Nu știu ce putem face pentru a opri această oroare; dar cred că, în primul rând, trebuie să știm să divulgăm.

Download Report

Transcript Nu știu ce putem face pentru a opri această oroare; dar cred că, în primul rând, trebuie să știm să divulgăm.

Nu știu ce putem face pentru a
opri această oroare; dar cred că,
în primul rând, trebuie să știm să
divulgăm. Trebuie ca toată lumea
să știe cum trăiesc femeile.
Pânza închisoare
Rochie tradițională pentru musulmani :
LE HIYAB :
LA BURKA :
LE NIQAB :
SHAYLA :
Este un voal
Aceasta
Este o haină Este un șal mare,
caracteristic
ascunde complet care acoperă
dreptunghiular,
pentru femei
corpul. O pânză corpul până la
utilizat în zona
arabe. El lasă
grilă în fața
glezne, lăsând
Golfului Persic.
deschisă figura ochilor, permite doar ochii liberi. Acest voal este
și multe femei îl femeii să vadă
Pentru ochi se
purtat în jurul
poartă ca un
fără a fi văzută. combină cu un
capului.
semn de
Mâinile sunt
alt voal.
identitate.
acoperite.
CHADOR :
Folosit de femei
iraniene, atunci
când pleacă de
acasă. Acesta
acoperă întregul
corp și poate fi
combinat cu un
șal pe cap.
LA BURKA
Se spune că această îmbrăcăminte a fost introdusă
în Afganistan la începutul secolului al XX-lea, în
timpul mandatului Habibulla (1901-1919), care a
impus folosirea lui la mai mult de 200 de femei din
harem.
Pânzele erau din mătase cu broderie fină și
prințesele Habibulla chiar purtau burka brodate cu fir
de aur. Astfel, burka a fost transformată într-un
articol de îmbrăcăminte de lux, purtat de femeile din
clasa de sus, care au fost în acest fel separate de
oamenii simpli, evitând privirea lor.
De fapt, originea burka pare să aparțină dinastiei
Aqueménide din imperiul persan fondată de Marele
Cirus al II-lea (MUC secolul î.Hr.). Pe de altă parte,
voalul a fost, de asemenea, utilizat în Asiria (țările din
Asia veche, situate în regiunea Mesopotamia).
Referințe scrise, datând din secolul XIII î.Hr., au fost
descoperite pe teren (în acele zile, religia islamică nu
exista).
Din punct de vedere istoric, sunt haine pentru Pashtun, triburi
care au fost mari susținătoare ai burka. De fapt, regele
Amanullah care a reușit Habibulla, a încercat să modernizeze
țara, care a inclus eliminarea utilizării burka. Dar când soția sa ,
r e g i n a S o r a y a Ta r z i , a a p ă r u t f ă r ă b u r k a , a p r o d u s u n m a r e
s c a n d a l . Î n c e r c ă r i l e s a l e d e a o c c i d e n t a l i z a A F G A N I S TA N U L , i a
adus opoziția și revolta triburilor paștune. În cele din urmă , el a
fost forțat să abdice și să fugă în India, în 1929
Purtarea "vălului islamic complet" devine obligatorie în
Afganistan, când talibanii au venit la putere, după retragerea
s o v i e t i c i l o r, i m p u n â n d a s t f e l o h a i n ă c a r e p o a t e g a r a n t a u n
control asupra corpului femeii, deoarece acoperă ochii cu un
voal gros, care împiedică vederea normală, din moment ce o
rețea de pânză o limitează.
* TALIBANI : Grup fundamentalist islamic, a apărut în școlile coranice din Pakistan.
.
Majoritatea aparțin grupului etnic Pashtun.
. Unul dintre obiectivele
folosirii vălului gros, este să
împiedice ca fața și ochii să
fie vizibile.
“Vălul islamic" pune
presiune pe cap (cântărește
aproximativ 7 kg) și duce la
creșterea oboselii în mersul
pe jos. Lungimea
îmbrăcămintei se oprește la
picioare, nu numai pentru a
acoperi tot corpul, dar și
pentru a asigura o mai mare
dificultate în mișcare.
Actual, burka nu este o haină , este o "pânză închisoare“ și
împiedică femeile de a vedea clar, ceva ce nu este la maxim un
m e t r u d i s t a n ț ă î n f a ț a o c h i l o r l o r. S e p r o d u c e u n e f e c t d e
"ochelari", pierzând din vedere unghiurile laterale, reduc ând
câmpul care apare în spatele grilelor de pânz ă, deschise la nivelul
ochilor, "estom pând " tot ce se poate vedea. Acest e femei sunt
p r i z o n i e r e , c a ș i t r u p u r i l e l o r.
O l i d e r ă a o r g a n i z a ț i e i c l a n d e s t i n e d e f e m e i a f g a n e R AW A ,
confirmă această idee, atunci când a spus:
"Ești ca într-o închisoare; te păstrează caldă și te izolează. Femeile
nu pot fi identificate. Cele care au nevoie de ochelari, nu-i pot folosi.
Este ca și cum ar fi oarbe.Țesătura care le acoperă ochii trebuie să
fie suficient de groasă. Unele femei sunt bătute pentru că fac aceste
"găuri mici" mult prea mari. Obligația pentru femei de a o purta, a
fost o experiență traumatizantă, pentru că este o umilire și jenează
toate mișcările și vederea..."
Ad e s e o r i , l a t r a ve r s a r e a s t r ă z i l o r, p r o a s t a vi z i b i l i t a t e p e r m i s ă d e
mica deschidere, provoacă accidente grave, uneori mortale.
* RAWA: Grupul femeilor intelectuale care , sub conducerea
liderei Meena Keshwar, a fondat în anul 197 7 Asociația
Revoluționară a femeilor afgane.
Asistența socială și lupta împotriva pozițiilor fundamentaliste
au costat-o viața. La 4.2.1987 ea a fost asasinată de către
agenții poliției secrete afgane și complicii lor fundamentali ști
din Quetta, Pakistan.
• Impunerile regimului ultraradical și fundamentalist
taliban: interzis să cânte, să danseze, de a face muzică,
sport și chiar zmee care zboară (distracție națională
afgană). Femeilor afgane le este interzis din ce în ce mai
mult mersul pe jos singure pe străzi, lucrul, studiul și să
primească asistență medicală doar în spitale dislocate,
fără apă și electricitate în sala de operație, în care este
introdusă numai pentru a muri.
•
Există doar medici de sex masculin care pot practica în
spitale, cărora nu le este permis să trateze femeile.
Femeile pot călători numai în portbagajul
taxiurilor
Ce identitate ai?
Identificarea unei femei
• Atunci când o femeie este însarcinată,
afganii spun ea este bolnavă. 97% din
femeile afgane nasc la domiciliu, deoarece
le este interzis să solicite medici de sex
masculin, iar ele nu au aproape niciodată un
mijloc din transport pentru a merge într-un
loc de îngrijire medicală.
•
• Maternitatea Malalai este înconjurată de un
zid de beton, construit de către talibani, cu
două ferestre mici. Pe cealaltă parte se află
oamenii în așteptarea femeilor internate. Ei
vorbesc cu soțiile lor, prin ferestre mici .
Îmbrăcăminte
de spital
Născut cu burka
Un raport recent cu "Medicii
pentru Drepturile Omului",
indică faptul că 40% dintre
femeile afgane mor în timpul
perioadei lor fertile, din
cauza complicațiilor la
naștere.
Nu există nicio lumină
Sub burka, aspectul mamei nu există. Fața ei nu există,
vocea ei este schimba ăt și contactul cu pielea nu e po sibil.
În timpul alăptării, pentru
ele, ochii copilului nu există.
Nu există nicio legătură sau
suport de bază.
Când forțele talibane au cucerit Kabul, pe 27/09/1996, au
scos femeia afgan ă din viața civilă și au expulzat-o, de
asemenea, de la educație, limitând-o la domiciliu. Pe bună
dreptate, burka obligatorie a devenit unul dintre simbolurile
cele mai convingătoare ale represiunii de către noua
societate civilă în formare. În orașe, cum ar fi Kabul, unde
femeia începuse să se bucure de un statut social interesant,
acesta a fost îndepărtat printr-o trăsătură de condei de către
talibani. Printre zecile de mii de funcționari publici trimi și
acasă, au existat 7.790 profesori. Au fost închise 63 de școli
în Kabul. Saltul a fost colosal , secolul XX a trecut în Evul
Mediu. 65% din cadrele didactice, 40% din copiii de școală și
aproape jumătate din cei 7.000 de studenți, erau femei.
Nimeni nu a îndrăznit să-l provoace pe Mulla Mohammed
O m a r, l i d e r u l t a l i b a n i l o r. L o v i t u r a u m a n ă ș i c u l t u r a l ă a f o s t
una brutală.
FEMEI SAU GUNOAIE?
Această categorie de viață trăiește cu amenințarea pedepsei
pentru încălcări. Paznici tineri, care lucrează pentru
M i n i s t e r u l p e n t r u P r o m o va r e a V i r t u ț i i ș i P r e ve n i r e a vi c i i l o r,
p a t r u l e a z ă p e s t r ă z i c u b i c e , b a s t o a n e ș i a r m e K a l a ș n i k o v, î n
căutarea unor fete machiate și zâmbitoare; sunt dispuși să
denunțe aceste femei, care, fără nicio posibilitate de apărare
juridică, sunt pedepsite, cum ar fi prin lapidare (ucidere cu
pietre), amputare, tortură, flagelare și execuție publică.
LAPIDA REA
Femeia este
pusă într-o
gaură în
pământ și
acoperită cu
pământ
până la
piept; apoi
"oamenii"
aruncă cu
pietre în ea,
până moare.
.
Adulterul se pedepsește
prin lapidare.
Pietrele nu
trebuie să
fie prea
mari, pentru
a nu cauza
moartea
prea repede.
Nici prea
mici, pentru
că atunci ele
nu pot fi
considerate.
Desen de un copil afgan
După șapte ani de la invazia
sponsorizată de către Statele
Unite, cu o creștere
exponențială de conflict armat,
putem afirma categoric, că
condițiile de viață ale femeilor
și fetelor din Afganistan ul de
astăzi sunt sfâșietoare și nu
multe s-au schimbat pentru ele,
în ciuda promisiunilor
comunității internaționale; și
acest lucru nu doar în zonele
de sud și est, controlate de
talibani, dar și în multe din
zonele dominate de coaliția
internațională, precum Helmad,
aflate sub jurisdicție britanică.
În ciuda egalității utopice a noii constituții a anului 2004, femeile pot fi cumpărate,
vândute sau transferate, ca parte a unei moșteniri. Ca și în zilele talibanilor,
căsătoriile forțate continuă, ca și violența în familie și lipsa din muncă. Există un
oraș, în care femeile își părăsesc locuințele de două ori în viața lor: când se
căsătoresc și atunci când mor.
În 2007, 165 de femei, victime ale violenței, au încercat să se sinucidă.
87% dintre afgane suferă violențe în familie. Jumătate din plângeri se
datorează abuzului sexual. Cazurile de violență împotriva femeilor și fetelor,
în luna februarie 2008, a crescut cu 40% față de aceeași perioadă a anului
precedent. 60% dintre femei sunt victime ale căsătoriilor forțate. Jumătate
din căsătorii sunt cu adolescente care nu au încă 16 ani , deși sunt interzise.
Fetele sunt oferite adesea ca restituire pentru o datorie sau o infracțiune, în
conformitate cu legile tribale, dar și din cauza sărăciei extreme care
afectează țara. Un tată poate primi între 600 și 1.500 € pentru fiica sa, care
e c h i va l e a z ă c u t r e i a n i d e p l a t ă p e n t r u mu n c a l o r.
Ca și în zilele talibanilor, burka albastră continuă să coloreze străzile
din fiecare oraș din Afganistan (deși au apărut acum țesături sintetice
cu alte culori, care nu se estompează prin spălare). De asemenea, și
judecarea femeilor în public (în special lapidarea) este la ordinea
z i l e i . D a r c o ș m a r u l f e m e i l o r d i n A F G A N I S TA N n u s e t e r m i n ă a i c i .
Existența lor fără drepturi de bază și fundamentale, are loc într-o țară
în ruine, cu secete prelungite, epuizate, fără infrastructură,
contaminate de mine terestre, cu dificultăți în găsirea de locuințe sau
alimente, în dezastrele din 20 de ani de război, cu oameni în luptă și
fără sistem de producție, în cazul în care clasa cultivată și
profesională a fugit sau este moartă.
În prezent, există mii de văduve , a căror unică resursă este
cerșitul, prostituția sau sinuciderea, pentru că legea le
n e a g ă m o ș t e n i r e a p r o p r i e t ă ț i i s o ț i l o r l o r.
Există mii de femei care, în fiecare zi, își hrănesc copiii cu
pâine și ceai, care văd cum fiicele lor trebui e să rămână
închise la domiciliu fără educație, precum și modul în care
e s t e r ă p i t f i u l l o r, f i z i c s a u m o r a l , p e n t r u a m e r g e î n l u p t ă .
În disperarea lor, multe femei se sinucid. Acest lucru este deosebit de frecvent în rândul
văduvelor, care nu au companie de sex masculin, nu pot ieși afară și, mai ales, nu pot
lucra și, prin urmare, nu-și pot hrăni copiii. În spitalul public din orașul Herat, unde
sinuciderea este o metodă curentă, frecventă în rândul femeilor îngrijite în anul 2005,
90 de femei au încercat să se sinucidă prin foc.
Zahra (20 de ani) pe care soțul ei a bătut-o în fiecare
zi și ia interzis să-și vadă familia, a căzut într-o
depresie teribilă și a decis să-și toarne pe ea ulei de
gătit și să-și dea foc. Ea a supraviețuit. A divorțat legal
de soțul ei, iar acum locuiește cu mama ei.
Cicatrizarea i-a cauzat pierderea mobilității gâtului.
E posibil să sperăm că băieții
vor ieși din letargia lor și vor
participa activ împotriva
violenței sexuale, colaborând
în mediul rural, la evenimente,
forumuri școlare, universități
și diverse alte acte, în
compania femeilor?
Va f i p o s i b i l s ă c o o p e r e z e î n
același spirit, împotriva
atacurilor asupra drepturilor
individuale și vor lupta pentru
egalitatea de sex?
• Visez că suferințele femeilor
anonime și invizibile, afgane,
palestiniene, marocane,
africane... vor fi depășite și că
justiția domnește peste aceste
meleaguri, în care, în prezent, a
fi de sex feminin este sinonim
cu rușinea.
Visez la o lume mai dreaptă și
egală și toate acestea împreună
cu voi, oamenii, investiți activ
în acest conflict în care nu
există câștigători sau învinși.
Pentru un viitor cu mai multă
speranță, în care băieții și fetele
au învățat respectul reciproc,
fără discriminare.
Ar fi o UTOPIE?
Luați aceasta
de pe noi!