Transcript Transnistria - Colegiul Tehnic "Anghel Saligny" Bacau

Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în
Transnistria
Floares Maria
Clasa a XI-a A
Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” Bacău
Profesor coordonator Cruceanu Oana Mădălina
Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• La 22 iunie 1941 România intră împreună cu Germania
înrăzboiul împotriva Uniunii Sovietice
• Generalul Ion Antonescu va rosti :
“ Ostaşi, vă ordon : Treceţi Prutul !”
• La campania din răsărit din 1941 au participat
Armata I şi Armata a IV- a română
• În iulie Basarabia şi nordul Bucovinei sunt eliberate,
dar România continuă războiul dincolo de Nistru
Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• La 30 august 1941 este semnat “Acordul de la Tighina”
• Ion Antonescu primea de la Hitler, spre administrare şi
exploatare economică regiunea dintre Nistru şi Bug,
cunoscută sub numele de Transnistria
• Transnistria a fost organizată după model administrativ
românesc şi împarţită în 13 judeţe. Guvernământul
Transnistriei a fost înfiinţat la Tiraspol iar în decembrie
mutat în parte la Odessa
• Au fost aduşi în regiune 4.000 de funcţionari, agronomi,
administratori, consilieri în toate domeniile, tehnicieni şi
specialişti care se bucurau de salarii mari şi privilegii
Transnistria sub ocupaţie românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• Guvernator al provinciei a fost numit
profesorul Gheorghe Alexianu
•Antonescu a văzut în Transnistria o “mare fermă” care putea
să suplinească eforturile de război făcute de România. În
realitate însă,această regiune a fost “groapa etnică” a
României, după cum afirma Radu Ioanid, unde guvernarea
antonesciană a evacuat evreii şi ţiganii
•Din octombrie 1941 începe deportarea evreilor din Bucovina
şi Basarabia în Transnistria
• Inspectoratul de jandarmi a stabilit patru puncte de trecere a
convoaielor spre Transnistria: Moghilev, Iampol, Râbniţa,
Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• Conform documentelor, convoaiele evreilor deportaţi au
străbătut tot întinsul Transnistriei morminte fiind
răspandite pe întinsul judetelor Tiraspol, Râbniţa, Iampol,
Dubăsari, şi Balta
• Drumurile erau impracticabile şi jandarmii împuşcau fără
milă pe cei care rămâneau în urmă, lăsând cadavrele pe
marginea drumului
• Pe teritoriul Transnistriei a fost organizat un sistem de
ghetouri şi lagăre pentru exterminarea evreilor
Copil evreu înainte si după deportarea în
Transnistria,reîntors orfan
Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• În Transnistria nu au existat camere de gazare, crematorii,
garduri electrificate
• Chinurile şi moartea brutală a victimelor în Transnistria au
fost la fel de barbare şi inumane ca cele din lagărele de
exterminare naziste
• Pentru exterminarea evreilor români s-au folosit toate
metodele : execuţii în masă prin împuşcare, jaful şi
deportarea urmată de foame, frig şi boli, ardere de oameni vii
sau pur şi simplu au fost ucişi la bunul plac al autorităţilor
române
Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• Guvernul Antonescu a organizat şi aplicat în mod concret
Holocaustul în Transnistria întrucât acest teritoriu se afla sub
administraţie românească
• Exterminarea evreilor în acest teritoriu nu a fost o acţiune
izolată ea având loc în condiţiile de teroare, deportare şi
nimicire a evreilor de către Germania nazistă
• Din această cauză genocidul evreilor din România face parte
integrantă din Holocaustul european
Orfan din
Transnistria
Transnistria sub ocupaţie
românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
• La 8 octombrie 1941 a început deportarea în
Transnistria a evreilor din Bucovina de Sud
• De la sfârşitul lunii iulie 1941 şi până în
primăvara anului 1943 au fost deplasaţi
aproximativ 300.000 de evrei, cetăţeni români
sau evrei localnici, de colo-colo, în convoaie
care au cutreierat tot întinsul Transnistriei
Orfani din Transnistria
Transnistria sub ocupaţie românească.
Deportarea evreilor în Transnistria
Marturia lui Esther Golbelman, supravieţuitoare a lagărului de la
Bogdanovka, iarna 1941-1942(fragment):
“La Bogdanovka, zilnic erau aruncaţi din baracă cei care muriseră
noaptea. Din nou drumurile erau pavate cu trupuri. Ucrainenii de abia
aşteptau să mai fie aruncaţi afară în curţile suvhozului cadavrele celor
morţi. Se repezeau ca ulii de pradă să-I despoaie. Ce era mai bun din
îmbrăcămintea morţilor luau soldaţii români, zdrenţele le lăsau pentru
ucrainieni…Din toate barăcile oamenii erau goniţi afară. Piaţa de lângă
casele de jos ale sovhozului era neagră de oameni.
În ziua de 22 decembrie am rămas închişi în barăci. Ucigaşii erau
ocupaţi cu evreii de sus, din cocini. Se ucideau cam 2.000 de oameni pe
zi: femei, bărbati,bătrâni. Pe copii nici nu-i mai împuşcau, îi aruncau
direct în râpă, peste foc. Pe cei maturi îi împuşcau, ucigându-i. Pe
marginea gropii stăteau poliţiştii ucraineni şi jandarmii români. Împuşcau
cu schimbul.”