Latina-exercitiu de admiratie

Prof.Niculae Aurelia Colegiul National Ion Minulescu

• In intreaga mea activitate didactica, am urmat modelul profesorilor mei de la Facultatea de Limbi clasice,din Bucuresti:Mihai Nichita,Dan Slusansky,Lucia Wald,Gabriela Cretia etc. Spun “modele” dat fiind faptul ca,fara ostentatie,m au introdus cu exigenta,rabdare si profesionalism in ceea ce as numi paradigma culturii latine.

 Asa am invatat treptat multe lucruri,nu numai despre limba latina propriu-zisa(despre care niciodata nu ai invatat destul) si nu numai despre valori,culturi antice,moduri de a gandi,atitudini,ci si esentiale lucruri despre propriul meu popor,despre patria mea “limba romana”,cum frumos scria poetul Nichita Stanescu.

In liceu mie imi placea istoria.Imi place si acum.Am ales sa intru intr un mod mai particular in studiul ei,si anume,abordand un capitol foarte important al istorie universale care si a pus pecetea pentru eternitate asupra omenirii:istoria,cultura si civilizatia latina.

 Consider,dupa multe straduinte si experienta ca pasiunea mea pentru latinitate,care este si un fel al meu,de iubi poporul roman,nu a ramas nerasplatita.De a lungul anilor,am reusit sa insuflu multor elevi dragoste pentru acest obiect,multi dintre ei fiind premianti la diverse concursuri nationale si internationale:Costea Maria,Toma Ana-Maria,Nedelcu Cristina,Popanzareanu Adela,Cosereanu Adela,Nistor Adriana,Dragut Carmen,Dadacus Mihaela,Galbenus Mihaela,Gavadia Licuta,Meisan Claudia etc.

Cum am ajuns aici? Simplu si complicat in acelasi timp.Excelenta nu se naste peste noapte.Doresc sa amintesc doar cateva din considerentele mele de ordin didactic,care,zic eu,duc la performanta in domeniul predarii limbii latine.

In primul rand eu iubesc aceasta limba si sunt foarte mandra ca am avut sansa in viata sa invat limba latina.Este primul demers pe care il intreprind in relatia mea cu elevii-acela de a produce sentimente pozitive de curiozitate si pretuire pentru valoarea culturii latine astazi si nu,ieri.

 Cine nu poate sa faca inteleasa aceasta idee,ca latinitatea e o valoare perena,care poate oferi solutii culturii si civilizatiei contemporane,este in pragul esecului,pentru ca,limba latina este o limba vie si cine gaseste puntea peste epoci,a reusit un pas urias.

Reusesc,pe baza crearii acestei relatii afective deosebite,sa impun eforturi sistematice de insusire a standardelor gramaticale,pe baza carora elevii sa poata intreprinde lecturi din ce in ce mai dificile din autorii latini.Totodata elevii trebuie sa lectureze opera marilor autori pe care s a cladit cultura latina(Caesar,Cicero,Tacitus,Vergilius,Horatius etc).

 Multi dintre elevi renunta sa ramana pe inaltimile invingerii greutatilor cognitive si se retrag in linia a doua a,care asigura o pomovabilitate onorabila.

Cativa,insa, merg mai departe,si acestora,cu adevarat,le acord tot sprijinul meu si toata experienta mea,pentru “a arde” etapele.Doar acestia fac performanta-care sunt capabili de “labor improbus”(o valoare latina).Prin urmare,efortul,exigenta maxima in nuantarea traducerii textelor,abilitati si capacitati in elaborarea eseurilor,a referatelor,argumentarea temeinica a enunturilor generalizante,un vocabular variat si bogat,exersarea pe texte foarte dificile etc.-toate acestea sunt cateva din mijloacele prin care am faurit caractere intelectuale in devenire.

 Am gandit mereu ca limba latina nu e un capat de drum ci doar o treapta,extrem de necesara,alaturi de limba greaca,limba sanscrita,germana,franceza,engleza, catre infaptuirea marii culturi contemporane.

Din punct de vedere metodic,am cautat sa imbin in privinta cunoasterii atat abordarea traditionala cat si cea moderna.Desigur,profesorul transmite continuturi,cunostinte,elevilor.Pana la un punct acumularile de ordin cantitativ,sunt absolut necesare si de neocolit.Dupa aceasta etapta cantitativa putem vorbi despre “non multa sed multum”-poate interveni procesul de rafinare,de esentializare a cunoasterii.

 O abordare moderna pe care eu o practic e legata de ceea ce in pedagogia moderna poarta denumirea de constructivism,bazat pe psihologia cognitiva(vezi J.Piaget,L.Vgotsky,J.Bruner etc).Aceasta abordare muta accentul pe elev care participa la formarea propriei cunoasteri:elaborarea de scheme mentale(cognitive),realizeaza legaturi intre concepte,dobandeste atitudini,comportamente,abilitati,capacitati-intr o expresie concentrata-elevul dobandeste prin el insusi instrumente mentale de abordare a cunoasterii.Asa se face ca,odata formate acele scheme mentale amintite intr un context dat ele pot fi aplicate de catre elev intr un alt context de cunoastere, nou creat.Acesta este castigul:se creeaza pattern-uri intelectuale.

 Cum realizez acest lucru?Prin activizarea elevilor,punerea lor in situatia de a ajunge ei la regula,la norma,la adevar.

Strategiile interactive prin care elevul e provocat sa intre in ecuatia cunoasterii sunt completate cu formarea la elevi de atitudini critice fata de ceea ce citesc.

Este ceea ce in limbaj modern poarta denumirea de formarea gandirii critice.Cu alte cuvinte,prudenta si argumentare,o indoiala care poate pune totul sub semnul intrebarii, creeaza variante,ofera alternative adica este temerar,cu intelepciune.In fond asa procedau si latinii.Asa invata elevii ca in cultura nimic nu este incremenit odata pentru totdeauna,chiar daca noua ni se pare asa la o prima vedere,desigur,superficiala

 Totul este viu,depinde doar de mirarea ochiului care priveste.Eu nu fac decat sa dau la o parte valul.

Tot acest demers didactic il realizez dialogand cu elevii,motivandu-i,afisand o atitudine sincera fata de ei si,mai ales,respectandu-i.

Eu respect un tanar care munceste necontenit un an de zile pentru a straluci 3-4 ore la o olimpiada scolara.

Copiii,sunt,se pare,sensibili la aceste atitudini corecte fata de ei,la colegialitatea efortului,lasandu-le totodata libertatea necesara pentru a visa,pentru a fi ei… In orice caz, asa cum aminteam,totul incepe cu un sentiment,sentimentul elevului ca participa la o nemaipomenita aventura,grea,mareata,cum mareata a fost si Roma.