Transcript CAP. 2. Aspecte privind organizarea comerţului

CAP. 2. Aspecte privind organizarea comerţului
2.1. Principii de organizare a comerţului
2.2. Firma comercială – locul şi importanţa acesteia în
organizarea comerţului
2.3. Comerţul cu ridicata (de gros)
2.4. Comerţul cu amănuntul (en detail)
2.5. Comerţul electronic
2.6. Baza tehnico – materială a comerţului
2.1. Principii de organizare a comerţului
1) Legalitatea;
2) Pluralismul formelor de proprietate – semnifică existenţa unei
multitudini de forme pentru exprimarea celor două elemente necesare definirii
conceptului de proprietate: subiectul şi obiectul acestuia.
3) Libera iniţiativă este o conturare şi o consecinţă a existenţei şi garantării
proprietăţii private;
4) Concurenţa;
5) Asocierea şi combinarea;
6) Specializarea – evidenţiază consacrarea într-un anumit gen
de activitate, limitarea la un anumit domeniu, la o marfă, familie
sau sector de mărfuri.
7) Aria de activitate;
8) Pluralismul organizatoric;
9) Profitul;
10) Protecţia consumatorilor;
11) Protejarea mediului şi menţinerea echilibrului ecologic.
2.2. Firma comercială – locul şi
importanţa acesteia în organizarea
comerţului
Definirea firmei comerciale:
 formă de organizare a proprietăţii care combină
factorii de producţie într-o unitate productivă
(unitate fizică existentă sub formă de fabrică,
antrepozit, magazin universal), în scopul producerii
de bunuri sau servicii şi vânzării lor cu un profit;
Firma comercială poate fi definită pe două planuri:
 planul structural – existenţial
 planul identificării şi personalizării.
Din punct de vedere organizatoric, orice firmă se
compune din:
 structura tehnico-funcţională;
 structura operativă (depozit, magazin, unitate de
alimentaţie publică etc.).
2.3. Comerţul cu ridicata (de gros)
2.3.1. Conţinutul activităţii şi rolul economic al
comerţului cu ridicata
2.3.2. Funcţiile comerţului cu ridicata
2.3.3. Tendinţe moderne în evoluţia comerţului cu ridicata
2.3.1. Conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata
Constă în achiziţionarea de mărfuri în partizi mari şi
desfacerea acestora în partizi mici, dar într-un sortiment
comercial, către comerţul cu amănuntul şi, în unele cazuri,
către unităţi care cumpără diferitele produse în vederea
prelucrării lor ulterioare.
De completat!!!
Trăsăturile specifice comerţului
comercială”2011 – p. 47)
cu
ridicata
carte
“Economie
Caracteristici ale întreprinderilor de comerţ cu ridicata:
 acoperire financiară mare;
 specializarea activităţii pe familii de produse;
 intervenţia întreprinderilor cu ridicata atât în fluxul produselor
realizate de producătorii indigeni, cât şi de cei externi;
 existenţa unor servicii comerciale bine puse la punct, servicii
prestate de un personal de înaltă calificare.
Rolul comerţului cu ridicata în raport cu producătorii:
 alimentarea constantă a fluxurilor financiare ale producătorilor;
 asigurarea producătorilor cu multiple servicii logistice;
 regularizarea producţiei;
 informarea producătorilor prin:
 prospectarea detailiştilor;
 realizarea de cataloage şi documentaţii privind piaţa unor
produse;
 participarea la campaniile de promovare a produselor iniţiate de
către producători.
Rolul comerţului cu ridicata faţă de comerţul cu
amănuntul:
 fracţionarea partizilor de mărfuri şi livrarea lor către
comercianţii cu amănuntul;
 informarea comercianţilor cu amănuntul cu privire la oferta
de produse şi servicii;
 oferirea de produse la preţuri mai mici;
 simplificarea
detailiştilor.
şi
uşurarea
muncii
administrative
a
2.3.2. Funcţiile comerţului cu ridicata
Funcţii specifice:
1. cumpărarea unor cantităţi mari de produse şi concentrarea
unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de
producători în vederea aprovizionării continue şi în sortiment
variat a comerţului cu amănuntul;
2. stocarea unor cantităţi mari de mărfuri în vederea asigurării unei
eşalonări normale a fluxului de produse către detailişti. Stocarea
mărfurilor asigură echilibrul dintre oferta şi cererea de mărfuri în
cadrul pieţei.
3. transformarea sortimentului industrial, format din
cantităţi mari de produse de un anumit fel, livrat de
producători, în sortiment comercial, corespunzător
varietăţii cererii populaţiei;
4. revânzarea mărfurilor în cantităţi mici către
comercianţii cu amănuntul;
5.
cercetarea permanentă a pieţei şi studierea
îndeosebi a evoluţiei cererii de mărfuri a populaţiei şi
a utilizatorilor industriali sau asimilaţi acestora.
2.3.3. Tendinţe moderne în comerţul cu ridicata
Starea actuală a comerţului cu ridicata din România:
 existenţa unei reţele de depozite, de capacitate fizică şi
economică redusă;
 dotarea depozitelor cu utilaje care au un grad ridicat de
uzură fizică şi morală;
 funcţionarea unor depozite aflate în construcţie, depozite
care nu prezintă rampe necesare realizării operaţiunilor de
încărcare/descărcare;
 inexistenţa unei concepţii moderne
cerinţele de perspectivă ale pieţei;
privind
 amplasarea depozitelor în locaţii diferite ceea ce
determină o administrare şi o gestionare
necorespunzătoare;
 înzestrarea depozitelor cu personal a cărei
structură socio-profesională nu este corelată cu
gradul de mecanizare a proceselor tehnicoeconomice desfăşurate în cadrul respectivelor
depozite.
Tendinţe moderne în comerţul cu ridicata:
 Menţinerea ciclului clasic al circuitelor lungi de distribuţie;
 Adoptarea de soluţii care privesc atât perfecţionarea circulaţiei
mărfurilor, cât şi o modernizare şi o fluidizare a procesului de
aprovizionare:
 gruparea întreprinzătorilor de comerţ cu ridicata în diverse
asociaţii;
 apariţia de întreprinderi de comerţ cu ridicata cu depozite complet
automatizate.
 organizarea unor firme specializate în crearea de magazine de tip
depozite cu ridicata – care îşi desfăşoară activitatea în sistemul de
autoservire (cash and carry);
 crearea unor firme de comerţ cu ridicata prin organizarea
comercianţilor cu amănuntul independenţi sub forma unor
cooperative; etc.
2.4. Comerţul cu amănuntul (en detail)
2.4.1. Conţinutul activităţii, rolul economic şi funcţiile
comerţului cu amănuntul
2.4.2. Tipologia activităţii comerciale cu amănuntul
2.4.3. Tendinţe în evoluţia comerţului cu amănuntul
2.4.1. Conţinutul activităţii, rolul economic şi funcţiile comerţului
cu amănuntul
Definire:
 include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau
serviciilor direct către consumatorii finali, spre a fi folosite în
scopuri personale necomerciale;
 ansamblul de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de
unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor, în scopul
aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali.
Funcţiile comerţului cu amănuntul:
 cumpărarea de mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici;
 asigurarea prezenţei sale în toate zonele, localităţile şi punctele
populate;
 asigurarea unui sortiment de mărfuri foarte larg şi extrem de
complex.
2.4.2. Tipologia activităţii comerciale cu amănuntul
Sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul (după
criteriul merceologic):
a) comerţ alimentar;
b) alimentaţie publică;
c) comerţ nealimentar.
a) Comerţul alimentar
Tipuri de unităţi comerciale:
 unităţi cu profil general: magazin alimentar general,
supermagazin, chioşc alimentar;
 magazine specializate şi strict specializate:
- mezeluri-brânzeturi;
- carne;
- lapte şi produse lactate;
- peşte;
- cafea şi produse zaharoase;
- dulciuri;
- avicola;
- legume şi fructe etc.
b) Alimentaţia publică





Tipuri de unităţi comerciale:
restaurantul;
barul;
unităţile tip fast – food;
cofetăriile;
patiseriile.
c) Comerţul nealimentar
Principalele direcţii de specializare:
 monoprodus;
 monosector;
 monoclientelă;
 monotemă;
 multisectorială.
Tipuri de unităţi comerciale:
- unităţi despecializate:
 magazin universal din mediul rural;
 magazin nealimentar general;
 magazin universal pentru copii;
 magazin pentru articole de artizanat;
 magazin mixt etc..
-
unităţi pentru textile-încălţăminte: (ex. ţesături, stofe,
mătăsuri, lenjerie, pălării, cravate, marochinărie, tricotaje,
confecţii etc.);
- unităţi metalo-chimice: (ex. tehnico-sanitare, articole de
instalaţii şi scule, articole electrice, corpuri de iluminat,
articole de sticlă şi menaj etc.)
În funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se realizează
vânzarea mărfurilor, comerţul cu amănuntul se clasifică în:
1. comerţul stabil;
2. comerţul mobil;
3. comerţul fără magazine.
1. Comerţul stabil
Comerţul stabil se desfăşoară prin:
a) unităţi clasice
b) automate.
a) Comerţul desfăşurat prin unităţi clasice de desfacere:
 oferă condiţiile prezentării unui sortiment variat de mărfuri şi
servicii;
 utilizează tehnici comerciale deosebit de complexe;
 metodele de vânzare folosite sunt foarte variate.
Forme de vânzare:
 vânzarea clasică;
 vânzarea prin sistem liber service.
b) Comerţul desfăşurat prin automatele comerciale:


oferă un sortiment restrâns de mărfuri;
în procesul de comercializare sunt utilizate tehnologii
automatizate;
 funcţionează fără orar;
 sunt amplasate fără restricţii în locuri cu trafic maxim;
 rezolvă unele necesităţi de bază sau complementare.
2. Comerţul mobil
Modalităţi de desfăşurare a comerţului mobil:
 deplasarea itinerantă pe distanţe mici a unor vânzători ambulanţi;
 gruparea unor unităţi mobile de diferite specializări în cadrul
pieţelor obişnuite de mărfuri;
 concentrarea unităţilor mobile în anumite zone în zilele de târg din
diverse localităţi;
 organizarea unui comerţ itinerant, realizat cu ajutorul unor mijloace
de transport specializate, bine dotate şi amenajate.
Baza materială a comerţului mobil:
 tonete fixe sau mobile;
 chioşcuri mobile;
 furgonete;
 autofurgonete;
 autobuzele magazine;
 autobarurile.
3. Comerţul fără magazine
Piaţa vânzărilor fără magazine poate fi segmentată:
a) în funcţie de mijloacele utilizate în procesul de
comercializare a mărfurilor:
 vânzări prin curier;
 vânzări prin telefon;
 vânzări electronice.
b) în funcţie de tipul cumpărătorilor:
 consumatori individuali;
 întreprinderi.
c) în funcţie de tipul întreprinderii comerciale:
 întreprinderi a căror activitate principală o constituie comerţul fără magazine;
 întreprinderi comerciale în cadrul cărora comerţul fără magazine reprezintă o
activitate secundară sau paralelă.
Forme de vânzare ale comerţului fără magazine:
1) Vânzările tradiţionale fără magazine:
a) vânzarea la domiciliu;
b) vânzările pe bază de catalog, prin corespondenţă.
2) Vânzările electronice:
a) vânzarea directă generată de publicitatea televizată;
b) vânzarea prin videotext;
c) vânzarea prin televiziunea cablată;
d) vânzarea prin Internet.
2.4.3. Tendinţe în comerţul cu amănuntul :
 creşterea numărului şi ponderii în cheltuielile populaţiei a cumpărăturilor
efectuate în magazinele de mari suprafeţe;
 extinderea lanţurilor de magazine destinate prioritar clienţilor cu putere
de cumpărare redusă;
 dezvoltarea magazinelor şi a lanţurilor de magazine specializate pe
categorii de produse nealimentare;
 perfecţionarea tehnologiilor comerciale şi a tehnicilor de merchandising;
 prezenţa într-un număr tot mai mare a firmelor internaţionale de
distribuţie;
 extinderea formelor moderne de vânzare;
 completarea şi diversificarea activităţii firmelor de comerţ cu amănuntul
existente prin dezvoltarea şi a vânzărilor electronice;
 intensificarea preocupărilor detailiştilor în direcţia fidelizării clienţilor.
2.5. Comerţul electronic
Definiţii:
 orice tranzacţie
informatică;
financiară
care
utilizează
tehnologia
 circuitul complet de vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea
propriu-zisă;
 orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru
cumpărarea unor produse cum ar fi cărţi, CD-uri, bilete de
calătorie şi altele;
Definiţii:
 achiziţii comerciale şi totalitatea activităţilor care susţin
obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include,
spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi postvânzare, servicii către clienţi, etc..
 desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet,
vânzarea de bunuri şi servicii avand loc offline sau online
(Organizaţia Economică de Cooperare şi Dezvoltare (OECD);
 distribuţie, marketing, vânzarea sau livrare de mărfuri şi
servicii prin mijloace electronice (C.R.C.E. „Secretele
comerţului electronic. Ghid pentru exportatori – întreprinderi
mici şi mijlocii”, International Trade Center UNCTAD/WTO,
Geneva, 2000, p. 4.).
 Avantaje:

operativitate crescută în efectuarea tranzacţiilor comerciale;

eliminarea unor operaţii manuale;

reducerea erorilor în manipularea mărfurilor;

crearea condiţiilor pentru liberalizarea actelor de comerţ;

facilitarea stabilirii relaţiilor între partenerii potenţiali;

simplificarea sistemelor de decontare şi de plată.
În prezent se poate vorbi de un: comerţ electronic tradiţional şi
comerţ electronic prin Internet.
Modele de afaceri pe Internet:

magazinul electronic (e-shop);

magazinul universal electronic (e-mall);

achiziţia publică electronică (e-procurement);

licitaţia electronică (e-auction);

comunitatea virtuală (virtual community);

prestări servicii electronice (e-service providing);

brokeraj de informaţii;

modele de publicitate.