Transcript Cooperare si conflict
Slide 1
Relatii internationale
Secolul XX
Slide 2
Slide 3
Holocaust (din greaca holos, "complet" şi kaustos,
"ars"), este un termen utilizat în general pentru a
descrie uciderea a aproximativ şase milioane de evrei,
în marea majoritate, din Europa, în timpul celui de-al
doilea razboi mondial, ca parte din „soluţia finală a
problemei evreieşti”, programul de exterminare a
evreilor, plănuit şi executat de regimul nationalsocialist din Germania, condus de Adolf Hitler.
Slide 4
Cuvântul „holocaust” era
folosit din secolul al XVIIlea pentru a denumi
moartea violentă a unui
număr mare de oameni.
Din anii 1950 utilizarea sa
a fost restrânsă şi folosită
astăzi doar cu referire la
masacrarea evreilor de
câtre nazişti în ajunul şi în
timpul celui de al II-lea
război mondial.
Slide 5
Atrocităţile regimurilor naziste nu s-au limitat numai
la evrei. Unii autori au folosit noţiunea „Holocaust”
în sens mai larg, pentru a descrie şi alte acţiuni ale
regimului nazist.
Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de
milion de romi, morţile a milioane de prizonieri de
razboi sovietici, precum şi persoane trimise la muncă
forţată, homosexuali, persoane cu handicap, cetăţeni
polonezi şi ai altor popoare slave, opozanţi religioşi.
Slide 6
Persecuţia şi genocidul au fost îndeplinite în etape.
Legislaţia de eliminare a evreilor din societatea civilă a fost
promovată cu mai mulţi ani înainte de izbucnirea celui de-al
doilea război mondial.
Au fost înfiinţate lagare de concentrare în care deţinuţii erau
folosiţi ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală.
Unde cucerea Al treilea Reich un nou teritoriu în Europa de
Est, unităţi speciale numite Einsatzgruppen ucideau evrei şi
adversari politici, împuşcându-i în masă.
Evrei şi romi erau îngrămădiţi în ghetouri înainte de a fi
transportaţi la sute de kilometri cu trenurile de marfă în
lagarele de munca fortata si exterminare unde, dacă
supravieţuiau călătoriei, majoritatea erau ucişi prin gazare în
încăperi special amenajate.
Slide 7
Supravieţuitori ai
Holocaustului, în ziua
eliberării din lagărul
Buchenwald de către trupele
americane.
Groapă comună cu evrei
în Białystok
Slide 8
Naziştii au înregistrat metodic
prgresul Holocaustului în mii
de rapoarte şi documente.
În imagine, telegrama Hofle
trimisă lui Adolf Eichmann în
ianuarie 1943, care raporta că
1 274 166 de evrei fuseseră
ucişi în cele patru tabere ale
operaţiunii Aktion Reinhard în
decursul anului 1942.
În Europa au fost
înfiinţate ghetouri în
care evreii au fost
închişi înainte de a fi
trimişi în lagăre de
concentrare.
Slide 9
Michael Berenbaum scrie că Germania devenise un "stat
genocidar”.
Fiecare ramură a sofisticatei birocraţii a fost implicată:
Bisericile parohiale şi Ministerul de Interne au
furnizat liste de naşteri care arătau cine este evreu;
Poşta a livrat ordinele de deportare şi denaturalizare;
Ministerul de Finanţe a confiscat proprietăţile evreieşti;
Slide 10
Universităţile au refuzat să admită studenţi evrei, au
refuzat să acorde diplome celor deja înscrişi şi au
concediat profesorii evrei;
Companiile farmaceutice germane au testat
medicamente pe prizonierii din lagăre.
Când prizonierii intrau în lagărele morţii, erau puşi
să-şi predea toate obiectele personale, care erau atent
catalogate şi etichetate înainte de a fi trimise în
Germania pentru a fi reutilizate sau reciclate.
Berenbaum scrie că “soluţia finală a problemei
evreieşti” era "în ochii făptuitorilor... cea mai mare
realizare a Germaniei."
Slide 11
Uciderea a fost efectuată sistematic în aproape toate
teritoriile ocupate de nazişti în ceea ce acum sunt 35
de state europene diferite.
A fost concentrată mai ales în Europa centrală şi de
est, unde, în 1939, se aflau peste şapte milioane de
evrei.
Aproximativ cinci milioane de evrei au fost ucişi
acolo, inclusiv trei milioane în Polonia ocupată şi
peste un milion în Uniunea Sovietica.
Sute de mii au murit şi în Olanda, Franţa, Belgia,
Iugoslavia şi Grecia.
Slide 12
Slide 13
Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit
exterminării, fără excepţie.
În alte genociduri, oamenii puteau evita moartea,
convertindu-se la o altă religie sau acceptând o altă formă
de asimilare.
Această opţiune nu a fost disponibilă evreilor din Europa
ocupată.
Toate persoanele de descendenţă evreiască recentă
urmau să fie exterminate în teritoriile controlate de
Germania.
Slide 14
O altă trăsătură distinctivă a fost efectuarea, la scară
largă, a experienţelor medicale pe deţinuţi.
Medici germani au efectuat astfel de experimente în
lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau,
Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen şi
Natzweiler.
În lagărul de la
Buchenwald, un ghid
arată unui soldat
american borcane cu
organe recoltate de
la prizonieri.
Slide 15
Cel mai celebru dintre aceşti medici a fost, dr. Josef
Mengele, care a lucrat la Auschwitz.
Printre experimentele sale se numărau punerea
subiecţilor în camere cu presiune, testarea de
medicamente pe ei, îngheţarea lor, tentative de
schimbare a culorii ochilor prin injectarea de
chimicale în ochii copiilor, diverse amputări şi alte
operaţii brutale.
Se pare că lui Mengele îi plăcea să lucreze cu copiii
rromi. Le dădea dulciuri şi jucării şi îi ducea personal
la camera de gazare.
Slide 16
După 1945, cifra cel mai des folosită pentru numărul de
evrei ucişi a fost cea de şase milioane.
În a treia ediţie a lucrării sale în trei volume, The
Destruction of the European Jews, Raul Hilberg a
estimat numărul evreilor omorâţi în Holocaust la 5,1
milioane. Această cifră include "peste 800 000" care au
murit din cauza "ghetoizării şi privaţiunilor"; 1 400 000
ucişi prin "împuşcare în aer liber"; şi "până la
2 900 000" pieriţi în lagăre de concentrare
(Konzentrationslager).
Slide 17
Membri ai SA blochează
intrarea într-un magazin
Erwege, proprietatea
unui evreu, pentru a
aplica boicotul din 1
aprilie împotriva
magazinelor evreieşti.
Slide 18
Partidul nazist sub conducerea lui Adolf Hitler
a venit la putere în Germania pe 30 ianuarie
1933, şi persecuţia şi exodul celor 525.000
de evrei din Germania a început aproape
imediat. În autobiografia sa Mein Kampf
(1925), Hitler îşi afirmase deschis ura faţă de
evrei, şi a dat ample avertismente cu referire
la intenţiile lui de a-i elimina din viaţa
politică, culturală şi intelectuală a Germaniei.
Slide 19
Slide 20
Nu a scris că va încerca să-i extermine, dar în
particular fusese explicit şi în acest sens. Încă din
1922, îi spusese maiorului Joseph Hell, la acea vreme
ziarist:
“Odată ce voi fi la putere, prima şi cea mai
importantă treabă a mea va fi anihilarea evreilor.
Imediat ce voi avea puterea să fac asta, am să
construiesc rânduri de spânzurători. Apoi evreii vor fi
spânzuraţi fără discriminare, şi vor fi lăsaţi acolo
până încep să se împută; vor rămâne spânzuraţi acolo
atâta timp cât permit principiile igienei. Imediat ce
sunt dezlegaţi, vor fi agăţaţi următoarea tranşă de
evrei, şi tot aşa, până când şi ultimul evreu din
München va fi exterminat. Alte oraşe vor proceda la
fel, exact aşa, până când toată Germania va fi curăţată
de evrei.”
Slide 21
Ruinele camerelor de
gazare de la Auschwitz II
(Birkenau)
Slide 22
Au existat multe exemple de rezistenţă a evreilor la
Holocaust, cea mai importantă fiind revolta din ghetoul
Varşovia din ianuarie 1943, când mii de luptători evrei
slab înarmaţi au rezistat împotriva SS timp de patru
săptămâni, şi au ucis câteva sute de germani înainte de a
fi striviţi de forţe net superioare.
Aceasta a fost urmată de revolta din lagărul de
exterminare Treblinka din mai 1943, când 200 de
deţinuţi au reuşit să evadeze din lagăr după lupte cu
paznicii.
După două săptămâni, a fost o altă revoltă la ghetoul din
Białystok.
Slide 23
Imagine din timpul
revoltei din ghetoul
Varşovia.
Slide 24
Până la sfârşitul lui 1944, Soluţia Finală deja fusese
derulată. Acele comunităţi evreieşti uşor accesibile
regimului nazist fuseseră exterminate, în proporţii de
la peste 90% în Polonia până la aproximativ 25% în
Franţa.
Armatele germane erau evacuate din Uniunea
Sovietică, din Balcani şi din Italia, iar aliaţii
Germaniei erau înfrânţi sau se întorceau împotriva ei.
Slide 25
Când forţele armate sovietice se apropiau, lagărele
din estul Poloniei au fost închise, toţi deţinuţii
acestora fiind trimişi în vest, în lagăre mai apropiate
de Germania, întâi la Auschwitz şi apoi la Gross
Rosen în Silezia.
Auschwitz însuşi a fost închis când sovieticii au
avansat prin Polonia.
În ciuda situaţiei militare disperate, s-au făcut mari
eforturi de a ascunde dovezile a ceea ce se întâmplase
în lagăre. Camerele de gazare au fost demontate,
crematoriile dinamitate, cadavrele din gropile
comune dezgropate şi arse, iar fermierii polonezi au
fost puşi să cultive terenurile respective pentru a lăsa
impresia că nu existaseră niciodată.
Slide 26
Slide 27
În octombrie 1944, Himmler a ordonat ca Soluţia
Finală să fie oprită. Dar ura faţă de evrei era atât de
puternică, încât ordinul lui Himmler a fost ignorat.
Comandanţii locali au continuat să ucidă evrei, şi să-i
plimbe din lagăr în lagăr în marşuri forţate până în
ultimele săptămâni ale războiului.
Prizonierii erau forţaţi să mărşăluiască zeci de
kilometri prin zăpadă până la gări, apoi transportaţi cu
zilele fără mâncare sau adăpost, în trenuri de marfă cu
vagoane deschise, apoi forţaţi să mărşăluiască din nou la
capătul călătoriei către un nou lagăr. Cei care cădeau sau
rămâneau în urmă erau împuşcaţi.
Aproximativ 100.000 de evrei au murit în timpul
acestor marşuri.
Slide 28
Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de
sovietici pe 23 iulie 1944.
Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roşie pe 27
ianuarie 1945;
Dachau de americani pe 29 aprilie.
Colonelul William W. Quinn din Armata a Şaptea
americană a spus despre Dachau:
"Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete, şi
miasme mai oribile ca orice imaginaţie, cruzimi atât
de enorme că sunt de neînţeles pentru mintea
normală.”
Slide 29
Prizonieri înfometaţi din
lagărul Mauthausen, Ebensee,
Austria, eliberat de Divizia 80
Infanterie a Statelor Unite pe 5
mai 1945.
Slide 30
“Aici, aproape jumătate de hectar de pământ era plin
de oameni morţi sau pe moarte. Nu se deosebeau unii
de alţii … Cei vii zăceau cu capetele sprijinite de
cadavre şi în jurul lor rătăceau fără ţintă procesiuni
fantomatice de oameni numai piele şi os, care nu
aveau nimic de făcut şi nu aveau nicio speranţă de
viaţă, incapabili să se dea la o parte din drum,
incapabili să privească grozăviile din jurul lor …
Slide 31
…Se născuseră copii acolo, mici făpturi ofilite
ce nu puteau trăi … O mamă, înnebunită, a
ţipat la un soldat englez să-i dea lapte pentru
copil, şi i-a aruncat în braţe micul prunc … El
a desfăcut faşa şi a găsit că copilul murise de
câteva zile.
Această zi la Belsen a fost cea mai oribilă zi
din viaţa mea.
Richard Dimbleby de la BBC despre scenele găsite de el împreună cu armata britanică la
Belsen
Slide 32
“Nu cer nimic de la evrei, doar să dispară.”
Hans Frank, guvernator nazist al Poloniei.
Slide 33
BIBLIOGRAFIE:
www.wikipedia.com
Relizat de:
Neatu Diana Andreea
Clasa a XI-a B
Relatii internationale
Secolul XX
Slide 2
Slide 3
Holocaust (din greaca holos, "complet" şi kaustos,
"ars"), este un termen utilizat în general pentru a
descrie uciderea a aproximativ şase milioane de evrei,
în marea majoritate, din Europa, în timpul celui de-al
doilea razboi mondial, ca parte din „soluţia finală a
problemei evreieşti”, programul de exterminare a
evreilor, plănuit şi executat de regimul nationalsocialist din Germania, condus de Adolf Hitler.
Slide 4
Cuvântul „holocaust” era
folosit din secolul al XVIIlea pentru a denumi
moartea violentă a unui
număr mare de oameni.
Din anii 1950 utilizarea sa
a fost restrânsă şi folosită
astăzi doar cu referire la
masacrarea evreilor de
câtre nazişti în ajunul şi în
timpul celui de al II-lea
război mondial.
Slide 5
Atrocităţile regimurilor naziste nu s-au limitat numai
la evrei. Unii autori au folosit noţiunea „Holocaust”
în sens mai larg, pentru a descrie şi alte acţiuni ale
regimului nazist.
Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de
milion de romi, morţile a milioane de prizonieri de
razboi sovietici, precum şi persoane trimise la muncă
forţată, homosexuali, persoane cu handicap, cetăţeni
polonezi şi ai altor popoare slave, opozanţi religioşi.
Slide 6
Persecuţia şi genocidul au fost îndeplinite în etape.
Legislaţia de eliminare a evreilor din societatea civilă a fost
promovată cu mai mulţi ani înainte de izbucnirea celui de-al
doilea război mondial.
Au fost înfiinţate lagare de concentrare în care deţinuţii erau
folosiţi ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală.
Unde cucerea Al treilea Reich un nou teritoriu în Europa de
Est, unităţi speciale numite Einsatzgruppen ucideau evrei şi
adversari politici, împuşcându-i în masă.
Evrei şi romi erau îngrămădiţi în ghetouri înainte de a fi
transportaţi la sute de kilometri cu trenurile de marfă în
lagarele de munca fortata si exterminare unde, dacă
supravieţuiau călătoriei, majoritatea erau ucişi prin gazare în
încăperi special amenajate.
Slide 7
Supravieţuitori ai
Holocaustului, în ziua
eliberării din lagărul
Buchenwald de către trupele
americane.
Groapă comună cu evrei
în Białystok
Slide 8
Naziştii au înregistrat metodic
prgresul Holocaustului în mii
de rapoarte şi documente.
În imagine, telegrama Hofle
trimisă lui Adolf Eichmann în
ianuarie 1943, care raporta că
1 274 166 de evrei fuseseră
ucişi în cele patru tabere ale
operaţiunii Aktion Reinhard în
decursul anului 1942.
În Europa au fost
înfiinţate ghetouri în
care evreii au fost
închişi înainte de a fi
trimişi în lagăre de
concentrare.
Slide 9
Michael Berenbaum scrie că Germania devenise un "stat
genocidar”.
Fiecare ramură a sofisticatei birocraţii a fost implicată:
Bisericile parohiale şi Ministerul de Interne au
furnizat liste de naşteri care arătau cine este evreu;
Poşta a livrat ordinele de deportare şi denaturalizare;
Ministerul de Finanţe a confiscat proprietăţile evreieşti;
Slide 10
Universităţile au refuzat să admită studenţi evrei, au
refuzat să acorde diplome celor deja înscrişi şi au
concediat profesorii evrei;
Companiile farmaceutice germane au testat
medicamente pe prizonierii din lagăre.
Când prizonierii intrau în lagărele morţii, erau puşi
să-şi predea toate obiectele personale, care erau atent
catalogate şi etichetate înainte de a fi trimise în
Germania pentru a fi reutilizate sau reciclate.
Berenbaum scrie că “soluţia finală a problemei
evreieşti” era "în ochii făptuitorilor... cea mai mare
realizare a Germaniei."
Slide 11
Uciderea a fost efectuată sistematic în aproape toate
teritoriile ocupate de nazişti în ceea ce acum sunt 35
de state europene diferite.
A fost concentrată mai ales în Europa centrală şi de
est, unde, în 1939, se aflau peste şapte milioane de
evrei.
Aproximativ cinci milioane de evrei au fost ucişi
acolo, inclusiv trei milioane în Polonia ocupată şi
peste un milion în Uniunea Sovietica.
Sute de mii au murit şi în Olanda, Franţa, Belgia,
Iugoslavia şi Grecia.
Slide 12
Slide 13
Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit
exterminării, fără excepţie.
În alte genociduri, oamenii puteau evita moartea,
convertindu-se la o altă religie sau acceptând o altă formă
de asimilare.
Această opţiune nu a fost disponibilă evreilor din Europa
ocupată.
Toate persoanele de descendenţă evreiască recentă
urmau să fie exterminate în teritoriile controlate de
Germania.
Slide 14
O altă trăsătură distinctivă a fost efectuarea, la scară
largă, a experienţelor medicale pe deţinuţi.
Medici germani au efectuat astfel de experimente în
lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau,
Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen şi
Natzweiler.
În lagărul de la
Buchenwald, un ghid
arată unui soldat
american borcane cu
organe recoltate de
la prizonieri.
Slide 15
Cel mai celebru dintre aceşti medici a fost, dr. Josef
Mengele, care a lucrat la Auschwitz.
Printre experimentele sale se numărau punerea
subiecţilor în camere cu presiune, testarea de
medicamente pe ei, îngheţarea lor, tentative de
schimbare a culorii ochilor prin injectarea de
chimicale în ochii copiilor, diverse amputări şi alte
operaţii brutale.
Se pare că lui Mengele îi plăcea să lucreze cu copiii
rromi. Le dădea dulciuri şi jucării şi îi ducea personal
la camera de gazare.
Slide 16
După 1945, cifra cel mai des folosită pentru numărul de
evrei ucişi a fost cea de şase milioane.
În a treia ediţie a lucrării sale în trei volume, The
Destruction of the European Jews, Raul Hilberg a
estimat numărul evreilor omorâţi în Holocaust la 5,1
milioane. Această cifră include "peste 800 000" care au
murit din cauza "ghetoizării şi privaţiunilor"; 1 400 000
ucişi prin "împuşcare în aer liber"; şi "până la
2 900 000" pieriţi în lagăre de concentrare
(Konzentrationslager).
Slide 17
Membri ai SA blochează
intrarea într-un magazin
Erwege, proprietatea
unui evreu, pentru a
aplica boicotul din 1
aprilie împotriva
magazinelor evreieşti.
Slide 18
Partidul nazist sub conducerea lui Adolf Hitler
a venit la putere în Germania pe 30 ianuarie
1933, şi persecuţia şi exodul celor 525.000
de evrei din Germania a început aproape
imediat. În autobiografia sa Mein Kampf
(1925), Hitler îşi afirmase deschis ura faţă de
evrei, şi a dat ample avertismente cu referire
la intenţiile lui de a-i elimina din viaţa
politică, culturală şi intelectuală a Germaniei.
Slide 19
Slide 20
Nu a scris că va încerca să-i extermine, dar în
particular fusese explicit şi în acest sens. Încă din
1922, îi spusese maiorului Joseph Hell, la acea vreme
ziarist:
“Odată ce voi fi la putere, prima şi cea mai
importantă treabă a mea va fi anihilarea evreilor.
Imediat ce voi avea puterea să fac asta, am să
construiesc rânduri de spânzurători. Apoi evreii vor fi
spânzuraţi fără discriminare, şi vor fi lăsaţi acolo
până încep să se împută; vor rămâne spânzuraţi acolo
atâta timp cât permit principiile igienei. Imediat ce
sunt dezlegaţi, vor fi agăţaţi următoarea tranşă de
evrei, şi tot aşa, până când şi ultimul evreu din
München va fi exterminat. Alte oraşe vor proceda la
fel, exact aşa, până când toată Germania va fi curăţată
de evrei.”
Slide 21
Ruinele camerelor de
gazare de la Auschwitz II
(Birkenau)
Slide 22
Au existat multe exemple de rezistenţă a evreilor la
Holocaust, cea mai importantă fiind revolta din ghetoul
Varşovia din ianuarie 1943, când mii de luptători evrei
slab înarmaţi au rezistat împotriva SS timp de patru
săptămâni, şi au ucis câteva sute de germani înainte de a
fi striviţi de forţe net superioare.
Aceasta a fost urmată de revolta din lagărul de
exterminare Treblinka din mai 1943, când 200 de
deţinuţi au reuşit să evadeze din lagăr după lupte cu
paznicii.
După două săptămâni, a fost o altă revoltă la ghetoul din
Białystok.
Slide 23
Imagine din timpul
revoltei din ghetoul
Varşovia.
Slide 24
Până la sfârşitul lui 1944, Soluţia Finală deja fusese
derulată. Acele comunităţi evreieşti uşor accesibile
regimului nazist fuseseră exterminate, în proporţii de
la peste 90% în Polonia până la aproximativ 25% în
Franţa.
Armatele germane erau evacuate din Uniunea
Sovietică, din Balcani şi din Italia, iar aliaţii
Germaniei erau înfrânţi sau se întorceau împotriva ei.
Slide 25
Când forţele armate sovietice se apropiau, lagărele
din estul Poloniei au fost închise, toţi deţinuţii
acestora fiind trimişi în vest, în lagăre mai apropiate
de Germania, întâi la Auschwitz şi apoi la Gross
Rosen în Silezia.
Auschwitz însuşi a fost închis când sovieticii au
avansat prin Polonia.
În ciuda situaţiei militare disperate, s-au făcut mari
eforturi de a ascunde dovezile a ceea ce se întâmplase
în lagăre. Camerele de gazare au fost demontate,
crematoriile dinamitate, cadavrele din gropile
comune dezgropate şi arse, iar fermierii polonezi au
fost puşi să cultive terenurile respective pentru a lăsa
impresia că nu existaseră niciodată.
Slide 26
Slide 27
În octombrie 1944, Himmler a ordonat ca Soluţia
Finală să fie oprită. Dar ura faţă de evrei era atât de
puternică, încât ordinul lui Himmler a fost ignorat.
Comandanţii locali au continuat să ucidă evrei, şi să-i
plimbe din lagăr în lagăr în marşuri forţate până în
ultimele săptămâni ale războiului.
Prizonierii erau forţaţi să mărşăluiască zeci de
kilometri prin zăpadă până la gări, apoi transportaţi cu
zilele fără mâncare sau adăpost, în trenuri de marfă cu
vagoane deschise, apoi forţaţi să mărşăluiască din nou la
capătul călătoriei către un nou lagăr. Cei care cădeau sau
rămâneau în urmă erau împuşcaţi.
Aproximativ 100.000 de evrei au murit în timpul
acestor marşuri.
Slide 28
Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de
sovietici pe 23 iulie 1944.
Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roşie pe 27
ianuarie 1945;
Dachau de americani pe 29 aprilie.
Colonelul William W. Quinn din Armata a Şaptea
americană a spus despre Dachau:
"Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete, şi
miasme mai oribile ca orice imaginaţie, cruzimi atât
de enorme că sunt de neînţeles pentru mintea
normală.”
Slide 29
Prizonieri înfometaţi din
lagărul Mauthausen, Ebensee,
Austria, eliberat de Divizia 80
Infanterie a Statelor Unite pe 5
mai 1945.
Slide 30
“Aici, aproape jumătate de hectar de pământ era plin
de oameni morţi sau pe moarte. Nu se deosebeau unii
de alţii … Cei vii zăceau cu capetele sprijinite de
cadavre şi în jurul lor rătăceau fără ţintă procesiuni
fantomatice de oameni numai piele şi os, care nu
aveau nimic de făcut şi nu aveau nicio speranţă de
viaţă, incapabili să se dea la o parte din drum,
incapabili să privească grozăviile din jurul lor …
Slide 31
…Se născuseră copii acolo, mici făpturi ofilite
ce nu puteau trăi … O mamă, înnebunită, a
ţipat la un soldat englez să-i dea lapte pentru
copil, şi i-a aruncat în braţe micul prunc … El
a desfăcut faşa şi a găsit că copilul murise de
câteva zile.
Această zi la Belsen a fost cea mai oribilă zi
din viaţa mea.
Richard Dimbleby de la BBC despre scenele găsite de el împreună cu armata britanică la
Belsen
Slide 32
“Nu cer nimic de la evrei, doar să dispară.”
Hans Frank, guvernator nazist al Poloniei.
Slide 33
BIBLIOGRAFIE:
www.wikipedia.com
Relizat de:
Neatu Diana Andreea
Clasa a XI-a B