Transcript Controlul financiar preventiv propriu - Buget

Finanţele instituţiilor publice
Controlul financiar şi auditul intern
CFP (I)
Una din componentele majore ale controlului intern o reprezintă
controlul financiar preventiv. Fac obiectul controlului financiar
preventiv proiectele de operaţiuni care vizează, în principal:
 angajamente legale, credite bugetare şi credite de angajament;
 deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
 modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale
clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de
credite;
 ordonanţarea cheltuielilor;
 efectuarea de încasări în numerar;
 constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii
titlurilor de încasare;
 reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
CFP (II)




constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii
Europene, reprezentând contribuţia României la
acest organism;
recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au
devenit necuvenite;
vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea
de bunuri din domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale;
concesionarea sau închirierea de bunuri din
domeniul public al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale.
CFP (III)

Controlul financiar preventiv constă în
verificarea sistematică a proiectelor de
operaţiuni care fac obiectul acestuia din
punctul de vedere al:


legalităţii şi regularităţii;
încadrării în limitele creditelor bugetare sau
creditelor de angajament, după caz, stabilite
potrivit legii.
Forme
Controlul financiar preventiv are două forme:
 controlul financiar preventiv propriu, la toate
instituţiile publice şi asupra tuturor operaţiunilor cu
impact financiar asupra fondurilor publice şi a
patrimoniului public, prin angajaţii proprii ai
instituţiei;
 controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii
principali de credite ai bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, precum şi ai bugetului
oricărui fond special, prin controlori delegaţi ai
Ministerului Finanţelor Publice.
CFP propriu




Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de
persoane din cadrul compartimentelor de specialitate,
desemnate în acest sens de către conducătorul instituţiei publice.
Actul de numire va cuprinde şi limitele de competenţă în
exercitarea controlului financiar preventiv propriu.
Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt
altele decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin
semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens
potrivit prezentei ordonanţe, şi prin aplicarea de către acestea a
sigiliului personal.
CFP delegat



Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită
de către Ministerul Finanţelor Publice prin controlori delegaţi.
Ministrul Finanţelor Publice numeşte, pentru fiecare instituţie publică în
care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de
stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond
special, unul sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de volumul şi
de complexitatea activităţii instituţiei publice respective.
Numirea controlorilor delegaţi se face prin ordin al ministrului finanţelor
publice. Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv
delegat asupra proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către
controlul financiar preventiv propriu al instituţiei publice. Viza de control
financiar preventiv delegat se acordă sau se refuză în scris, pe formular
tipizat, şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului
delegat competent.
Auditul

Auditul public intern reprezintă activitatea funcţional
independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi
consiliere conducerii pentru buna administrare a
veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând
activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să
îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare
sistematică şi metodică, care evaluează şi
îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului
şi a proceselor de administrare.
Scopul auditului
Scopul pentru care se organizează în cadrul instituţiilor
publice activităţilor de audit public intern sunt:
 asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să
îmbunătăţească sistemele şi activităţile instituţiei
publice;
 sprijinirea îndeplinirii obiectivelor instituţiei publice
printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care
se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului,
a controlului şi a proceselor administrării.
Activităţi auditate
Auditului public intern cuprinde o gamă largă de activităţi întreprinse
de instituţia public, acestea fiind concentrate în special asupra:
 activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de
instituţia publică din momentul constituirii angajamentelor până la
utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor
provenite din asistenţă externă;
 constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea
acestora;
 administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea,
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul
privat/public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
 sistemele de management financiar şi control, inclusiv
contabilitatea şi sistemele informatice aferente.
Organizarea auditului

Compartimentul de audit public intern se
constituie în subordinea directă a conducerii
entităţii publice şi, prin atribuţiile sale, nu
trebuie să fie implicat în elaborarea
procedurilor de control intern şi în
desfăşurarea activităţilor supuse auditului
public intern.
Tipuri de audit



auditul de sistem - reprezintă o evaluare de profunzime a
sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili
dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru
identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru
corectarea acestora;
auditul performanţei - examinează dacă criteriile stabilite pentru
implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt
corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă
rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
auditul de regularitate - reprezintă examinarea acţiunilor asupra
efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului
principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt
aplicabile.