Transcript turism
CAPITOLUL I Coordonate generale ale turismului 1.1 Concepte şi clasificari folosite în turism 1.2 Forme ale activitatii turistice 1.3 Evolutia turismului international şi tendintele actuale 1.4. Factori de influenţă ai fenomenului turistic 1.1 Concepte şi clasificări utilizate în turism Definiţii Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare” (1940) - W. Hunziker Turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte,alegerea deliberată a ţintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale” Dicţionarul turistic internaţional (1980) Etimologic din termenul „turism“ a derivat şi cel de „turist“,adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie. cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj termenul englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement la rândul său, termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos“ şi, respectiv, din cel latin „turnus“ şi înseamnă tot călătorie în circuit. Sintetizând, prin turism se înţelege ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general. 1.2 . Forme ale activităţii turistice În cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme de turism: turismul intern (domestic tourism) – rezidenţii unei ţări care călătoresc în propria ţară; turismul internaţional receptor (inbound/international-receptor tourism) – vizitarea unei ţări date de către non-rezidenţi; turismul internaţional emitent (outbound/outgoing tourism) – rezidenţii unei ţări date care vizitează alte ţări. Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism: turism interior – incluzând turismul intern şi turismul receptor; turism naţional – incluzând turismul intern şi turismul emiţător; turism internaţional – incluzând turismul receptor (incoming) şi turismul emiţător (outgoing). 1.3 Evoluţia turismului internaţional şi tendinţele actuale evoluţia turismului internaţional se poate aprecia prin acţiunea a doi indicatori: •sosirile/plecările de turişti •încasările/cheltuielile din turismul internaţional •OMT consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internaţional va ajunge la 1,6 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în ţările învecinate (regionale) şi 0.4 mld vor fi călătorii pe distanţe lungi (inter-regionale). Asia de Est şi Pacific, Asia de Sud, the Orientul Mijlociu şi Africa vor creşte cu peste 5% pe an, comparativ cu media mondială de 4.1%. Mai multe regiuni vor creşte mai lent decât media mondială. •Europa îşi va menţine cea mai mare pondere din totalul sosirilor, deşi în timp aceasta a scăzut de la 60% în 1995 la 46% în 2020. •Totalul sosirilor de turişti pe regiuni arată că, în 2020, primele trei regiuni receptoare vor fi: Europa (717 milioane turişti), Asia de Est (397 milioane) şi America (282 milioane), urmate de Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. •Călătoriile pe distanţe lungi vor avea o tendinţă de creştere mai accentuată (5.4%/an) decât călătoriile pe distanţe scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a călătoriilor pe distanţe scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea să deţină aproape 76% din piaţa turismului internaţional. •În privinţa încasărilor din turismul internaţional se apreciază atingerea sumei de 2000 mld USD în anul 2020. Astfel se apreciază ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiecare zi în întreaga lume. Referitor la piaţa europeană din care face parte şi România, WTO identifică următoarele tendinţe macroeconomice care se vor manifesta în viitorul apropiat: •Se previzionează ca sosirile internaţionale de turişti să atingă 1,56 miliarde în 2020 cu o creştere medie anuală de 4,1%. Se estimează că vor creşte călătoriile pe distanţe lungi (de la 18% la 24% în 2020) în detrimentul călătoriilor interregionale. Până în 2020 Europa Centrală şi de Est va atrage mai mulţi turişti decât ţările din Europa de Vest. •Sosirile internaţionale de turişti în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu o creştere anuală de 3%, sub media mondială de 4,1% fapt care va diminua cota de piaţă a Europei. •Franţa va rămâne cea mai importantă ţară receptoare de turişti din Europa (până în 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turişti internaţionali). •Cele 10 ţări balcanice vor ajunge să primească în 2020 până la 79 milioane turişti, 92% dintre ei fiind atraşi de Grecia, Bulgaria, România şi Croaţia. Acest lucru se datorează unei creşteri anuale de 4,6% în perioada 19952020. •Până în 2020, 346 milioane de turişti vor vizita zona Mediteranei (reprezentând 22% din totalul mondial al sosirilor). 1.4. Factori de influenţă ai fenomenului turistic Industria turistică este acea parte a economiei, alcătuită dintro sumă de activităţi sau mai multe ramuri a căror funcţie comună este satisfacerea nevoilor turiştilor. Din industria turistică fac parte sectoarele: •cazare şi alimentaţie, •transport, •organizatorii de călătorii, atracţiiagrement, •administratorii destinaţiilor Factori de influenţă După durata acţiunii lor în timp: •Factori cu acţiune permanentă sau de durată: creşterea dimensiunilor timpului liber, modificarea veniturilor, micşorarea demografică; •Factori sezonieri cu acţiune ciclică: succesiunea anotimpurilor, activitatea în agricultură; •Factori conjuncturali: crizele economice, politice, catastrofe naturale. În raport cu importanţa sau rolul lor în determinarea fenomenului turistic: •Factori primari: oferta, veniturile, preţul, timpul liber, mutaţiile demografice; •Factori secundari: climatul internaţional, complexitatea formalităţilor de viză sau frontieră, diverse facilităţi, condiţiile de organizare a activităţii Factori de influenţă În funcţie de direcţia de acţiune, factorii pot fi grupaţi: •Factori exogeni: evoluţia demografică, creşterea veniturilor, sporirea gradului de urbanizare, amplificarea mobilităţii populaţiei; •Factori endogeni se referă la modificările din conţinutul activităţii turistice: lansarea de noi produse, diversificarea gamei serviciilor oferite, nivelul tarifelor şi facilităţilor de preţ, pregătirea personalului şi dotarea cu forţă de muncă. În raport cu orientarea influenţei lor asupra celor două laturi corelative ale pieţei: •Factori ai cererii turistice: venituri, urbanizare, timp liber; •Factori ai ofertei: diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor, condiţiile naturale, baza materială; •Factori ai confruntării cerere-ofertă: distribuţia agenţiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, circulaţia monetară, sistemul legislativ. •Factorii reprezentativi cu influenţă decisivă asupra dezvoltării turismului sunt: veniturile populaţiei, preţurile şi tarifele, oferta turistică, progresul tehnic, creşterea demografică şi timpul liber. •Factorii psiho-sociologici cu cea mai mare influenţă asupra turismului sunt: moda, tradiţiile, dorinţa de cunoaştere, instruire intensificarea şi diversificarea legăturilor între naţiuni Bibliografie 1. Maria Oroian şi Marinela Ghereş-Economia şi managementul turismului, Editura Casa Carţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013 2. Puiu Nistoreanu-Economia turismului,teorie şi practică, Biblioteca digitală ASE,accesat în martie 2013.