STATUL MEDIEVAL

Organizarea statului în Europa medievală.

Studiu de caz: Franţa şi Germania

Statele medievale în apusul Europei

 Sec XI-XIII – perioada monarhiei feudale Suveranii şi-au subordonat întreaga societate Monarhia a devenit ereditară Monarhul avea întreaga putere de decizie Armatele regale au fost dotate cu arme de foc  Sec XIII-XV – perioada monarhiei stărilor Monarhii colaborează cu clerul, nobilimea şi cu orăşenimea deoarece regalitatea nu era suficient de consolidată Au apărut adunările de stări şi Consiliul regal care îl spijineau pe monarh în rezolvarea problemelor statului

Adunările de stări Adunarea Stărilor Generale – Franţa

Convocată pentru prima dată în timpul regelui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314) -Starea I – clerul -Starea a II-a – nobilimea -Starea a III-a - orăşenimea

Parlamentul englez

Constituit în 1265, era alcătuit din reprezentanţii stărilor privilegiate: nobilii, clerul, burghezia

Statul medieval francez

Franţa în 1154

Centralizarea şi unificarea s-au realizat prin mărirea domeniului regal prin: confiscări, războaie, căsătorii

Franţa în 1435

Consolidarea monarhiei

A început în timpul dinastiei Capeţienilor instaurată de Hugo Capet.

Hugo Capet

Întărirea puterii centrale

Filip II August (1180-1223) Ludovic IX cel Sfânt (1226-1270)

Întărirea puterii centrale

Filip IV cel Frumos (1285-1314) Ludovic XI (1461-1483)

Desăvârşirea centralizării

În Franţa, centralizarea progresează lent, timp de câteva secole, încheindu-se după războiul de 100 de ani (1337-1453)

Germania

► Spre deosebire de Franţa, Anglia şi Spania, unde monarhia feudală a realizat centralizarea statului, în Imperiul Romano German şi Italia s-a menţinut fărâmiţarea feudală.

► Marii feudali germani îl domină pe împărat, care, lipsit de domeniu şi neputând să-şi desemneze succesorii, nu poate realiza statul centralizat.

► Puternicele oraşe ale Hansei n-au sprijinit centralizarea statului, atâta vreme cât interesele lor economice nu coincid cu interesele politice ale imperiului.

Anarhia feudală

 În sec al XIII-lea, în Germania a fost o perioadă de anarhie, în care tronul a rămas vacant. Marii feudali se luptau între ei, îi asupreau pe ţărani, îi jefuiau pe negustori.  Peste tot domnea "legea pumnului" şi luptele permanente pentru tron.

 Acestei situaţii i-a pus capăt Rudolf de Habsburg (1273-1291).

Lipsa autorităţii monarhului

Prin "Bula de Aur" din 1356 se stabilea alegerea împăratului de către şapte principi electori şi erau recunoscute privilegiile principilor locali

Creşterea puterii marii nobilimi

 Hotărâm, cu deplinătatea puterii că cel ce va fi ales... rege al romanilor, îndată după această alegere,…, trebuie să întărească principilor electori... toate privilegiile, documentele, drepturile, libertățile și daniile, vechile obiceiuri și demnitățile lor...” (Bula de Aur)

Existenţa ligilor

Oraşele germane s-au organizat pentru apărarea intereselor lor şi dobândirea autonomiei faţă de marii feudali şi de împărat. Aceste ligi se ocupau cu dezvoltarea legăturilor comerciale cu oraşele din alte ţări.

Liga Hanseatică

Hamburg Bremen

Rute comerciale ale Hansei

ASPECTE

PUTEREA MONARHULUI TERITORIUL STATULUI PIAŢA ECONOMICĂ OBŢINEREA TRONULUI

STAT CENTRALIZAT STAT FĂRÂMIŢAT

Mare Unificat Unitară Ereditar Mică Fărâmiţat Dispersată Prin alegere

Dicţionar

 Stat centralizat = stat organizat în jurul unei singure autorităţi  Fărâmiţare feudală = divizarea autorităţii centrale în favoarea marii nobilimi  Adunarea stărilor = adunare reprezentativă pentru cele trei stări ale regatului medieval  Consiliu regal = adunare de demnitari constituită la cererea regelui

Realizat de

 Prof. Murgu Eugenia-Angela  Bibliografie:  Manuale alternative de istorie pentru cl a VI-a  M Rangu/M Ţugulea/C Boboc – Caiet metodic al profesorului de istorie, cl a VI-a, Ed Lidana, 2009  Enciclopedia Wikipedia