Transcript Aplicaţii ale chimiei în viaţa cotidiană

Aplicaţii ale chimiei
în viaţa cotidiană
Prezentare realizată de:
Săvuţ Diana Nicoleta
Clasa a XI-a D
Săvuţ Diana
Cuprins
1.
Glicerina – materie primă pentru
explozivi şi impactul negativ asupra
omenirii
2.
Fenolul şi importanţa sa în sinteza
medicamentelor
3.
Amine biogene
Săvuţ Diana
Glicerina



Formula moleculară :C8H8O3
Formula structurală:
Principalele căi de sinteză ale
acestei substanţe de mare
interes industrial şi biologic
constau în introducerea celor
trei grupări – OH pe o catenă de
trei atomi de carbon sau în
eliberarea celor trei grupări din
triesterii glicerinei, prin
hidroliză.
Săvuţ Diana
Proprietăţi fizice



Glicerina este un lichid incolor şi siropos. Are mare
tendinţă de a rămâne în stare lichidă sub punctul de
topire. Această proprietate face ca glicerina să fie utilizată
drept ,,lichid antigel”
Fiind foarte puternic asociată prin legături de hidrogen
( însuşire de aşteptat , date fiind cele trei grupări – OH din
moleculă) glicerina are punctul de fierbere ridicat: 290 °C.
Glicerina este nelimitat miscibilă cu apa; în stare
anhidră este chiar higroscopică (poate absorbi
umiditatea din aer), deoarece formarea de legături de
hidrogen cu apa este favorabilă energetic. În schimb,
este insolubilă în solvenţi nepolari.
Săvuţ Diana
Impactul negativ asupra omenirii
Această substanţă este un exploziv puternic.
Manipularea trinitratului de glicerină este posibilă
numai după impregnarea într-o masă poroasă.În
această stare explozia se produce numai prin
detonarea unei capse cu alt exploziv (fulminat de
mercur), care produce un şoc suficient de puternic
pentru a iniţia reacţia de descompunere a
trinitratului de glicerină. Astfel de explozivi se
numesc dinamite. Există şi alte procedee de
utilizare a proprietăţilor explozive ale trinitratului de
glicerină( care este un lichid). Se obţin astfel
produse gelatinoase, mai puţin primejdioase la
manipulare decât dinamitele, dar cu proprietăţi
explozive mai puternice.
Săvuţ Diana
Fenolul
•
•
•
Fenolii sunt compuşi hidroxilici în care gruparea
funcţionala (-OH) este legată la un atom de carbon al
unui nucleu benzenic (în stare de hibridizare sp2). Au
formula generală :R– OH
În fenoli, nucleul aromatic atrage electronii
neparticipanţi ai atomului de oxigen din grupa
hidroxil(-OH),întărind legătura carbon-oxigen.
Consecinţe:
atomul de oxigen din grupa hidroxil (-OH) devine mai
puternic legat de nucleu şi grupa hidroxil nu poate fi
înlocuită
scade densitatea electronică a oxigenului şi atomul de
hidrogen este mai slab legat de el, hidrogenul este mai
uşor cedat ca proton (H+) explicând aciditatea mai mare
a fenolilor faţă de alcooli
creşte densitatea electronică la nucleu, ceea ce face ca
fenolii să dea mai uşor reacţii de substituţie decât
benzenul.
Săvuţ Diana
•
Denumirea fenolilor depinde de poziţia şi tipul
substituenţilor în nucleu. Sunt utilizate nomenclatura
raţională şi sistematică. Astfel prezenţa unei grupe
hidroxil (-OH) în nucleul benzenic formează un alcool
aromatic, care după nomenclatura traditională se
numeste fenol, iar după cea sistematică hidroxibenzen.
Formula fenoliilor este: C6H5-OH
Dupa numărul grupărilor hidroxil din moleculă,
fenolii se pot clasifica în:
fenoli monohidroxilici
•
fenoli polihidroxilici
Săvuţ Diana
Fenol – fişa tehnică
Denumire: fenol
Formula chimica: C6H6O sau C6H5OH
Aspect: cristale albe, prin oxidare gălbui
portocalii
Masa molara: 94,11 g·mol−1
Stare de agregare: solid
Densitate: 1,06 g·cm−3
Punct de topire: 40,9 °C
Punct de fierbere: 181,9 °C
Presiune vapori: 0,2 hPa (20 °C)
Solubilitate: bună în apă
Săvuţ Diana
Utilizările fenolului
În 1865 fenolul a fost utilizat pentru prima
dată ca antiseptic la dezinfecţia rănilor, dar din
cauza caracterului iritant a fost înlocuit în
chirurgie de alte antiseptice. Fenolul are un
efect caustic asupra membranei celulei
nervoase. Din cauza efectului bactericid se
folosea ca dezinfectant, fiind folosit şi la
cultivarea plantelor producătoare de droguri ca
erbicid.
Fenolul mai este folosit la producerea
răşinilor artificiale precum bachelita care este
un policondensat al fenolului şi formaldehidei.
Săvuţ Diana
În timpul celui de al doilea război mondial,
prizonierii erau omorâţi în lagărele germane cu
injecţii intracardiace cu fenol. În tehnica
microscopică se foloseşte de asemenea formolul
sau la conservarea organelor în anatomia patolgică.
La construcţiile de lemn se foloseşte adezivul
format din fenol-rezorcină-formaldehidă.
Fenolul – la fabricarea materialelor plastice
(relon, bachelita), în industria medicamentelor, a
antidăunătorilor, în industria coloranţilor şi a
parfumurilor.
Crezolii sunt utilizaţi pentru obţinerea
materialelor plastice de tipul bachelitelor şi în
industria explozivilor. Au acţiune bactericidă mai
puternică decât fenolul, de aceea se folosesc ca
antiseptici, mai ales sub formă de emulsie, cu o
soluţie de săpun în apă.
Săvuţ Diana
TOXICITATEA FENOLULUI
Contactul cu pielea:
•
Este un iritant puternic pentru piele. Local,
fenolul exercită o acţiune caustică asupra pielii
provocând leziuni grave, albicioase
şi
dureroase.
•
Gravitatea leziunilor este în funcţie de
concentraţia soluţiei, timpul de contact şi
dimensiunea zonei de expunere. Soluţiile
diluate provoacă dermatite severe, mai ales la
contact repetat.
Contactul cu ochii:
•
Este un iritant puternic pentru ochi.
Pătrunderea accidentală în ochi a fenolului,
sau a soluţiilor concentrate, provoacă o
iritaţie severă, care poate duce la
distrugerea corneei.
Săvuţ Diana
Inhalare:
• Inhalarea sub formă de vapori, în doze cronice,
duce la iritarea căilor respiratorii şi determină
scleroza vaselor sanguine.
Ingestia:
• În caz de ingestie, produce efecte caustice asupra
tubului digestiv, tulburări neurologice,
cardiovasculare, hepatice şi renale. Doza letală
pentru om este de 10 g fenol.
FENOLUL este o substanţă toxică şi corozivă ce emană
vapori toxici, de aceea se vor lua urmatoarele
măsuri de protecţie:
• purtaţi echipament de protecţie: ochelari pentru
protecţia completă a ochilor, mănusi, îmbrăcăminte
corespunzătoare de protecţie, mască de protecţie
şi aparat de respiraţie.
• Fenolul se păstrează numai în recipientul original,
într-un loc răcoros şi bine ventilat.
• Produsul nediluat nu trebuie utilizat într-un spaţiu
închis fără o bună ventilaţie.
• Nu deversaţi fenolul în canalizare sau în mediu,
duceţi-l la un centru autorizat de colectare a
deşeurilor.
Săvuţ Diana
Amine biogene
Aminele biogene se formează prin decarboxilare
enzimatică în timpul proceselor tehnologice, sau a păstrării
materiilor prime şi produselor alimentare, în special sub
efectul germenilor Costridium.
Aminele biogene sunt definite ca fiind o grupa de
substanţe chimice formată din:
- diferite amine, ca de exemplu: histamina, dopamina,
feniletilamina, serotonina, triptamina, tiramina, spermina,
spermidina, etc
- derivaţi ai aminoacizilor bazici, ca de exemplu: derivaţi ai
argininei, histidinei şi lizinei;
- derivaţi ai aminoacizilor aromatici, ca de exemplu:
derivaţi ai fenilalaninei, triptofanului şi ai tirozinei.
Alte amine biogene sunt cadaverina şi putresceina
rezultate prin degradarea sub influenţa microorganismelor:
lizina şi ornitinei.
Aminele biogene sunt substanţe chimice care, în
general, în organismul uman pot avea atât efecte pozitive,
cât şi negative. Totul depinde de originea lor, de tipul şi de
doza în care se află. În natură, aminele biogene sunt
raspândite, atât în regnul vegetal, cât şi în cel animal,
precum şi în microorganisme.
Săvuţ Diana
Rolul fiziologic
-
-
procesele de reglare a funcţiilor biologice şi
biochimice ale acizilor nucleici
procesele de biosinteză a proteinelor în ribozomi
stabilizarea membranelor celulare
controlul pH-ului celulelor;
sunt psihoactive şi vasocontractoare şi, de aceea
măresc tensiunea arterială şi sunt la originea
alergiilor alimentare
au efecte toxice şi prezenţa lor în alimentaţia umană
este periculoasă pentru sănătatea umană, putând
provoca chiar modificari genetice
Săvuţ Diana
Există o strânsa interdependenţă între tipul
de amine biogene din unele produse alimentare şi
starea de sănătate a organismului uman,
evidenţiindu-se efecte negative ale aminelor
biogene asupra organismului uman, ca de exemplu:
- provocarea stress-ului
- creşterea tensiunilor arteriale
- provocarea toxiinfectiilor
- blocarea unor funcţii biologice şi fiziologice ale
organismului
- perturbarea metabolismului
-
-
Intervenţia omului se poate manifesta în
urmatoarele direcţii:
evitarea consumului excesiv de alimente cu
conţinut ridicat de proteină din care pot rezulta
amine biogene în doza superioară capacităţii
organismului;
corelarea consumului de proteină cu necesarul
zilnic în functie de vârsta, sex, activitate, stare
fiziologică
Săvuţ Diana
Exemple de amine biogene
Putresceina
Formula moleculară:
NH2(CH2)4NH2 sau C4H12N2
Denumirea: 1,4 diaminobutan
tetrametildiamină
Săvuţ Diana
Cadaverina
Formula moleculară:
C5H14N2
Denumirea: 1,5 diaminopentan
pentametildiamină
Săvuţ Diana
Săvuţ Diana