îl au exemplele; realizează prima încercare de sistematizare a motivelor şi intereselor umane Thomas Hobbes (1588-1679) Extinde empirismul asupra tuturor sferelor cunoaşterii Sufletul – doar o metaforă a vieţii, de aceea discuţiile pe această temă sunt doar vorbe în gol Respinge ideea cunoştinţelor înnăscute Tot ce avem în minte provine din experienţa simţurilor Reduce însuşirile senzoriale ale lucrurilor la însuşirile lor cantitative (mărime, formă, poziţie, mişcare) Procesele complicate ale cunoaşterii se bazează pe senzaţii şi prelucrarea acestora Percepţia: suită de senzaţii Actul judecăţii: legarea cuvintelor Omul: o maşină în interiorul căreia fenomenele conştiente sunt iluzorii şi lipsite de interes Psihologia promovată: mecanicistă, psihofiziologică, reducţionistă Probabil ca urmare a influenţei mamei, a fost foarte timid (Eu şi frica suntem gemeni) Semenii – periculoşi !toţi oamenii sunt prin natura lor duşmanii celorlalţi oameni, din cauza dorinţei de putere Homo homini lupus Traiul în bună pace – posibil doar prin cedarea dreptului la autodeterminare către un guvern autocratic / monarhie John Locke (1632-1704) Cel mai de seamă reprezentant al empirismului Eseu asupra intelectului uman Atacă o concepţie populară – ideile de Bine, Dumnezeu şi Rău sunt înnăscute Toate cunoştinţele provin din experienţă - Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu Tabula rasa Experienţa senzorială – sursa unui alt nivel al cunoaşterii (reflexia) Observarea de către spirit a propriilor operaţii Izvoarele cunoaşterii: Sensations şi reflections Ideile sunt simple sau complexe, după numărul simţurilor care stau la baza lor: un singur simţ extern: miros, gust, culoare, sunet; din două sau mai multe simţuri externe: figura, întinderea, mişcarea; dintr-un simţ intern: ideile de gândire şi reprezentare, de judecată şi simţire; din simţurile interne şi externe: existenţa, unitatea, forţa. !Scopul educaţiei: formarea gentlemanului Şcoala – stimularea virtuţilor Respinge învăţarea “limbilor moarte” Bătaia este combătută – o disciplină de sclav naşte un caracter de sclav Metodă de transmitere a informaţiilor – exemplul Educaţia trebuie să dezvolte deopotrivă trupul şi spiritul Poate lua forma jocului ! Concepţia despre natura umană Oamenii sunt capabili să facă binele social şi să raţioneze Rolul legilor statului – de a permite exprimarea liberă; guvernele primesc legitimitate doar dacă respectă acest principiu Paradigmele psihologiei moderne. Asociaţionsimul (sec. XVII-XIX) Spiritul uman se dezvoltă de la starea iniţială sub efectul experienţei şi asociaţiei de idei Fenomenul a fost sesizat încă de Aristotel (asocierea pe bază de contrast, asemănare sau contiguitate) Fenomenele complexe – rezultat al asocierii succesive Psihologia devine un fel de mecanică sufletească Asociaţiile explică multe din procesele psihice, dar nu sunt singurele explicate (Alţi) Reprezentanţi David Hume (1711-1776) Ideile se asociază preferenţial când există între ele: O proximitate spaţială O contiguitate temporală O asemănare O relaţie cauză-efect John Stuart Mill (1806-1873) Extinderea asociaţionismului dincolo de limitele psihologiei Viaţa psihică fără conştiinţă nu există Herbert Spencer (1820-1903) Principiul evoluţiei este unul general Trecerea de la simplu la complex se face prin diferenţieri succesive Obiectul de studiu al psihologiei: conexiunea factori interni-factori externi; geneza şi dezvoltarea acestora Pavlov (1849-1936) Teoria reflexelor (necondiţionate şi dobândite – asociere temporară) Şcoala pavloviană şi pavlovismul Hermann Ebbinghaus (1850-1909) Edward Lee Thorndike (1874-1949) Învăţarea la animale şi învăţarea umană Imitaţia, dresajul şi strategia “încercare - eroare” Legea efectului