Glicerina

Materie prima pentru explozibili

Un material exploziv (explozibil), sau o substanță explozivă este o substanță (sau amestecuri de substanțe) aflată în stare metastabilă, capabilă să sufere sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, o transformare explozivă în urma căreia reacționează rapid, se descompune brusc și violent cu dezvoltare puternică de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii în mediul său ambiant.

Glicerolul (C3H9O3) denumit și glicerină este cel mai simplu alcool trihidroxilic. Compusul este o hidrocarbură cu 3 atomi de carbon, la care adiţionează 3 grupări hidroxid (-OH). Fiind un alcool trihidroxilic, glicerolul mai poartă denumirea de 1,2,3 propantriol. . Sub formă de esteri ai acizilor grasi(gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale și vegetale. Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la cracarea petrolului. Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetice,, la fabricarea hartie, în industria alimentară, în cosmetică șI farmaceutică.

Nitroglicerina

 Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și chimistul Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s a speriat de potențialul de distrugere a substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta. În 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reușește să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pămînt poros din schelete de diatomee (specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv „clasic” a fost produs din nitroglicerină și nitrat de celuloză,. Nitroglicerina stă la baza explozivilor clasici de azi, înlocuind praf de puscă.

Trinitratul de glicerină (nitroglicerina) este o substanţă utilizată în industria chimică, militară şi farmaceutică. Acest compus stă la baza unor explozibili şi a unor medicamente destinate cardiacilor. Denumirile acceptate pentru acest compus sunt: nitroglicerină, trinitroglicerină, trinitrat de glicerină, trinitrat de glicerol, trinitrat de gliceril. Din punct de vedere chimic, ultima este cea mai corectă, deoarece glicerolul care intră în reacţia de obţinere, îşi pierde calitatea de alcool, în urma combinării cu radicalii anorganici azotaţi ai acidului azotic.

O denumire veche, astăzi dată uitării, este aceea de „explozivul uleios al lui Nobel” (în 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reuşeşte să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu un pământ poros fosilizat). Formula generală a trinitratului de glicerină este: C3H5O9N3.

În stare pură, trinitroglicerina este o substanţă lichid-vâscoasă, incoloră, inodoră, cu gust dulceag.

Prin prezenţa grupărilor azotat, nittroglicerina este instabilă, trecând foarte repede, prin încălzire sau şoc mecanic, în starea de gaz, fenomen ce conduce la creşterea bruscă a volumului de sute de ori (explozie).

Trinitratul de glicerină este o substanţă greu solubilă în apă dar uşor solubilă în alţi solvenţi organici, mai ales alcool metilic, etilic şi acetonă.

Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită sensibilității deosebite la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu foarte mare atenție. Alfred Nobel înlătură acest dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită. Aceasta explodează numai sub influența unei capsule de fulminat de mercur, iar procentul de 25% kieselgur inactiv reduce capacitatea de explozie a nitroglicerinei. În anul 1875, Nobel amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând astfel gelatina explozivă. Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având punctul de îngheț mai scăzut, de -22 °C. Datorită punctului de fierbere mai scăzut, nitroglicolul nu este însă utilizat în țările calde. Nitroglicerina este în prezent folosită în cantități mici la mărirea puterii substanțelor explozive pe bază de salpetru.

Reactia de descompunere 4 C3H5(ONO2)3 → 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2 Această reacție explică puterea explozivă foarte mare a nitroglicerinei; după cum se observă din 4 părți de nitroglicerină rezultă aproximativ 29 părți gaze.