Transcript (inclusiv gazele de şist).

Gazele de şist
şi
interesul naţional
Afrodita Iorgulescu
doctor în matematică, profesor emerit
Academia de Studii Economice din Bucureşti
19 martie 2014
http://www.almaro.ngo.ro/date/665ffb92c80b65842c4c15f52304a0df/Raport_Comis
iei_de_Experti_16_nov_2012.pdf
http://www.cotidianul.ro/cu-lupa-pe-problema-gazelor-de-sist223391/
http://www.cotidianul.ro/gazele-de-sist-nu-se-regasesc-nici-in-legeapetrolului-nici-in-legea-energiei-electrice-si-a-gazelor-naturale231028/
http://www.cotidianul.ro/victorie-partiala-in-justitie-la-vaslui231105/
http://www.cotidianul.ro/operarea-gazelor-de-sist-in-romania-esteilegala-231433/
http://www.cotidianul.ro/cele-12-perimetre-petroliere-din-vestultarii-sunt-pentru-gaze-de-sist-232304/
http://www.cotidianul.ro/perimetrele-petroliere-pentru-gaze-de-sistsunt-foarte-mari-232779/
Cuprinsul
0. Introducere
I. Operarea gazelor de şist este ilegală
II. Exploatarea resurselor naturale nu se face
în interesul naţional
III. Concluzii
IV. Observaţii
0. Introducere
Autorităţi publice afirmă peste tot că:
1. Legislaţia română în domeniul petrolului
nu face deosebire între resursele convenţionale şi
resursele neconvenţionale (inclusiv gazele de şist).
2. Exploatarea gazelor de şist va asigura
independenţa energetică de gazele ruseşti.
Vom demonstra că
aceste afirmaţii sunt false !
I.
Operarea gazelor de şist
în România
este ilegală
Conform publicaţiei „Gazele de şist”
(www.infogazedesist.eu)
elaborată de A.N.R.M. (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale)
(în cadrul unui proiect cofinanţat de Uniunea Europeană)
special pentru perimetrele Bârlad şi Dobrogea deţinute de Chevron:
„Gazul de şist este un gaz natural produs din şisturi şi aparţine surselor
neconvenţionale de gaze naturale.
Sursele neconvenţionale sunt:
a) Gazele care se găsesc în roca în care s-au şi format prin descompunerea
materiei organice (source rock) - din această categorie fac parte:
- gazul de şist - gazul stocat în roca unde s-a format, rocă conţinând
materie organică (shale gas) şi
-gazul care se găseşte în zăcămintele de cărbune, în mine, galerii, caverne
(coal gas).
b) Gazele cantonate în sedimente anorganice cu permeabilitate mică
(curg foarte greu) (tight gas).
c) Hidraţii de metan (methane hydrates) (gazul sub formă solidă, gazul
îngheţat).”(pag. 2)
„Gazul de şist este gazul natural care provine din formaţiunile de şist
în loc de alte tipuri de straturi de rocă, cum ar fi calcarul sau gresia.
Nu este nicio diferenţă între gazul de şist şi gazul natural.
Ele au aceeaşi origine, formate în aceleaşi roci, numai că
unele au migrat şi s-au acumulat în roci poros-permeabile, iar
altele au rămas captive în roca „mamă”.” (pag. 7)
„Resursele convenţionale sunt acumulări de gaze în strate porospermeabile, care permit curgerea liberă a acestora.
Prin comparaţie cu resursele convenţionale, depozitele neconvenţionale
sunt cantonate în roci compacte, au conţinuturi mici de hidrocarburi,
raportat la volumul de rocă şi sunt dispersate pe o suprafaţă considerabilă,
fiind plasate la adâncimi mari de 2-3 km (mult sub nivelul zăcămintelor
convenţionale de hidrocarburi).
Pentru a fi extrase, depozitele neconvenţionale necesită lucrări suplimentare
speciale, în primul rând fracturarea rocilor pentru a le creşte permeabilitatea,
dar şi injectarea unor cantităţi însemnate de fluide de fracturare pentru a forţa
gazele să se elibereze din roci şi pentru a le dirija către suprafaţă.”(pag. 2)
Caracteristica comună a acumulărilor de gaze neconvenţionale este
factorul de recuperare foarte mic (3-10%),
faţă de gazele convenţionale, unde este de circa 80%.
Deci, avem:
Gaze
Gaze
convenţionale
(libere)
neconvenţionale (captive)
În Legea petrolului nr. 134/1995
şi
nr. 238/2004
“Art. 1.
(1) Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental
românesc al Mării Negre, ..., fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi
aparţin statului român.
(2) Petrolul reprezintă substanţele minerale combustibile constituite din
amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi
care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de
gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat.
(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan,
gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei,
precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat.
În acordurile petroliere ale Chevron pentru Dobrogea
*Gaze naturale* sunt gazele libere din zăcămintele de gaz metan,
gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei,
gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat
precum şi gaze neconvenţionale.
Deci, Legea Petrolului actuală
(Legea 238/2004)
se referă doar la
gazele convenţionale !
Altfel spus,
gazele neconvenţionale
(inclusiv gazele de şist)
nu se regăsesc în Legea Petrolului !
Gazele neconvenţionale
(inclusiv gazele de şist)
nu se regăsesc nici în
Legea energiei electrice şi a gazelor
naturale (Legea 123/2012).
Potrivit art. 100, punctul 48, din Legea 123/2012:
gaze naturale – gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în
ţiţei, cele din câmpul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele
rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor lichide;
După cum se poate vedea, definiţia gazelor naturale din Legea 123/2012 este
asemănătoare cu definiţia gazelor naturale din Legea petrolului,
de unde rezultă că şi Legea 123/2012 se referă doar la gazele convenţionale
(altfel spus, gazele neconvenţionale (inclusiv gazele de şist)
nu se regăsesc nici în Legea 123/2012 ).
Deci, legislaţia română în domeniul petrolului
nu se referă la gazele neconvenţionale
(incluzând gazele de şist)!
Consecinţe:
Deoarece gazele de şist nu sunt
acoperite de
Legile 238/2004 şi 123/2012,
atunci
ele nu reprezintă domeniu public al
statului, ci domeniu public al unităţilor
administrativ-teritoriale!
Acordul petrolier deţinut de Chevron pentru perimetrul EV-2 BÂRLAD (din
runda V) de 6.257 kmp acoperă suprafeţe din judeţele Vaslui, Galaţi şi
Bacău. Compania Chevron s-a angajat să sape trei sonde de explorare în
localităţile Găgeşti, Pungeşti şi Băceşti, cu adâncimi respectiv de
3.000, 3.800 şi 4.000m. Prima sondă trebuia să fie instalată la Pungeşti - dar
populaţia a reacţionat, protestând, generând astfel “fenomenul Pungeşti”.
În 2013, Consiliile Locale din 15 comune din judeţul
Vaslui
(Alexandru Vlahuţă, Băcani, Coroieşti, Dumeşti, Ghergheşti,
Găgeşti, Murgeni, Pochidia, Perieni, Pogana, Puieşti,
Pungeşti, Şuletea, Vinderei, Tutova),
aflate toate în perimetrul petrolier E V-2 Bârlad,
au emis Hotărâri prin care au decis, în principal,
interzicerea explorării-dezvoltării-exploatării
gazelor de şist prin fracturare hidraulică pe
teritoriul comunelor respective.
Prefectul Judeţului Vaslui a considerat hotărârile Consiliilor Locale ca
fiind ilegale şi le-a atacat în instanţă la Tribunalul din Vaslui, în Contencios
Administrativ şi Fiscal, solicitând anularea lor.
12 din cele 15 dosare au fost deja soluţionate de doi judecători, după
cum urmează:
-unul (doamna Preşedinte Elena-Gabriela Aioniţoaie) a respins acţiunile
introduse de Prefect, considerând Hotărârile celor trei Consilii Locale
repartizate (Alexandru Vlahuţă, Pogana, Şuletea) ca fiind legale, în esenţă pentru
că gazele de şist nu sunt acoperite de Legea petrolului 238/2004 şi, în
consecinţă, nu reprezintă domeniu public al statului, ci domeniu public al
unităţilor administrativ-teritoriale;
Prefectul a făcut recurs la Curtea de Apel Iaşi în toate cele trei cazuri;
-celălalt judecător a admis acţiunile introduse de Prefect şi a anulat
Hotărârile celor nouă Consilii Locale repartizate, considerându-le ca fiind
nelegale, în esenţă pentru că “gazele de şist sunt acoperite de definiţia
petrolului (din Legea 238/2004 n.n.) şi, în consecinţă, reprezintă domeniu public
al statului”; doar unul a făcut recurs (Băcani).
Restul dosarelor sunt pe rol (Găgeşti, Murgeni, Pungeşti).
(conform Gândul, 8.01.2014, Andrei Luca POPESCU:
„O judecătoare din Vaslui crează un PRECEDENT JURIDIC ISTORIC în România:
gazele de şist NU aparţin statului, ci satului”;
A.N.R.M.
lucrează pe “şest” cu gazele de
şist
Pentru a fi consecventă cu afirmaţia că nu face deosebire între
resursele convenţionale şi cele neconvenţionale, A.N.R.M. nu
specifică nicăieri, inclusiv în lista perimetrelor petroliere acordate
în runda X/2009 (ultima), care perimetre petroliere sunt pentru gaze
de şist. Românii au aflat mai întâi din Bulgaria şi de la Chevron
despre gazele de şist.
În urma scandalurilor care s-au declanşat, A.N.R.M. a iniţiat în
sfârşit o campanie de informare şi dezbatere publică pe tema
gazelor de şist, doar pentru perimetrele deţinute de Chevron,
în cadrul unui proiect cofinanţat de Uniunea Europeană
(www.infogazedesist.eu),
în care face de fapt o campanie mascată “pro gaze de şist”.
A.N.R.M. a lansat, în septembrie 2009, Runda a X-a de Licitaţie
pentru acorduri petroliere de concesiune.
„Scopul celei de a 10-a Runde de Licitație îl reprezintă încheierea de
acorduri în vederea explorării și ulterior a extracției de hidrocarburi pentru 30
perimetre de explorare ...”
„Durata acordurilor petroliere este de 30 de ani cu posibilitate de prelungire
de 15 ani în situaţia descoperirii şi exploatării unor zăcăminte, sau înceteaza
la sfârşitul fazei de explorare, după 3-10 ani, dacă rezultatele explorării sunt
negative; redevenţa petrolieră este cuprinsă între 3,5 şi 13,5%”.
Cele 30 de perimetre oferite pentru concesionare,
în suprafaţă fiecare de circa 1.000 kmp (= 100.000 ha),
sunt localizate astfel:
-12 în Depresiunea Panonică (E X-1 – E X-12)
- 7 în Dobrogea (E X - 13 -- E X- 19) şi
-11 pe platoul continental al Mării Negre (E X - 20 -- E X- 30) .
Au fost depuse oferte pentru 20 de perimetre (din 30) , astfel:
- pentru toate cele 12 din Depresiunea Panonică,
- pentru 3 (din 7) din Dobrogea şi
- 5 (din 11) de pe platoul continental al Mării Negre.
Toate cele 20 de perimetre ofertate au fost atribuite în iunie 2010,
din care menţionăm:
- cele 12 perimetre din Depresiunea Panonică:
- E X-1, E X-5 , E X-6
lui MOL HUNGARIAN OIL & GAS PLC şi
EXPERT PETROLEUM SRL;
- E X-2, E X-3, E X-7, E X-8 lui AVERE ENERGY INC.
(acum EAST WEST (15%) şi NIS PETROL SRL (85 %));
- E X-4 lui CLARA PETROLEUM LTD.;
- E X-9, E X-11
lui UNIVERSAL PREMIUM SA;
- E X-10 lui AUDAX RESOURCES LTD.;
- E X-12 lui MOESIA OIL AND GAS PLC. (prin HG 1103/02.11.2011) şi
transferat lui MOESIA EXPLORATION SRL (50%) şi
NIS PETROL SRL (50%) prin O 284/21.08.2012).
- cele 3 (din 7) perimetre din Dobrogea:
E X-17, E X-18, E X-19
lui CHEVRON ROMANIA E&P BV.
- Pentru majoritatea perimetrelor atribuite au fost deja semnate Hotărârile de Guvern de
aprobare a acordurilor petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare.
- Amintim că prima perioadă, de maximum 10 ani, a unui acord petrolier este cea de
explorare.
Câteva detalii:
În anul 2012, Guvernul a concesionat, în urma rundei X/2009,
companiei East WestPetroleum Corp.(15%) şi companiei NIS Petrol S.R.L. (85%)
(NIS=Naftna Industrija Srbije, subsidiară a companiei ruseşti Gazprom Neft)
perimetrul EX-2 TRIA
(atribuit iniţial lui Avere Energy Inc. la 30 iunie 2010) prin H.G. 1186/04.12.2012 şi
transferat prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.M. 33/21.12.2012.
În anul 2013, Guvernul a concesionat, în urma rundei X/2009,
companiei canadiene East West Petroleum Corp. 100%
perimetrele EX-3 BĂILE FELIX, EX-7 PERIAM şi EX-8 BILED
(atribuie iniţial lui Avere Energy Inc.)
prin H.G.-urile respective 887/2013, 886/2013 şi 885/2013.
Şi aceste trei acorduri petroliere au fost transferate parţial (85 %) lui
NIS Petrol S.R.L., conform unei înţelegeri din octombrie 2011
Compania East West Petroleum Corp. (http://www.eastwestpetroleum.ca)
este fosta companie Avere Energy Inc. care şi-a schimbat numele în
iulie 2010 (conform comunicatului de presă din 23 iulie 2010), deci
imediat după ce la 30 iunie 2010 îi fuseseră atribuite perimetrele
E X-2, E X-3, E X-7, E X-8.
Cine va explora în cele 4 perimetre ?
NIS prin AGS !
Este deci o pură diversiune
ideea că dacă eşti contra operării gazelor de şist, atunci
susţii interesele Rusiei (deoarece România importă gaze
naturale convenţionale în principal din Rusia),
deoarece Rusia deţine perimetre pentru operarea gazelor
de şist în România prin compania
NIS PETROL SRL (NIS = Naftna Industrija Srbije, din Novi
Sad), subsidiară a companiei ruseşti Gazprom Neft !
Compania americană Chevron (www.chevron.com) deţine
4 acorduri petroliere pentru gaze de şist
(menţionăm că pe site-ul companiei se menţionează expres că este vorba de
gaze de şist pentru cele 4 perimetre: „shale gas exploration areas”),
obţinute astfel:
•Guvernul a concesionat (în urma ofertei depuse în Runda X/2009 )
companiei americane Chevron trei perimetre în Dobrogea de sud, cu ieşire la
Marea Neagră, în suprafaţă totală de 2.700 km2 (= 270.000 ha),
prin 3 acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare,
încheiate între ANRM şi Chevron România Holdings B.V. (subsidiara olandeză
a companiei americane Chevron):
- în perimetrul EX - 18 Vama Veche, prin HG nr. 188 din 20.03.2012
- în perimetrul EX - 19 Adamclisi,
prin HG nr. 189 din 20.03.2012
- în perimetrul EX - 17 Costineşti,
prin HG nr. 190 din 20.03.2012.
Aceste perimetre au fost desecretizate şi se află pe site-ul A.N.R.M.
•La 29.02.2011, Chevron a achiziţionat 100 % de la Regal Petroleum acordul
petrolier pentru perimetrul EV-2 Bârlad, de 6.257 km2 (= 625.700 ha).
Acordul petrolier a fost aprobat lui Regal Petroleum prin HG nr. 2283 din
9.12.2004 şi transferat lui Chevron de către ANRM în 2011; explorările erau
planificate să înceapă în 2012. Acest acord nu este desecretizat !
Dacă în legătură cu cele 4 perimetre (1 din runda a V-a şi 3 din Runda a X-a)
deţinute de Chevron, A.N.R.M. recunoaşte acum oficial că sunt pentru
operarea gazelor de şist (datorită probabil transparenţei impuse de
Chevron), în legătură cu cele 12 perimetre petroliere din vestul ţării există
o mare „ceaţă”: sunt sau nu sunt perimetre pentru operarea gazelor de şist
(= gaze naturale din argile gazeifere)?
La Curtici, Consiliul local a hotărât în iunie 2013 interzicerea operării
gazelor de şist (http://www.finantistii.ro/stiri/perimetrul+Ex-6+Curtici, 27
Iunie 2013),
la Băile Felix încă se mai discută pro şi contra.
Oficiali A.N.R.M. şi oficiali ai companiilor concesionare nu (mai) recunosc
că cele 12 perimetre din vest sunt pentru gaze de şist (adică pentru gaze
neconvenţionale); declară că sunt pentru gaze convenţionale - doar, doar
vor învinge rezistenţa populaţiei (care protestează, pe drept cuvânt, contra
gazelor de şist) şi astfel vor reuşi să plaseze primele sonde de explorare.
Vom prezenta dovada că sunt pentru gaze de şist,
furnizată de CNR-CME!
Comitetul Naţional Român pentru Consiliul Mondial al Energiei
(CNR-CME)
(www.cnr-cme.ro)
este o organizaţie nonguvernamentală,
membră fondatoare a Consiliului Mondial al Energiei în 1924,
din care fac parte, printre alţii,
A.N.R.M. şi Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti.
CNR-CME a înfiinţat, în anul 2012,
„Centrul european de excelenţă în domeniul gazelor naturale din argile
gazeifere” – pe scurt CENTGAS.
Raportul CENTGAS, intitulat „Resurse de gaze naturale din
zăcăminte neconvenţionale - potenţial şi valorificare”,
semnat de 43 de specialişti, a fost lansat la 15 noiembrie 2013.
La adresa www.cnr-cme.ro se găsesc rezumatele
în română şi engleză, de 40 de pagini şi de 100 de pagini, ale
Raportului CENTGAS.
Raportul CENTGAS este de fapt o pledoarie pentru
operarea gazelor de şist, în favoarea Chevron.
Povestea ne aminteşte de afacerea Roşia Montană,
unde 9 specialişti au înfiinţat Grupul Independent pentru
Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană
(GIMPCRM), la începutul lui 2011, grup sprijinit logistic de
compania R.M.G.C., care a început să publice
rapoarte-pledoarii în favoarea proiectului R.M.G.C..
Oare CENTGAS, sau CNR-CME, este sprijinit logistic de
compania Chevron?
Raportul CENTGAS arată că “ţara noastră are un
potenţial ridicat pentru descoperirile de gaze de şist
în Carpaţii Orientali, în Platforma Moldovenească,
în Depresiunea Bârladului şi în Câmpia Română, cu
extinderea sa din Dobrogea de Sud. ... Pe lângă zonele
cu potenţial ridicat, mai există şi alte zone cu
condiţii potenţiale de existenţă a zăcămintelor de
gaze de şist în Depresiunea Getică,
Depresiunea Panoniei şi Bazinul Transilvaniei.”
(http://www.finantistii.ro/energie/avem-rezerveimportante-de-gaze-de-sist-in-carpatii-orientalidepresiunea-barladului-si-campia-romana-81278)
În rezumatul de 100 de pagini al Raportului CENTGAS , la pag. 95,
găsim următorul text, care dovedeşte faptul că atât perimetrul vechi
E V-Bârlad (din Runda a V-a) cât şi
perimetrele noi E X-1 - E X-19 (scoase la licitaţie în Runda a X-a),
sunt programate pentru gaze de şist:
(Dovada)
“Zonele din România programate pentru exploatarea prin fisurare
hidraulică a zăcămintelor de gaze de şist sunt următoarele:
Bârlad (Vaslui); Voivozi (Bihor); Tria (Bihor); Baile Felix (Bihor);
Tulca (Bihor); Adea (Arad); Curtici (Arad); Periam (Timiş);
Biled (Timiş); Paulis (Timiş); Para (Timiş); Buzia (Timiş); Crai (Timiş);
Macin (Tulcea); Babadag (Tulcea); Capidava (Constanţa);
Eforie (Constanţa); Costineşti (Constanţa); Vama Veche (Constanţa);
Adamclisi (Constanţa).”
Deci, operarea gazelor de şist
în toate aceste perimetre,
cu legislaţia actuală,
este ilegală !
II.
Exploatarea
resurselor naturale
în România
nu se face
în interesul
naţional
Constituţia şi interesul naţional
Se compară adesea, în discuţiile publice,
privatizarea Cuprumin-ului, a Petrom-ului etc. cu
privatizarea uzinei DACIA (de construit automobile),
fără a se sesiza deosebirea esenţială între ele:
doar resursele naturale (cupru, petrol, etc.) apar
în Constituţie.
Constituţia României, Art. 135:
... (2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară;
c) ...
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;...
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic;
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI ( AMENDAMENTE ADOPTATE) Art. 135:
... (2) Statul garantează și promovează creșterea competitivității economiei
românești prin:
a) libertatea activităţilor economice, protecţia concurenţei loiale, protecţia
consumatorilor, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor
de producţie;
b) Nemodificat
c) Nemodificat
d) exploatarea resurselor de producție în condiții de maximă eficiență
economică și cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesați ;
e) dezvoltarea economică în condițiile ocrotirii mediului înconjurător şi
menţinerii echilibrului ecologic;
Să observăm însă că
nu a fost definit
interesul naţional,
nici în Constituţie, nici în legile minelor/petrolului,
şi că, probabil,
de la intrarea noastră în Uniunea Europeană şi
pe măsură ce avansăm cu integrarea europeană,
va deveni şi anacronic, demodat să mai vorbim de
interesul naţional – adică al României –
şi va trebui să vorbim doar de interesul european.
Vom aminti cum era definit interesul naţional in Legea minelor din 1924,
în celebrele Art. 32 şi Art. 33.
Puţină istorie
(să ne uităm în trecut
ca să înţelegem ce se întâmplă în prezent !)
Celebra Lege a minelor din 4 iulie 1924,
comună pentru minerale (aur etc.) şi petrol (ţiţei, gaze, etc.),
scoasă de liberali în cadrul politicii prin noi înşine
(care se opunea politicii porţilor deschise),
prevedea, printre altele, că resursele naturale, printre care
aurul şi petrolul,
- să fie exploatate doar în companii mixte
(societăţi anonime miniere române) (Art. 32),
în care
- capitalul românesc să aibă cel puţin 60% participare (Art.33).
Redevenţa la ţiţei (petrol brut) din producţia trimestrială
pentru sonde sau puţuri, fiecare cu o producţie medie pe
zi peste 10 tone, se stabilea după o scară progresivă,
care ajungea până la 35 % din producţie, când media pe
sondă şi zi depăşea 150 tone.
Toată producţiunea de ţiţeiu trebuia să fie prelucrată în
rafinăriile de petrol din ţară.
Consumaţiunea internă din fiecare fel de produs, trebuia
sa fie complet satisfăcută şi cu întâietate.
La gaze (hidrocarburi gazoase care formează zăcăminte
proprii), suprafaţa perimetrului concesiunii era de
maximum 2.000 ha.
Prin Legea din 1924, se ocupau de mine
- Ministerul Economiei şi Comerţului,
- Consiliul Superior de Mine (17 membri) şi
- Institutul Geologic al României;
corupţia era astfel imposibilă.
Pentru o concesiune exista:
-Decretul de concesiune,
-Planul concesiunii şi
-Caietul de sarcine.
Transparenţă totală
- Decretul şi Caietul de sarcine erau publicate în
Monitorul Oficial;
- primăria era obligată a afişa Decretul;
- limitele perimetrului concesionat erau trase pe
teren prin semne fixate pe hotar, etc.
A existat o puternică presiune externă, europeană şi americană, ca legea
minelor din 1924 să fie modificată în special la Art. 32 şi Art. 33.
Cităm din istoricul Gh. Buzatu, “O istorie a petrolului românesc”, Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, 671 pagini, aflată pe
internet (sublinierile ne aparţin):
“Trebuie să amintim activitatea diplomatică strălucită desfăşurată de
N. Titulescu pentru protejarea intereselor României: „România a putut face
faţă la toate nedreptăţile. Greşelile i-au fost întotdeauna măsurate cu metrul.
Nedreptatea şi dreptul, cu milimetrul”. ...
Fiind de acord cu o întrepătrundere a intereselor României cu cele ale puterilor
apusene, diplomatul (N. Titulescu) se pronunţa pentru respectarea
reciprocităţii, respingând ferm orice ingerinţe în treburile interne ale ţării sale.
Cu referire specială la bogăţiile naţionale, el a afirmat pe atunci, la Geneva,
„suveranitatea” deplină a dreptului intern. Totodată,
într-un subcomitet al Societăţii Naţiunilor el s-a opus cu tărie celor care insistau
pentru internaţionalizarea bogăţiilor naturale ale statelor posesoare, precizând –
cu menţiune anume la petrolul românesc – că „nu acceptă” presiuni pe această
temă asupra guvernului de la Bucureşti. ...
Într-o epocă dominată cum se ştie de presiuni ale trusturilor
internaţionale şi de tentative de internaţionalizare a bogăţiilor
solului şi subsolului, Titulescu remarca cu sagacitate: „Când în
România era nevoie de credite, de maşini, de susţinerea
schimbului ei, nu aud niciodată vorbindu-se de internaţionalism.
Când statele străine au nevoie de bogăţiile României,
internaţionalismul apare imediat”.
De aici, propunerea fermă a diplomatului român în faţa forului de
la Geneva unde reprezenta ţara: „Să ne punem în comun acord
riscurile şi nevoile şi pe urmă să căutăm cum internaţionalismul se
poate împăca cu suveranitatea naţională”. ...
Problema capitalului străin a reprezentat unul din aspectele cele mai
controversate ale politicii prin noi înşine. ...
... Aşa, de pildă, ministrul de Externe I. G. Duca a specificat în 1923
că doctrina naţionalismului economic împărtăşită de P.N.L. nu
respingea nicicum „colaborarea cu străinătatea. Dimpotrivă... o
reclamă ca o nevoie şi ca un stimulent. Naţionalismul economic ştie
că ziduri chinezeşti nu se pot înălţa, că infiltraţiunea capitalurilor
străine este fatală şi necesară”.
În 1927, tot Duca avea să declare tranşant:
„Nu este exact că suntem potrivnici capitalurilor străine,
cerem numai introducerea lor în viaţa noastră economică
sub formă de colaborare, iar nu de acaparare”. ...
În ciuda diverselor presiuni, trusturile petroliere nu au ajuns, între
1924 şi 1926, la scopul urmărit – abrogarea legii minelor.
Numai în perioada ulterioară, profitând de prilejul oferit de
angajarea unor tratative financiare de către România pentru
contractarea unui mare împrumut financiar extern necesar
stabilizării monetare, ele vor insista şi vor obţine revizuirea legii
din 4 iulie 1924.
Până atunci, comunica N. Titulescu la Bucureşti, în 1925,
trusturile petroliere interesate se pregăteau în vederea unei
ofensive puternice, la care „nu se ştie cum va rezista România”. »
În 1929, în urma presiunilor externe, după pierderea alegerilor de
către liberali, legea minelor din 1924 a fost abrogată.”
(terminat citate din Gh. Buzatu)
Împărţirea producţiei
versus
concesiune
În perioada 1990-1995, regimul juridic de punere în valoare a petrolului
a fost ‘împărţirea producţiei’ (prin ‘Contractul de Împărţire a Producţiei’
(Production Sharing Agreement - PSA)).
Exemplu: ‘Contractul de explorare şi împărţire a producţiei’ (EPSA)
(87 pagini) încheiat la 6 august 1992 (H.G. 570/1992) pentru Blocul XV
Midia (4.080 kmp) şi Blocul XIII Pelican (2.980 kmp) din Marea Neagră
între Rompetrol S.A. (companie de stat) şi
Enterprise Oil Exploration Limited şi Canadianoxy (Romania) Ltd.
– actualmente între ANRM şi Sterling Resources Ltd. –
contract desecretizat în 2009 şi aflat cu toate detaliile pe site-ul A.N.R.M.
(www.namr.ro).
Din acest contract, vedem că, la împărţirea producţiei de ţiţei brut,
statul avea 45% şi companiile străine aveau 55% (Art. XII, pag. 28).
Conform studiului
“Production-Sharing Agreements: An Economic Analysis” (93 pagini),
scris de Kirsten Bindemann,
de la Oxford Institute for Energy Studies, in Octombrie 1999:
“Împărţirea producţiei a apărut în 1966, în Indonezia, ca alternativă la
concesionare în domeniul petrolier. …Caracteristicile de bază ale PSA sunt:
Petrolul este proprietatea statului, care aduce o companie de petrol străină
(CPS) să exploreze şi ... să dezvolte resursa.. CPS operează pe riscul şi
cheltuiala sa, şi primeşte o cotă specificată din producţie ca recompensă..
Astfel, diferenţa principală faţă de concesiune este proprietatea
resursei minerale. Dacă sub concesiune tot petrolul crud produs aparţine lui
CPS, sub PSA el este în proprietatea guvernului gazdă, şi cota din producţie
alocată lui CPS poate fi privită ca plată sau compensaţie pentru riscul asumat
şi pentru serviciile oferite. ...
Acordurile de împărţire a producţiei (PSAs) sunt printre cele mai folosite
aranjamente contractuale pentru explorarea şi exploatarea petrolului. ...”
Să observăm că pentru o ţară săracă,
cum este România, este avantajoasă
împărţirea producţiei şi nu
concesiunea,
cum a propus Academia Română !
Împărţirea producţiei se practică în
UE: în Malta, Cipru, Polonia, etc.
şi în Ucraina, etc.
După 1995,
legile separate ale petrolului (din 1995, 2004) şi
minelor (din 1998, 2003)
au înlocuit împărţirea producţiei cu concesiunea,
şi au fost concepute în spiritul politicii porţilor deschise
(deplină egalitate de tratament între capitalurile străine şi cel naţional),
fiind din ce în ce mai defavorabile statului român:
- Legea petrolului nr. 134/1995 prevedea concesionarea,
cu redevenţă petrolieră variabilă în natură, pentru ca în
- Legea petrolului nr. 238/2004, redevenţa petrolieră să devină fixă
în bani, nu în natură,
. de maximum 13,5 % pentru zăcăminte care produc peste 100.000
tone/trimestru la ţiţei/condensat şi
. de maximum 13 % pentru zăcăminte care produc peste 200 milioane
m.c./trimestru la gaze naturale.
Legea petrolului nr. 238/2004
Art. 47. – Titularul acordului petrolier are
următoarele drepturi:
...
(e) să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin,
conform clauzelor acordului petrolier,
inclusiv să le exporte;
...”
Motivaţia sprijinului acordat de Preşedintele României
gazelor de şist
Motivaţia sprijinirii exploatării (de către Chevron) a gazelor de şist în
România, făcută publică de către domnul Preşedinte Traian Băsescu
– şi reluată şi de alte persoaneeste că gazele de şist obţinute ar ajuta
la realizarea independenţei României de importul de gaze ruseşti
(peste maximum 10 ani, când ar începe exploatarea).
Domnul Preşedinte a mers până acolo că a afirmat că persoanele care se opun
exploatării sprijină de fapt interesele Rusiei..
Se ignoră, cu bună ştiinţă sau nu, că Chevron deţine (în afara Legii petrolului)
cele 4 acorduri petroliere în proporţie de 100%,
că redevenţa pe care trebuie să o dea Statului este în bani, nu în natură
(adică nu în gaze de şist)
şi că Legea petrolului, Art.47 (e), îi dă dreptul lui Chevron
“să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin, inclusiv să le exporte”.
Aşadar, să fie foarte clar, Chevron nu are obligaţia să vândă României
gazele de şist pe care le-ar obţine, poate să le exporte,
şi deci România va obţine foarte probabil ZERO gaze de şist de la Chevron.
Sau le va obţine cumpărându-le, de la Chevron, nu de la ruşi, dar tot
cumpărându-le.
Aşa va căpăta România
independenţa energetică la gaze?
Nu mai cumpără de la ruşi
gaze convenţionale,
cumpără de la americani
gaze neconvenţionale româneşti,
făcând prăpăd ecologic în România?
Dacă dorim independenţa energetică a României, pentru noi şi
pentru generaţiile următoare, atunci ne punem mintea la contribuţie:
economisim, înlocuim concesiunea cu împărţirea producţiei,
sau măcar redevenţa în bani cu redevenţa în natură,
mărim redevenţele,
dezvoltăm resursele energetice regenerabile, etc.
Dar dacă România nu ar fi avut resurse naturale, ca Elveţia şi Japonia,
ce mai discutam acum?
De aceea am “tras” aşa de puţin din miliardele de dolari de la
Uniunea Europeană, că ne-am bazat pe vânzarea resurselor naturale ?
Sprijinul acordat de domnul Preşedinte, şi de alţi domni, companiei
americane Chevron ca să ne ia gazele de şist
(ca şi companiei canadiene Gabriel Resources ca să ne ia aurul)
nu poate fi explicat deci economic, se poate explica doar politic.
Poate că sunt presiuni externe în acest sens ? nu ne-ar mira!
Dar trebuie să rezistăm acestor presiuni – acestui război economic !
Deci, exploatarea
resurselor naturale, în general,
şi a gazelor de şist, în particular,
acum
nu se face în interesul naţional !
III. Concluzii
1) Acordurile petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de
şist, aprobate pentru Chevron şi alte companii, sunt în afara legilor
ţării, deci sunt ilegale. În consecinţă, ele trebuie să fie anulate.
2) În lipsa Strategiei Naţionale de Dezvoltare, a Strategiilor sectoriale de
evoluţie inclusiv a resurselor naturale, şi fără definirea interesului
naţional (înlocuit astăzi cu alte tipuri de interese), fără o legislaţie
adecvată foarte bine pusă la punct, avizarea unei investiţii de tipul
valorificării gazelor de şist este nu numai ilegală, dar şi inoportună.
3) Se impune eliminarea concesionării ca singură modalitate de
gestionare a bunurilor proprietate publică, în particular a resurselor
naturale, şi reintroducerea împărţirii producţiei.
Grupul pentru salvarea Rosiei Montane din ASE
cere revizuirea Constituţiei la Art. 136, alin. (4):
“(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.
În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot
fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.”
Propunem să se renunţe la a doua frază, adică alin. (4) al Art. 136
să se rezume la:
“(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.”
Am optat pentru renunţarea totală, deoarece astfel se elimină şi un alt
neajuns (o neconcordanţă):
- în Constituţie, la Art. 136 alin. (4), se vorbeşte de bunuri care pot fi
concesionate, pe când:
- în Legea Minelor nr. 85/2003, la Art. 13, se vorbeşte despre activităţile
miniere care se concesionează.
- în Legea Petrolului nr. 238/2004, la Art. 27, se vorbeşte despre
operaţiunile petroliere care se concesionează.
IV. Observaţii
Se ocupă, din 1995, de resursele naturale (aur şi petrol, etc.)
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
(în subordinea Primului-Ministru)
şi parţial Ministerul Economiei.
Licenţele miniere şi acordurile petroliere
sunt secrete integral, inclusiv eventual perimetrul;
se publică doar Hotărârea de Guvern, care conţine două
fraze seci.
Aceasta vine în contradicţie cu textul art. 203 lit. b) din
HG nr. 585/2002, care prevede:
“b) clasificările se aplică numai acelor părţi ale contractului
care trebuie protejate”.
Motivaţia secretizării integrale: pentru a nu putea fi
atacate în justiţie şi anulate!
Producţia actuală de gaze naturale (convenţionale) în România
- Producţia actuală de gaze naturale este de 11 miliarde m.c./an
(de la producţia maximă de 36 miliarde m.c. în anul 1986).
- Necesarul intern este de 15-16 miliarde m.c./an (populatie şi
întreprinderile care mai există).
- Diferenţa este acoperită prin import de gaze, în principal din Rusia.
- Depozitele cunoscute acum de gaze naturale din Romania sunt de circa
100 miliarde m.c., deci suficente pentru înca circa 10 ani.
- Producţia internă este realizată de două companii:
- compania de stat Romgaz, care extrage circa 6 miliarde m.c./an, şi
- compania Petrom.S.A. (în care statul român are 10 % din acţiuni, restul
fiind deţinut de austriecii de la OMV), cu o producţie de circa 5 miliarde
m.c./an.
Menţionăm că România nu a exportat până acum gaze naturale, deoarece
nu are instalaţii de lichefiere şi conducta Arad-Szeged
(plătită de statul român şi de statul maghiar) abia a fost finalizată .
Petrom a anunţat, se pare, că de îndată ce această conductă va fi
finalizată, va exporta (parte din) gazul produs de ea: Legea petrolului nr.
238/2004 îi permite şi Uniunea Europeană o cere, prin impunerea
liberalizării (circulaţiei) energiei.
Gazele de şist în lume
Conform Marianei Papatulică,
cercetator la Institutul pentru Economie Mondială al Academiei Române
(în articolul “Gazele de şisturi sunt deja o soluţie miraculoasă pentru SUA,
dar discutabilă pentru Europa”,
Foreign Policy Romania nr. 28, mai-iunie 2012, pag. 40-41):
“Rezervele SUA de gaze de şist sunt estimate la 24.400 miliarde m.c.,
suficiente pentru a-i asigura necesarul de consum timp de 100 de ani şi a
unei producţii reprezentând 35% din producţia totală de gaze naturale....
Europa are depozite impresionante de gaze neconvenţionale, evaluate între
18.000 şi 35.000 miliarde m.c. . ...
Cu excepţia Norvegiei, toate ţările europene sunt importatoare nete de gaze
naturale (din Rusia). Aceasta înseamnă că dezvoltarea resurselor de gaze
neconvenţionale ar îmbunătăţi esenţial securitatea aprovizionării viitoare.
Polonia, care se presupune că ar deţine cele mai ample rezerve de pe
continent, a emis 109 licenţe ... rezultatele de până acum ale forajelor de
testare din bazinul Marii Baltice .... s-au situat net sub aşteptări, ceea ce a
făcut imposibilă extracţia la scară industrială. ...
Ucraina deţine al patrulea mare depozit de gaze din şisturi din Europa,
estimat la 1.200 miliarde m.c. Un factor care favorizează dezvoltarea
depozitelor de gaze din şisturi bituminoase în Ucraina îl constituie
densitatea relativ scăzută a populaţiei. Dar paşii realizaţi până în prezent
sunt nesemnificativi. ...
Alte state europene sunt, în schimb, mai puţin entuziaste în legătură cu
aceste gaze, din cauza tehnologiei controversate de extracţie a gazului fracţionarea hidraulică. ... Metoda a fost deja interzisă în Franţa, Irlanda
şi Bulgaria. În landul german Renania de Nord-Westfalia a fost
introdus un moratoriu privind producţia de gaze neconvenţionale, iar în
Anglia, ca şi în alte ţări, se desfăşoară ample proteste publice împotriva
acestui procedeu de extracţie. ...
Trebuie menţionat că nu numai cetăţenii europeni, dar şi cei din SUA şi
Canada s-au arătat îngrijoraţi în legătură cu impactul fracţionării
hidraulice asupra mediului. “
Comparaţie SUA-Europa
legată de exploatarea gazelor de şist:
Conform Marianei Papatulică, FP:
“- În SUA, proprietarul unui teren are toate drepturile pentru rezervele
minerale din subsol, în timp ce în Europa ele aparţin de regulă statului,
cum este şi cazul României; aceasta face ca în SUA permisele de
exploatare să se obţina mai uşor ca în Europa.
- Depozitele de gaze de şist ale Europei se află la adâncimi mai mari
decât cele din SUA, deci sunt mai greu de extras, cu mai multe puţuri şi
mai multă apă, ceea ce per ansamblu înseamnă costuri mai mari.
- Europa are o densitate a populaţiei mult mai mare ca SUA, deci
mult mai mulţi oameni pot fi afectaţi de exploatare; în consecinţă şi opoziţia
faţă de obţinerea licenţelor de exploatare poate fi mai puternică.
- Capacitatea de fracţionare hidraulică şi echipamentele de foraj în Europa
sunt de 80 de ori mai puţine decât în SUA. De aceea sectorul se dezvoltă
într-un ritm lent, iar costurile cu greu vor ajunge să scadă la nivelul celor
din SUA.
- Industria de gaze a SUA beneficiază de reglementări de mediu mai
puţine decât cea europeană.”
Mulţumesc pentru atenţie !