EXPRESII CELEBRE (1) Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău “ De vrei pace, fii gata de război! ” (“ Si vis pacem,

Download Report

Transcript EXPRESII CELEBRE (1) Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău “ De vrei pace, fii gata de război! ” (“ Si vis pacem,

Slide 1

EXPRESII
CELEBRE (1)
Prof. Cornelia Cucu
Liceul cu Program Sportiv Bacău


Slide 2

“ De vrei pace, fii gata de război! ”
(“ Si vis pacem, para bellum! ”)

E fără îndoială un vechi proverb de pe vremea Republicii,apoi reluat
de Vegetius, la sfârşitul sec. al IV-lea î.Hr., din Epitoma rei militaris
(Scurt manual de artă militară), atunci când Imperiul Roman de Apus
se apropia de sfârşitul său, care va avea loc în 476. Vegetius scrie:
Qui desiderat pacem, praeparet bellum (“Cine doreşte pace să se
pregătească de război).


Slide 3

“Vai de cei învinşi! (“Vae victis!”)

După Titus Livius, vorba aceasta ar fi fost spusă de un anume
Brennus, căpetenia jefuitorilor gali care au distrus şi au prădat
Roma în 390 î.Hr. După ce aurul răscumpărării a fost cântărit, el ar
fi aruncat pe cântar, ca să atârne mai greu, sabia lui, strigând :”Vai
de cei învinşi!”.Urmarea nu e fără haz. Brennus a trecut neîntârziat
în tabăra nefericiţilor învinşi, fiind la rândul său învins de Marcus
Furius Camillus, “al doilea întemeietor al Romei”. De fapt Brennus
nu purta acest nume, aşa i-au spus romanii, de la brenn, numele
celtic pentru un înalt comandant militar.


Slide 4

“ Încă o victorie ca aceasta, şi sunt
pierdut! “ (“ Si alteram tatem victoriam
reportavero, mea erit pernicies! “)

Cuvinte rostite de Pirus, regele
Epirului, după bătălia câştigată la
Asculum (279 î.Hr.) împotriva
romanilor. Expresia e folosită
astăzi pentru a caracteriza o
victorie care a costat prea multe
sacrificii: o victorie a la Pirus.


Slide 5

“ Hanibal la porţi!” (“Hannibal ad portas! ”)

Această afirmaţie exprimă
strigătul de groază al romanilor,
dupa ce armatele cartagineze
nimiciseră oastea lor, la Cannae
şi este menţionată de Cicero în
De Finibus, IV, 9, 22.


Slide 6

“Zarva armelor m-a împiedicat să aud
glasul legii!”

Replica lui Marius (157-86 î.Hr.),
om politic şi general roman,
biruitorul numizilor (105 î.Hr.) şi al
teutonilor (102 î.Hr.), acuzat de
ilegalitate pentru că “acordase
simultan cetăţenie la o mie de
oameni ca răsplată a meritelor lor
în război”.


Slide 7

“Ce vremuri! Ce moravuri!”
(“O tempora! O mores!”)

Apostrofă a lui Cicero în exordiul
primei Catilinare, discurs prin care,
la 7 noiembrie 63 î.Hr., marele orator, consul în anul acela, denunţa
în faţa senatului conspiraţia patricianului Lucius Sergius Catilina
(108-62 î.Hr.). Vorba s-a folosit
mereu ca expresie retorică a
indignării împotriva stricăciunii
vremurilor şi a societăţii.


Slide 8

“Zarurile au fost aruncate !”
(“Alea jacta est!” )
Exclamaţia aparţine lui Caesar în
momentul trecerii Rubiconului (49
î.Hr.).Pentru a se evita incursiunile
armate împotriva Italiei ale unor
comandanţi ambiţioşi, avizi de
putere, Senatul roman a interzis,
printr-o lege specială, trecerea cu
trupe a Rubiconului, râul care
despărţea Galia Cisalpină de
Italia. Hotărârea lui Caesar, pe cât
de îndrăzneaţă , pe atât de riscantă, avea să-i aducă deopotrivă
puterea şi gloria.


Slide 9

“Iată ziua mult aşteptată!” (“He
prosdokomene hekei hemera!”)
Din câte spune Plutarh (în Viaţa lui Pompei) , aşa ar fi spus Iulius
Caesar înainte de a începe, la Pharsalus în Thesalia (9 august 48
î.Hr.) , bătălia hotărâtoare a întregului război civil. Caesar comanda
atunci opt legiuni cu efectivul scăzut (80 de cohorte), însă cu
moralul intact. Pompei, care comanda 110 cohorte, a fost îndemnat
de cei din preajma sa să accepte o confruntare pe care n-o dorea
atunci şi acolo. “În sfârşit, ar fi spus Cesar, iată ziua mult aşteptată,
ziua în care vom avea de luptat nu împotriva lipsurilor şi a foamei,
ci împotriva unor soldaţi!”. Pompeienii au fost zdrobiţi. Pompei a
scăpat cu fuga, însoţit de câţiva oameni devotaţi, lăsând în urma
lui, dacă e să credem ce spune Caesar în Războiul civil, 15 000 de
morţi şi aproape 25 000 de prizonieri.


Slide 10


Slide 11

“Africa, eşti în mâinile mele!”
(“Teneo te , Africa!”)
Vorbă atribuită de Suetoniu lui
Caesar (Divinus Iulius, 59). “Dacă
hotăra ceva , nu se lăsa înduplecat
să renunţe sau să amâne din nici un
considerent religios. În Africa,
celebrând un sacrificiu, i-a scăpat
victima,semn rău, totuşi n-a şovăit
să-i atace pe Scipio şi pe Iuba.Când
a debarcat, împiedicându-se, a căzut
la pământ: “Africa, eşti în mâinile
mele”, a strigat el pe dată, ca să
dezmintă orice înţeles rău prevestitor
al acestui semn.”


Slide 12

“Am venit, am văzut, am învins! ”
(“ Veni, vidi, vici! ”).

Conţinutul scrisorii prin care
Caesar vestea Senatului roman
victoria de la Zela asupra lui
Pharnaces , regele Pontului
( 2 august 47 î.Hr.).Expresie a
unei fulgerătoare şi, totodată ,
decisive izbânzi.


Slide 13

“Grăbeşte-te încet!”
(“Festina lente!”)
În sensul de “grăbeşte–te, însă nu
te pripi”. După Suetoniu (Divinul
Augustus, 25), una din formulele
preferate ale împăratului Augustus,
rostită pare-se în greceşte şi adesea
asociată de el cu un vers din
Euripide referitor la comandantul de
oşti: “Decât prea îndrăzneţ, mai
bine chibzuit” şi cu maxima:
“Lucrul bine făcut îndeajuns de la
vreme-i făcut”.


Slide 14

“Mi-a fost încredinţat un oraş de
cărămizi, las în urmă un oraş de
marmură!”(“Marmoream urbem relinquo,
quam latericiam accepi!”)

Expresie atribuită împăratului Augustus (63 î.Hr.-14 d.Hr.), mare
constructor şi mare sprijinitor al culturii. Suetoniu nu vede aici
nici o exagerare, şi chiar adaugă: “Cât priveşte trăinicia Romei,
s-a îngrijit de ea, pentru cei mai îndepărtaţi urmaşi, atât cât stă în
puterile prevederii omeneşti”.


Slide 15


Slide 16

“Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi!”
(“Vare, Vare, legiones redde!”)
Exclamaţie amară şi obsesională atribuită de Suetoniu ( Divinul
Augustus, 23) împăratului Augustus, la amintirea grelei înfrângeri de
la Teutoburg (9 d.Hr.), unde căpetenia germană Arminius a învins şi
masacrat trei legiuni romane de elită.Dezastrul acesta,spune Suetoniu
“a fost cât pe ce să ducă la năruirea Imperiului”. Augustus a rămas
atât de zdruncinat încât “luni de zile după aceea nu şi-a tăiat părul şi
nu şi-a ras barba şi adesea îşi izbea capul de uşi, strigând: “Quintilius
Varus, dă-mi legiunile înapoi!”, luând obiceiul de a face din ziua de
aniversare a catastrofei o zi de doliu şi de lamentaţii. La şase ani după
dezastru, armata lui Germanicus a descoperit în pădurea de la
Teutoburg osemintele celor trei legiuni şi le-a înmormântat după
lege.(Tacit, Anale, I, 61-61).


Slide 17


Slide 18

“Păstorul cel bun îşi tunde oile, nu le
jupoaie!”
(“Boni pastoris est tondere pecus, non
deglubere!”)
Frază care sună a proverb, celebră
în antichitate. Este atribuită lui
Tiberiu. A fost adresată de împărat
guvernatorilor de provincii romane
şi stă mărturie pentru chibzuinţa
politică şi cumpătarea administrativă a urmaşilor lui Augustus, la
începutul principatului său
(Suetoniu, Divinul Tiberius, 32).


Slide 19

“Să mă urască, dar să se teamă!”
(“Oderint, dum metuant!”)
În traducere mai liberă, dar mai nuanţată şi mai exactă: “N-au decât
să mă urască oricât vor, numai să-mi ştie de frică!”.Expresia provine
din tragedia Atreu a dramaturgului latin Accius (170-85 î.Hr.) şi a fost
folosită de Cicero , în prima Filipica , dar mai ales de Caligula
(împărat al Romei între 37-41), atunci când o confuzie de nume era
responsabilă de moartea unui inocent (Suetoniu, Gaius Caligula,
30). Se pare că Tiberiu, predecesorul lui Caligula, a adaptat cu
oarecare umor versul lui Accius. Aflând de unele epigrame ostile
guvernării sale, ar fi spus: “N-au decât să mă urască, totul e să mă
aprobe”. Se referea la aprobarea hotărârilor lui de către Senat.


Slide 20

“Slava ţie, Împărate, cei ce se duc la
moarte te salută!”
(“Ave, Caesar, morituri te salutant!”)
Salutul ritual al luptătorilor în
timpul jocurilor de la Roma. Se
pare că gladiatorii îl rosteau
înclinându-se, în timp ce defilau
prin dreptul lojei imperiale, înainte
de începerea luptelor. Suetoniu o
atribuie însă şi celor care s-au
înfruntat, pentru plăcerea
împăratului Claudius, cu prilejul
vestitei lupte navale simulate pe
lacul Fucinus.


Slide 21

“Ce mare artist moare o dată cu mine!”
(“Qualis artifex pereo!”)
Cuvinte pe care, după Suetoniu,
împăratul Nero le-a rostit de mai
multe ori înainte de a se sinucide,
în 9 iunie 68 d.Hr. Legiunile, apoi
garda pretoriană i se alăturaseră
lui Galba, iar Senatul îl declarase
pe împărat duşman al statului.
Nero, simţindu-se pierdut, nu mai
conta decât pe vocaţia lui de
artist. Cânta din liră, făcea pe
actorul printre histrioni şi mimi, se
gândea chiar că, dacă ar pierde
imperiul, ar putea subzista din
arta lui.


Slide 22

“Banii n-au miros!”
(“Non olet!”)
Expresia condensată a unei conversaţii dintre împăratul roman Vespasian
(69-79) şi fiul său Titus. Ea nu poate fi
înţeleasă decât dacă ştim că urina era
folosită de tăbăcarii romani pentru
prelucrarea pielilor. Suetoniu (Divinul
Vespasian, 23) relatează: “Fiul său
Titus îl blama pentru că pusese
impozit chiar pe urină. Vespasian i-a
dat să miroase o monedă de argint
provenită din primele încasări ale
impozitului şi l-a întrebat: “Simţi
vreun miros supărător?” Titus a făcut
semn că nu. “Şi totuşi, i-a spus
împăratul, e scoasă din ce ştii!”.


Slide 23

Bibliografie
1.Francois Bluche,Vorbe memorabile - De la Cezar la
Churchill, Editura “Humanitas”, 2009
2.www.citate-celebre.com/.../expresii-celebre/
3.www.atitudineaonline.ro/expresii_celebre


Slide 24

SFÂRŞIT