Standardizarea ratelor

 Comparad populatii pe baza de rate brute, acestea au distributii diferite a caracteristicilor personale si rata variaza in functie de aceste variabile , ele pot deveni factori de confuzie.  Metodele controlarii distributiei diferite a caracteristicilor in doua populatii , pentru a le compara sunt:  

Compararea ratelor specifice Standardizarea



Compararea ratelor specifice este mai precisa fata de ratele brute, dar necesita un numar mare de comparatii

 

metodele de standardizare sunt directa



indirecta

Mortalitatea standardizată



– utilizată pentru a compara populaţii, luând în considerare diferenţele

care ar putea influenţa rezultatul (vârstă, gen , rasă).

 practic standardizarea inlatura efectul unui factor de confuzie dupa care a fost facuta standardizarea.

 Ambele folosec media ponderata a ratelor specifice  Se pot utiliza atat pentru rate de mortalitate cat si pentru cele de incidenta si prevalenta  Diferenta dintre cele doua metode fiind :  sursa utilizata pentru rate  ponderea populatiei

Metoda directă necesită:

 Ratele specifice pe grupe de vârstă ale populaţiilor de comparat  Structura pe grupe de vârstă a unei populaţii standard  Rezultatul se exprimă ca rată standardizată pe vârstă a mortalităţii

 Rst=Nd/Npsx10°  Nd- numarul de decese asteptate daca structura populatiei ar fi identica cu a celei standard  Nps - numarul standard  Rata standardizata dupa varsta:  Populatia A:R(varsta )A= 60.500/2.000.000x100=3,03%  Populatia B:R(varsta )B=121.000/2.000.000x100=6,05%  Daca structura dupa varsta a populatiei ar fi fost aceeasi rata de mortalitate in populatia A ar fi fost de 3,03% iar in populatia B de 6,05%

Utilitate

 Standardizarea este usor de efectuat  Ratele ajustate inlatura efectul structurii diferite a populatiei ceea ce permite comparatii valide  intre doua sau mai multe populatii  intre aceeasi populatie dar la momente diferite de timp 

Ratele standardizate prin metoda directa pot fi comparate intre ele precum si cu rata bruta a populatiei standard

Standardizarea indirecta

 Se calculează în epidemiologia ocupaţională , se aplica in studiile de cohorta retrospective , şi reprezintă o măsură a cauzalităţii  se urmareste sa se stabileasca daca numarul de cazuri sau decese observate in populatia studiata este mai mare decat in cea standard

Metoda indirectă (raportul de mortalitate standardizată - RMS) necesită:    Structura pe grupe de vârstă în populaţia de comparat Numărul total de cazuri în populaţia de comparat Ratele specifice pe grupe de vârstă ale populaţiei standard  Rezultatul se exprimă ca RMS   RMS= Decese observate/ Decese a ş teptate ×100 RMS>100-exces al deceselor in pop analizata  RMS<100-s-au inregistrat mai putine decese decat a fost asteptat sa apara

 Standardizarea indirecta nu este adecvata daca incercam sa comparam mai multe rate standardizate( ex. Grupuri care au nivele diferite ale unei expuneri)

RMP- raportul mortalitatii proportionale

 RMP=Pe/Psx100   Pe=proportia de decese de o anumita cauza la expusi Ps= proportia de decese de o anumita cauza in populatia de comparatie  Se utilizeaza pentru evaluarea impactului unei boli dupa o expunere.

 Se foloseste cand dispunem de numarul si cauza de deces in grupul expus dar nu cunoastem structura populatiei din care acestia provin.

 Proportia de decese de o anumita cauza din grupul expus se compara cu proportia corespunzatoare din grupul fara expunere .

 RMP- este o estimare care este standardizata pentru a controla efectul potentialilor factori de confuzie  Poate evidentia un exces de evenimente in populatia particulara fata de populatia generala, astfel justificandu-se evaluari in detaliu pe baza ratelor specifice.