Transcript PROCESELE ECONOMICE ALE ÎNTEPRINDERII PROCESELE ECONOMICE ALE ÎNTREPRINDERII ! În urma parcurgerii acestui capitol veţi cunoaşte următoarele: - care sunt procesele economice specifice întreprinderii - indicatorii economici cu.

PROCESELE
ECONOMICE
ALE
ÎNTEPRINDERII
PROCESELE ECONOMICE ALE
ÎNTREPRINDERII
!
În urma parcurgerii acestui capitol veţi cunoaşte următoarele:
- care sunt procesele economice specifice întreprinderii
- indicatorii economici cu ajutorul cărora se poate dimensiona
activitatea întreprinderii
- tehnici de optimizare a proceselor economice şi argumentarea
alegerii acestora
Întreprinderea este un sistem deschis cu o funcţionare complexă şi care
necesită luarea continuă de decizii.
În economia de piaţă, întreprinderea se află permanent în dubla ipostază:
- de ofertant – pe piaţa bunurilor şi serviciilor
- de consumator–pe pieţele fact. de producţ.(mat. prime, maşini-unelte, mână de lucru)
Supravieţuirea întreprinderii nu ar fi posibilă fără existenţa unui flux
continuu de resurse la intrarea în sistem, precum şi a unui flux permanent de
produse şi servicii , la ieşirea din sistem.
Aceste fluxuri trebuie programate in mod coerent, în cadrul
PROGRAMUL ECONOMIC DE ACTIVITATE AL ÎNTEPRINDERII
PROGRAMUL ECONOMIC DE ACTIVITATE AL ÎNTREPRINDERII e un tot unitar, format din
componentele următoarele :
-volumul producţiei
- investiţii-construcţii
-executarea de lucrări sau prestarea de servicii
- aprovizionarea tehnico-materială
-capacitatea de producţie
- forţa de muncă şi salarizarea
-cercetarea ştiinţifică
- costurile de producţie
-dezvoltarea tehnolog.şi introducerea progr.tehnic - volumul desfacerilor de mărfuri
-îmbunătăţirea calităţii producţiei
- bugetul de venituri şi cheltuieli
Între părţile programului de activitate există multe legături de condiţionare reciprocă, conform schemei:
Etapa I
Volumul de
producţie
Îmbunătăţirea
calităţii producţiei
Capacitatea
de producţie
Progresul
tehnic
Investiţiiconstrucţii
Etapa II
Aprovizionarea tehnico-materială
Resurse umane şi salarizare
Etapa III
Costuri de producţie
Volumul desfacerilor
Etapa IV
Bugetul de venituri şi cheltuieli
APROVIZIONAREA SI PREGATIREA MARFURILOR
Pentru ca întreprinderea să obţină pro
duse, să le comercializeze, să obţină
profit şi deci să se poată dezvolta, este
necesar să aibă cu ce să producă.
Aprovizionare
Prelucrare
Funcţiile aprovizionării sunt următoarele:
• stabilirea necesarului de aprovizionat
• stabilirea furnizorilor
• contractarea şi lansarea comenzilor
• primirea şi recepţia mărfurilor
Fiecare întreprindere îşi stabileşte propria politică de
aprovizionare. POLITICA DE APROVIZIONARE
se referă la:
• cu ce cantitate de mărfuri ne aprovizionăm?
• care sunt preţurile acestor mărfuri?
• cum ne alegem furnizorii?
• ce formă de aprovizionare alegem?
APROVIZIONAREA reprezintă pro cesul prin care întreprinderea îşi pro
cură cele necesare în procesul de pro ducţie, circulaţie sau pentru consum.
Produs
Comercializare
Ce este necesar unui proces de producţie:
•Materii prime şi materiale
•Utilaje
•Tehnologii şi cunoştinţe tehnice
•Combustibil
•Forţă de muncă
Forme de aprovizionare:
• a. pe măsura apariţiei nevoilor de consum
• a. pe o perioadă determinată
• a. anticipată, funcţie de conjunctura pieţei
• a. frecventă cu cantităţi mici
• a. speculativă
• a. pt. care există burse de mărfuri( cupru, zinc,
cositor, bumbac, cafea, zahăr etc.)
ELABORAREA PROGRAMULUI DE APROVIZIONARE
I. ETAPA DE PREGĂTIRE a întocmirii programului de aprovizionare:
a) stabilirea listei de resurse materiale (toate mat. prime, materiale, combustibil, apă, abur,)
b) determinarea normelor de consum Nc( cantitatea maximă dintr-un anumit material
prevăzută pt. consum, pt. obţinerea unei unităţi de produs/lucrări) Nc=Cu+Pt+Pnt
II. ETAPA DE ELABORARE PROPRIU ZISĂ A PROGRAMULUI, care cuprinde :
1.Necesarul de resurse materiale
a) necesarul propriu-zis: N = ΣQi x nci
b) stocul de la sf. perioadei ( egal cu stocul de siguranţă)
Stocurile=cantităţi de materiale; pot fi:
- stoc curent- asigură continuitatea proc de prod. între două
aproviz. succesive Sc=Cmz X T
- stoc de siguranţă(când se epuizează s.c.)Ssig= CmzX(t1+t2+t3)
- stoc de pregătire (condiţionare) Spr=Cmz X tpr
- stoc sezonier Ssez=Cmz X tî
2. Sursele de acoperire a
necesarului
a) stocul iniţial Si=Sex+I-C
b) resursele interne(economii)
c) necesarul de aprovizionat
Na= N + Sf - Si - Ri
c) necesarul total de materiale Nt = N + Sf
Pentru cantitatea de materiale ce reprezintă “necesarul de aprovizionat”,
unitatea economică trebuie să încheie contracte economice de aprovizionare
cu furnizorii interni sau externi, scop în care:-se lansează cererile de ofertă
- se selectează potenţialii furnizori
- se încheie contracte şi se stabilesc clauze
- se asigură mijlocul de transport
PREGATIREA PRODUCŢIEI
Pregătirea producţiei reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate pe bază de program,
în leătură cu:
•asimilarea de tehnologii noi si modernizarea celor existente,
•perfecţionarea organizării producţiei,
•înnoirea şi modernizarea produselor, în vederea creşterii eficienţei economice.
Pregatirea producţiei
Pregatirea tehnică
•Proiectarea produselor
•Proiectarea tehnologică
•Executarea şi omologarea prototipului
•Executarea şi omologarea seriei zero
Pregătirea material-organizatorică
•Asigurarea cu forţă de muncă şi mijloace de
muncă- utilaje, maşini, instalaţii, S.D.V.uri şi
A.M.C.uri ,
•Aprovizionarea cu diferite resurse materiale
•Ampalsarae sau reamplasarea dif. mijl. De
muncă
•Stabilirea sistemului de programare a
producţiei şi a evidenţei tehnico-operative
1. PROIECTAREA PRODUSELOR
•
•
•
Produse absolut noi -o noutate atât pentru ec. naţională, cât şi pe plan mondial;
Produse noi pentru economia naţională, dar care se fabrică pe plan mondial;
Produse noi pentru societatea comercială.
Asimilarea în fabricaţie a noilor produse
•Asimilarea pe bază de concepţie proprie
•Asimilarea pe bază de licenţe
•Asimilarea după un model de referinţă
Activitatea de proiectare a produselor presupune elaborarea
unei serii de documente:
• tema de proiectare - denumirea produsului, destinaţia şi condiţiile de folosire, principalele
caracter. şi performanţe, volumul, nivelul preţului produsului, termene de asimil.
• studiul tehnico economic (S.T.E.) – necesitat., oportunitat. şi eficienţa asimil. noului produs
• proiectul tehnic
• desenele de execuţie
care se fabrică
- schiţele tuturor reperelor produsului, cotele aferente, materialele din
2.PROIECTAREA
TEHNOLOGICA
– asigura documentatia
tehnologica in vederea
• stabilirea gradului de integrare a fabricarii noului produs;
• determinarea proc. tehnologic de ansamblu,a stadiilor
componente si a oper. tehnologice la fiecare stadiu in parte;
• alegerea mijl. de munca adecvate pentru efect. fiecarei op.
tehn. - instalatii,S.D.V.-uri,A.M.C.-uri etc;
• fundamentarea documentatiei tehnologice
VARIANTA TEHNOLOGICA
OPTIMA
•minimizarea costului fabricatiei produsului sau al dotarii tehnologice a
procesului de fabricatie ;
•optimizarea numarului de operatiia parametrilor tehnici de fabricatie, a
gradului de folosire a capacitatilor de productie etc.
3. EXECUTAREA SI OMOLOGAREA PROTOTIPULUI SI A
SERIEI ZERO
Scopul executarii prototipului este acela de a verifica in
practica prevederile din documentatia constructiva si
tehnologica.
Seria zero, capul de serie sau lotul experimental reprezinta
produsele ce se fabrica in sectiile sau atelierele de productie
de baza, in conditii de productie curenta - cu resursele
umane ce vor fabrica viitorul produs, la utilajele folosite in
acest scop, cu S.D.V.-urile si A.M.C.-urile din dotare.
PRODUCTIA DE MARFURI, EXECUTAREA DE
LUCRARI SI PRESTAREA DE SERVICII
Realizarea propriu-zisa a productiei necesita parcurgerea
urmatoarelor etape :






stabilirea nomenclaturii de productie ( produsele, lucrarile si serviciile
contractate cu beneficiarii ) ;
intocmirea programului calendaristic de productie, pt. fiecare produs, lucrare
sau serviciu prestat, termenele de executie, unitatile de productie sau
compartimentele de munca raspunzatoare ;
calcularea stocurilor de productie neterminata, ( destinate sa asigure
continuitatea productiei de la o perioada la alta) ;
determinarea marimii capacitatii de productie (si verificarea gradului in care
productia, lucrarile sau serviciile programate se pot executa folosind
capacitatile existente) ;
stabilirea masurilor tehnico-organizatorice in vederea asigurarii fabricatiei
produselor, executarii lucrarilor sau serviciilor programate ;
efectuarea controlului privind respectarea prevederilor programului de
productie,executarii de lucrari si prestarilor de servicii.
PRODUCŢIA DE MĂRFU RI ŞI SERVICII
Producţia de mărfuri=procesul economic prin care întreprinderile realizează bunurile materiale.
Producţia de servicii reprezintă totalitatea bunurilor imateriale realizate într-o întreprindere
( ex-realizarea unei coafuri într-un salon de înfrumuseţare)
Producţia de mărfuri în unităţile de producţie necesită - materii prime şi materiale
d
Producţia de mărfuri este organizată în cicluri de producţie
- utilaje adecvate tehnologiei
- forţă de muncă specializată
- ateliere şi secţii de producţie
Ciclul de producţie reprezintă ansamblul de activităţi desfăşurate într-o anumită succe -siune de la
lansarea în fabricaţie a materiilor prime şi până la obţinerea produselor finite.
•Producţia în industrie - este proc. econ. de obţinere a produselor industriale(alimentare şi nealimentare
şi reprezintă sursa principală de obţinere a ofertei de mărfuri.)
Măfurile industriei alimentare se obţin din materii prime de orig. animală şi vegetală şi sunt destinate alim.
Mărfurile industriei nealim. se obţin din mat prime de orig.- anorgan. (minerale,roci,metale,aliaje,sticlă,ceramică)
- organică (lemn, piele, blănuri)
-sunt destinate satisfacerii următoarelor nevoi: - protecţie biologică a omului (îmbrăc., încălţ.,locuinţă, igienă,comfort)
- sociale
- culturale
Cele mai reprezentative grupe de
- sportive
- de consum intermediar(semifabricate utilizate în alte ram. ind)
mărfuri industriale sunt:
• mărfuri domotice(aparatură electrotehnică şi electronică modernă)
• mărfuri birotice (aparatele, maşinile şi instalaţiile cu care sunt înzestrate birourile)
• mărfuri din lemn( cherestea, semifabricate, mobilă etc.)
• mărfuri din sticlă( geamuri, oglinzi, borcane, corpuri de iluminat etc.)
• mărfuri din fibre textile
• mărfuri din piele
INDICATORII PRODUCŢIEI DE MĂRFURI
În cadrul întreprinderilor industriale se desfăşoară procese de producţie.
PROCESUL DE PRODUCŢIE =ansamblul activităţilor conduse şi realizate de
către om cu ajutorul mijloacelor de muncă(masini, utilaje, echipamente etc.) şi
al proceselor naturale, care au loc în legătură cu transformarea obiectelor
mincii în produse finite.Cuprinde două laturi:
- Procesul tehnologic :ansamblul operaţiilor tehnologice, corelate înte ele şi
cu mijloace de muncă prin care se realizează un produs sau părţi componente
ale acestuia.
-Procesul de muncă : activitatea executantului individual sau colectiv care
acţionează asupra mijloacelor de muncă în vederea oţinerii bunurilor.
Urmărirea modului de realizare a producţie se face cu ajutorul următorilor
indicatori de producţie:
-Producţia marfă în unităţi naturale sau producţia fizică - în unit.naturale
sau unit.nat-convenţionale
-Producţia marfă în unităţi valorice- în unit. valorice
-Producţia globală - în unit. valorice (p.marfă+p. neterminată+semifabricate
din pr. proprie+materii primeprimite de la terţi, pt.prelucrare )
-Producţia netă – valoarea nou creată , sau valoarea adăugată (val.prod.costuri)
PREGĂTIRE A PENTRU DEPOZITARE
Odată aprovizionate, dar înainte de a fi introduse în procesul de producţie, resursele materiale
parcurg un circuit în interiorul întreprinderii, deoarece nu toată cantitatea intră direct la prelucrare.
Ele necesita o depozitare prealabilă.
Rolul depozitelor într-o întreprindere:
- aprovizionarea proc. de prod. cu mat.prime,
materiale şi semifabricate
- păstrarea produselor finite până la livrarea lor
Categorii de depozite din întreprindere :
-materii prime
-piese de schimb
-materiale
-S.D.V.-uri
-semifabricate
-ambalaje
-combustibil
-materiale pt. ambalaje
-utilaje
-produse finite
Activitatea de depozitare
cuprinde următoarele operaţii:
-pregătirea depozitelor pt. recepţia
materialelor
-recepţia propriu-zisă
-depozitarea pentru o anumită perioadă
-pregătirea pt. eliberarea materialelor din
depozit
-alimentarea locurilor de muncă
Programarea folosirii suprafeţei de depozitare:
-suprafaţă utilă (efectiv pentru depozitare)
-suprafaţă auxiliară(recepţie, expediere)
- suprafaţă de pregătire(sortare, dezambalare…)
- suprafaţă ocupată de elementele clădirii(stâlpi, lifturi)
Livrarea resurselor materiale
-prod. individuală şi serie mică – eliberarea materialelor
se face pe baza fişelor-limită, la cererea secţiilor
-prod. de serie mare şi masă – pe baza unui programgrafic calendaristic
COEFICIENTUL DE
UTILIZARE A
SUPRAFEŢEI
TOTALE Cu=Su/St
În cazul întreprinderilor
cu obiect de activitate
comerţ,
depozitarea este
diferită
!
Activitatile auxiliare si de servire
Acestea sustin toate celelalte componente ale proceselor economice din
cadrul intreprinderii.
Intretinerea si
reparatia mijloacelor
fixe
Transport intern
Activitati
auxiliare
si de
servire
S.D.V.
Activitati energetice
Activitate de intretinere si reparatie a
mijloacelor fixe
Sistemul preventiv-planificat de executare a reparatiilor cuprinde un
ansamblu de masuri tehnico-organizatorice pentru efectuarea diferitelor
interventii de control, intretinere si reparare a utilajelor in mod programat:
Dupa complexitatea si volumul lucrarilor de
reparatii executate categoriile de interventii :
•
•
•
•
•
intretinere si supraveghere zilnica;
revizia tehnica ;
reparatia curenta de gradul I sau al II-lea ;
reparatia curenta de gradul I sau al II-lea ;
reparatia capitala.
Eficienta intregii activitati de
intretinere si reparatii a mijloacelor
fixe depinde in mare masura de
modul in care se organizeaza
lucrarile respective:
Ciclul de reparatii reprezinta
durata de functionare a unui
mijloc fix intre doua reparatii
capitale succesive,inclusiv
durata de executie a ultimei
reparatii capitale
Structura ciclului de reparatii
se regera la numarul, felul si
succesiunea executarii
diferitelor interventii intre
doua reparatii capitale
succesive.
Sisteme de reparatii
Sisteme de executie a
reparatiilor
Sistem descentralizat
Interventiile sunt
executate de echipe de
reparatii si intretinere din
fiecare sectie in parte.
Sistem centralizat
Interventiile sunt
executate de catre
compartimentul mecanoenergetic al
intreprinderii.
Sistem mixt
Interventiile sunt realizate
• descentralizat pt.
intretinerea utilajelor si
• centralizat pt. reparatiile
masinilor siutilajelor
•echipe universale - se ocupa cu executarea reparatiilor la toate categ. de mijl. fixe din unitate,
•echipe specializate - pentru executarea tuturor categ. de interventii la o anumita grupa de
utilaje,masini sau instalatii
ACTIVITĂŢILE ENERGETICE
Desfăşurarea proceselor de producţie
necesită folosirea în scopur itehnologice, motrice, pentru încălzit,
iluminat etc.- a unei game variate de
energii (energie electrică, termică, aer
comprimat, apă, oxigen etc .
Activitatea energetică dintr-o întreprindere este
influenţată, ca volum şi structură, de o serie de
factori, cum ar fi:
• specificul produselor şi al tehnologiei folosite;
• mărimea întreprinderii;
• gradul de specializare şi cooperare;
• amplasamentul întreprinderii.
Programarea activităţii energetice ţine seama de particularităţile dif.feluri deenergie:
• energia electrică şi cea termică nu se pot stoca în condiţii economice, şi deci se va
produce atât cât se va putea consuma;
• consumul diferă pe parcursul anumitor perioade (schimburi în cursul unei zile de lucru
sau în cadrul diferitelor zile dintr-o săptămână, lună tec.), şi în consecinţă apar anumite
„vârfuri” de consum, ceea ce necesită existenţa unor capacităţi de rezervă în activitatea
energetică;
• pentru ca energia să poată fi folosită în scopurile în care este destinată, este necesar
să se respecte anumiţi parametri- presiune, tensiune, temperatură.
Pentru programarea activităţii energetice -- balanţele energetice care cuprind:
•
necesităţile de consum - pe consumatori şi pe destinaţii –
•
sursele de obţinere a energiei - din producţia proprie şi din afara unităţii.
ACTIVITATEA DE ASIGURARE CU S.D.V
(SCULE, DISPOZITIVE, VERIFICATOARE)
Gradul de dotare cu S.D.V.-uri a procesului de producţie depinde de:
•complexitatea procesului de producţie;
• nivelul tehnic al mijloacelor de muncă folosite şi gradul de calificare a forţei de muncă;
• tipul producţiei din unitatea respectivă şi forma de organizare a producţiei
Pentru determinarea necesarului de S.D.V-uri trebuie să se stabilească tipurile de S.D.V.-uri
folosite în procesul de producţie, respectiv nomenclatura de S.D.V.-uri; pentru aceasta se
întocmeste lista de S.D.V.-uri întrebuinţate, ca şi cea a locurilor de muncă unde se vor folosi.
TRANSPORTUL INTERN
Factori:
• volumul de transport
• categoria de mijloace utilizate (c.fer. /auto)
• caracteristicile produselor de transport –
• distanţele pe care se transportă ;
• spaţiul ce poate fi afectat transport. intern;
• caracteristicile traseelor de parcurs
deplasarea materiilor prime,materialelor,
semifabricatelor etc. de la depozite la
unităţile consumatoare
Pprogramarea a transportului intern necesita
cunoasterea elementelor:
•cantităţile de materiale şi semifabricate cu care se
aprovizionează fiecare secţie şi deplasarea acestora
în interiorul fiecărei secţii;
•distanţele pe care se transportă materialele,
semifabricatele şi produsele;
•durata medie a executării unui ciclu de transport şi
numărul total de cicluri de transport;
•capacitatea medie de transport şi balanţa capacităţii
de transport pe fiecare categorie de mijl. de transport.
PRODUCŢIA DE SERVICII
Producţia de servicii
face obiectul sectorului
terţiar al economiei
Serviciile sunt
produse de
ramuri
economice:
•Transporturi
•Comerţ
•Turism
•Învăţământ
•Sănătate
•Redacţii de presă
•Edituri etc.
Condiţii de prestare a unui serviciu:
• un contact direct între ofertant şi cumpărător
• o participare activă a consumatorului în timpul utilizării serviciului
CLASIFCAREA SERVICIILOR
• după sursele lor de procurare
-servicii marfă(market sau piaţă)- procurate prin vânz.-cump., prin interm. Pieţei
-servicii ne-marfă(non-market sau necomerciale)-învăţământ, sănătate,religioase…
• după natura nevoilor satisfăcute
-servicii private( satisfac nevoile indivizilor sau familiilor
-servicii publice(satisfac nevoi de interes public- învăţământ ,sănătate, asigurări)
• după beneficiarul (utilizatorul) serviciilor
-s. intermediare( pt. producţia bunurilor sau altor servicii-asigurări, telecomunicaţii)
-s. finale(pt. satisfac.nevoilor de consum ale populaţiei-spectacole,turism, alim.publ.
• după funcţiile economice îndeplinite
-s. de distribuţie:transport, comunicaţii
-s. de producţie(de afaceri): bănci, asigurări)
-s. sociale (colective):sănătate. educaţie, poştă
-s.personale:casnice, hoteluri şi restaurante, reparaţii, îngrijire personală
• după natura efectelor
-s. materiale
- s.imateriale
• după modalităţile de comercializare
-s.transferabile (comercializabile)
-s.netransferabile (necomercializabile)
• după raportul capital/muncă
-s.care se bazează pe personal
-s.care se bazează pe echipamente
COMERCIALIZAREA MĂRFURILOR
Prin comercializarea mărfurilor se
înţelege ansamblul operaţiilor
economice şi tehnice care asigură
trecerea bunurilor din sfera
producţiei în cea a consumului.
Operaţii comune:
- dezambalarea
-sortarea şi formarea
sortimentului comercial
-ştergerea şi curăţirea de praf
-etichetarea şi afişarea
preţurilor
-transportul şi expunerea în
sala de
vânzare, pe
mobilierul comercial
Pentru a putea fi
comercializate, mărfurile trebuie pregătite
printr-o serie de operaţii
comune şi specifice:
Operaţii specifice unor
grupe de mărfuri:
- preambalarea mărfurilor în vrac;
- călcarea confecţiilor
- asamblarea unor mărfuri
tehnice aduse în
magazin în părţi componente
- încercarea funcţionării
mărfurilor electronice,
electrocasnice