Transcript 0congresuldelaviena

Congresul de la
Viena. Sfânta
Alianţă şi eşecul
politicii sale
Congresul de la Viena (1814–1815)
Congresul de la Viena a pus capăt războaielor napoleoniene şi a hotărât noile
graniţe din Europa.
Reprezentanţii statelor participante
1
2
4
3
1.Lordul Castlereagh, reprezentantul Angliei
2.Karl Nesselrode, reprezentantul Rusiei
3.Karl August von Hardenberg, reprezentantul Prusiei
4.Klemens Metternich, reprezentantul Austriei
Scopuri urmărite
Fiecare căuta să câştige numeroase avantaje pentru
ţara sa, prin diplomaţie şi prin acţiuni desfăşurate în
secret. De exemplu:
Metternich a reuşit să anihileze pretenţiile Rusiei de a
anexa întreaga Polonie, crearea Confederaţiei
Germane şi întărirea poziţiilor Austriei în Italia unde a
ocupat Triestul, Lombardia şi Veneţia.
Talleyrand, ministrul de externe francez, căuta să
destrame alianţa anglo-austro-ruso-prusacă şi să
obţină pentru ţara sa hotărâri care să nu-i îngreuneze
foarte mult situaţia.
Principii promovate de Congres
Legitimităţii
Echilibrului
Principiu ce susţine
restaurarea monarhiilor
tradiţionale şi revenirea
la societăţile Vechiului
Regim.
A avut ca urmare
reintroducerea
absolutismului în multe
state (noul regim social
şi politic s-a numit
restauraţie).
(conservatorismul)
Nicio putere europeană
să nu deţină supremaţia.
În 1815, suveranii
învingători ai Franţei au
convenit la Viena să
instaureze o nouă ordine
europeană bazată pe
echilibrul puterilor şi
autoritatea monarhiilor
conservatoare.
Actul final – 9 iunie 1815
Nesocotind diferenţele naţionale şi graniţele istorice,
Congresul a stabilit o nouă hartă politică a Europei, în
beneficiul marilor state învingătoare:
Franţa era redusă la graniţele din 1792, plăteşte
despăgubiri, Bourbonii revin pe tron.
Austria obţinea Galiţia, teritorii în nordul Italiei. Împăratul
devine preşedintele Confederaţiei Germane.
Prusia primeşte Saxonia, Renania, Poznania.
Era creată Confederaţia Germană, formată din 34 de state
şi 4 oraşe libere.
Lua fiinţă Regatul Ţărilor de Jos, prin unirea provinciilor
olandeze şi belgiene.
Anglia îşi extindea posesiunile coloniale şi lua în stăpânire
Malta şi Insulele Ionice confirmândui-se stăpânirea mărilor.
Rusia primeşte Finlanda şi o mare parte a Poloniei.
Europa înainte de Congres(1811)
Europa după Congres (1815)
Alte documente ale Congresului
S-a semnat Declaraţia puterilor cu privire
la desfiinţarea comerţului cu negri.
A fost adoptat Regulamentul cu privire la
rangurile reprezentanţilor diplomatici, aflat
în vigoare şi astăzi.
Ambele documente au fost anexate la
Tratatul principal.
Sfânta Alianţă
Coaliţie politică şi militară de orientare
conservatoare din care făceau parte Prusia,
Rusia şi Austria.
Scopul ei era înăbuşirea oricăror mişcări
revoluţionare şi naţionale, a oricăror încercări
de schimbare a regimului politic.
Franţa va fi primită în Sfânta Alianţă în 1818.
A dominat Europa până în 1848.
Monarhii Sfintei Alianţe
Francisc I de
Habsburg, împăratul
Austriei
Alexandru I, ţarul Rusiei
Friedrich Wilhelm al
III-lea, regele
Prusiei
Lupta împotriva Sfintei Alianţe
Hotărârile Congresului de la Viena n-au adus
echilibru, linişte şi ordine în Europa.
Începutul sec al XIX-lea a fost dominat de mişcări ale
popoarelor europene, animate de spiritul Revoluţiei
franceze, de dorinţa ca fiecare să dispună singur de
soarta sa şi de dezideratul realizării unor reforme
sociale, economice şi politice cu caracter modern.
Forme de luptă:
- Societăţi secrete: Carbonarii în Italia, Eteria în Grecia
- Mişcări revoluţionare: Italia, Spania, Franţa
- Războaie: America Latină, Grecia
Eşecul politicii Sfintei Alianţe
Lupta popoarelor a înregistrat tot mai multe succese, forţele
Sfintei Alianţe dovedindu-se ineficiente. Astfel:
În Franţa restauraţia a fost înlăturată şi s-a instaurat
monarhia constituţională (1830).
Belgia s-a desprins din Regatul Ţărilor de Jos în 1830 şi a
format un stat naţional.
Popoarele din America Latină s-au eliberat de sub stăpânirea
spaniolă devenind republici.
Grecii şi-au câştigat independenţa recunoscută de turci în
1829. Grecia a avut ajutorul Rusiei, Angliei şi Franţei în lupta
împotriva Imperiului Otoman.
Toate acestea au dus la destrămarea Sfintei Alianţe.
Prăbuşirea definitivă a sistemului ei s-a produs în timpul
revoluţiei de la 1848.
Realizat de
Prof. Murgu Eugenia-Angela
Bibliografie:
Manuale alternative de istorie pentru clasa a VII-a
M.Stan/C.Vornicu – Dicţionar 101 personalităţi şi
evenimente istorice, Ed. Niculescu, 2005
M.Rangu/C.Boboc – Caiet metodic al profesorului
de istorie, clasa a VII-a, Ed Lidana, 2009
Enciclopedia Wikipedia