Transcript Stiinta si societatea Cum a influenţat şi influenţează ştiinţa evoluţia societăţii omeneşti? • • • Revolutia industriala este procesul complex de trecere de la productia manuala.

Stiinta si societatea
Cum a influenţat şi influenţează
ştiinţa evoluţia societăţii omeneşti?
•
•
•
Revolutia industriala este procesul complex de trecere de la productia
manuala la productia cu ajutorul masinilor-unelte, de la stadiul manufacturier
la stadiul marii productii mecanizate, la fabrica, proces care a revolutionat
intreaga baza a societatii burgheze. În acest proces muncitorului îi revenea
rolul de supraveghere, reglare şi alimentare a maşinii. Apariţia revoluţiei
industriale a avut ca efect creşterea producţiei, dezvoltarea oraşelor şi a
ştiinţei.
Desi acest fenomen isi gaseste originea in progresele din timpul Evului Mediu
si al Renasterii, el a aparut in Anglia in a doua jumatate a secolului al XVIIIlea si s-a datorat unor cauze specifice: conditiile politice din Anglia care erau
favorabile dezvoltarii economiei, bogatiilor naturale ale acestei tari (fier si
carbune in primul rand), pozitiei geografice etc.
La baza acestui proces au stat o serie de descoperiri ştiinţifice, de invenţii şi
inovaţii tehnice.
Care au fost principalele etape ale
evoluţiei ştiinţei şi tehnologiei?
Suveica zburatoare
•
Inceputul este făcut în 1733 de către
mecanicul John Kay, care a inventat
suveica zburătoare şi, fără pretenţia unei
enumerări exhaustive, arătăm că au urmat:
maşina de tors inventată de James
Hargreaves, în 1765, maşina de filat a lui
Richard Arkwright, în 1769, o nouă
maşină de filat, în 1785, a lui Samuel
Crompton.
•
Una dintre cele mai importante inventii
ale secolului al XVIII-lea a fost masina cu
aburi (James Watt, 1769) de la care s-a
perfectionat procesul de productie in
deceniile urmatoare. Altfel spus, aplicarea
maşinii cu aburi a lui J. Watt este startul în
formarea industriei textile engleze
moderne, de fabrică şi urbană.
•Masina de tors
masina cu aburi
James Watt
• Dezvoltarea industriei grele antrenează căutări şi descoperiri în industria
chimică, pentru efectuarea operaţiunilor privind albirea, degresarea,
uscarea şi colorarea firelor şi ţesăturilor, tehnologiile tradiţionale
reprezentând o piedică în prelucrarea cantităţilor sporite de astfel de
produse. De asemenea, cerinţa crescândă de utilaze antrenează
dezvoltarea industriei metalurgice, domeniu în care asistăm la descoperiri
şi perfecţionări însemnate, ca, de exemplu: procedeul fabricării cocsului,
de către Abraham Darby, în 1709; în 1750, Benjamin Huntsman
prelucrează fonta în fier forjabil; în 1784, Henry Cort perfecţionează
procesul de pudlare prin care se obţine oţel ş.a. În urma acestor
descoperiri şi perfecţionări, dar mai ales a extinderii aplicării lor,
metalurgia îşi schimbă locul de desfăşurare, mutându-se din mijlocul
pădurilor în bazinele carbonifere. Dezvoltarea industriei metalurgice a
fost favorizată şi de importantele resurse de cărbune şi de minereuri de
fier de care dispunea Anglia. Producţia de metal cunoaşte creşteri
însemnate, de la 25.000 de tone în 1720, la 68.000 în 1788, şi la 250.000
în 1806.
•
Extracţia de cărbune urmează şi ea aceeaşi curbă ascendentă, de la 5 milioane de
tone în 1750, la 10 în 1800, şi la 16 în 1829. O cauză, şi, în acelaşi timp, efectul
dezvoltării metalurgiei, dar şi a vieţii economice în general, o constituie
dezvoltarea transporturilor. într-o primă perioadă a revoluţiei industriale s-au
dezvoltat în mod deosebit transporturile pe canale. În al doilea deceniu al
secolului al XlX-lea, Anglia dispunea de o reţea de canale de circa 6.400 km,
care asigura transporturi ieftine şi rapide, precum şi o mare fluenţă a traficului de
mărfuri, prin ecluzele şi instalaţiile de încărcare şi descărcare cu care erau dotate.
Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea reprezintă o
perioadă de mari frământări şi căutări pentru perfecţionarea unei noi forme de
transport, a celei pe calea ferată. Transportul pe şine este cunoscut şi folosit cu
mult înaintea acestei perioade, mai ales în domeniul extracţiei de minereuri,
tracţiunea utilizată fiind, de regulă, cea animală. În 1790, numai liniile industriale
miniere din regiunea Newcastle măsurau 600 km. Începutul tracţiunii cu aburi
este făcut de firma „Watt şi Boulton" din Soho (lângă Birmingham), cea mai
mare fabrică de maşini cu aburi a epocii şi care inaugurează, în 1775, prima
locomotivă cu aburi din lume pentru cale ferată cu ecartament redus, locomotivă
cunoscută sub denumirea „Tram Engine", la construcţia căreia au participat
James Watt, William Murdoch şi Richard Trcvithich. Dezvoltarea ulterioară a
transporturilor pe căile ferate reprezintă şi o sinteză a descoperirilor şi
perfecţionărilor în fabricaţia de oţel şi a maşinii cu abur. La începutul deceniului
patru al secolului al XlX-lea, după cum se apreciază in literatura de specialitate,
Anglia încheie revoluţia lui Radut industrială şi intră într-o nouă etapă, a
procesului de industrializare, în urma căruia industria devine ramura
rundimentală a economiei şi are un rol precumpănitor în expansiunea economică
exernă .
•
A doua etapa a revolutiei industriale este cea a
energiei (petrol, electricitate), a transporturilor si a
chimiei. Ea este marcata de inventia motorului cu
explozie (Daimler, 1886). Simbolul ei este
reprezentat de automobil,dar si de alte realizari
cheie: electricitatea (dupa iluminatul electric
realizat de Edison in 1873, avionul, etc).
•Automobilul Ford – Modelul T
Aeroplan Wright 
Ce impact au avut descoperirile ştiinţifice asupra
comunicării între oameni, vieţii cotidiene şi a
timpului liber?
Datorita evolutiei stiintifice ariile de
interes general s-au extins, oamenii
avand din ce in ce mai multe
modalitati de petrecere a timpului
liber.
La dezvoltarea culturii a
contribuit substanţial explozia
informaţională.Datorită inovaţiilor
tehnice (radioul,televiziunea,presa
cinematograful,aparatura audio şi
video,banda magnetică,faxul,poşta
electronică),informaţia circulă
rapid,pătrunzînd în toate domeniile
vieţii sociale. Mass-media
(presa,radioul,televiziunea.),fac
accesibile oamenilor atît valori
culturale universale,cît şi cele
naţionale ale fiecărui popor.
Care sunt consecinţele revoluţiei ştiinţifice şi
tehnice asupra mediului înconjurător?
•
Revolutia industriala a fost si
continua sa fie si in ziua de azi
foarte daunatoare mediului
inconjurator. Inainte de aceasta,
mediul era nepoluat, curat si
sanatos. Din momentul inceperii
dezvoltarii stiintei, au aparut o
multime de factori daunatori, cum
ar fi aparitia mijloacelor de
transport, care produc un factor
mare de poluare a aerului, aparitia
industriei, a fabricilor si
combinatelor, aparitia bombelor
nucleare, care de-a lungul timpului
au produs o serie de dezastre
semnificative si chiar modul de
viata dezorganizat al omului, care
nu se mai intereseaza de sanatatea
mediului in care traieste si
actioneaza intr-un sens daunator
acestuia.
Care sunt principalele domenii in care
oamenii de stiinta romani au fost
deschizatori de drumuri?
•
In Romania particularitatile revolutiei industriale s-au datorat mentinerii
indelungite a iobagiei, existentei jugului strain si a lipsei, mult timp a unui
stat national unitar.Revolutia industriala in Romania s-a desfasurat mai
tarziu decat in Anglia, Franta, S.U.A, intr-un ritm in general lent,inegal
din punctul de vedere al repartizarii teritoriale si al ramurilor industriale
uneori fara o legatura organica intre ramuri.
•
Romanii care au contribuit la dezvoltarea stiintei si tehnicii sunt:
•
Matematica - Gheorghe Ţiţeica;
- Traian Lalescu;
- Dimitrie Pompeiu;
• Chimie: Costin Nenitescu
•
•
Gheorghe Spacu
Alexandru Balaban
• Medicina: Victor Babes –
•
•
•
•
•
•
•
microbiologie;
Ion Cantacuzino – imunologie;
Gheorghe Marinescu – neurologie;
Constantin Parhon – endocrinologie;
Nicolae Paulescu – fiziologie;
Stefan Odobleja – psihologie;
Ana Aslan – gerontologie;
George Emil Palade – biologie;
Ana Aslan
Victor Babes
Ion Cantacuzino
• Stiintele tehnice: Traian Vuia
•
•
•
Henri Coanda
Aurel Vlaicu
Gogu Constantinescu
Henri Coanda
• Fizica: Stefan Procopiu
Stefan Procopiu
•
•
Horia Hulubei
Dragomir Hurmuzescu
• Biologie: Emil Racovita
•
•
•
Ion Borcea
Dimitrie Voinov
Grigore Antipa
Emil Racovita
Invenţii româneşti în domeniul
ştiinţei şi tehnicii
•
•
•
•
•
descoperirea sonicităţii ( Gogu Constantinescu );
descoperirea magnetonului ( Ştefan Procopiu );
descoperirea insulinei ( Nicolae Păulescu );
întemeierea biospeologiei ( Emil Racoviţă );
întemeierea endocrinologiei moderne ( Constantin I.
Parhon );
• întemeierea psihociberneticii ( Ştefan Odobleja );
• inventarea motorului cu reacţie ( Henri Coandă );
• primul zbor mecanic ( Traian Vuia );
Traian Vuia
•
•
•
Traian Vuia s-a născut în 1872 la Surducu Mic în comitatul
Caraş-Severin, Austro-Ungaria. Vuia dovedeşte de când
urma cursurile primare, şi apoi secundare, o atracţie
irezistibilă şi o predilecţie pentru mecanica aplicată.
La zece ani asistă la primele manifestări cu caracter aviatic
iar micul Vuia dezvoltă o pasiune pentru zmeie. El
urmăreşte atent detaliile lor şi încearcă să construiască altele
mai perfecţionate. Ajuns la liceu, Vuia îşi însuşeşte noţiuni
de fizică şi mecanică şi nu se mai mulţumeşte să
construiască zmeie ci încearcă să explice ce se petrece în
jurul aparatului, forţele care acţionează la lansarea şi
menţinerea lui în aer, condiţiile de echilibru, etc.
După terminarea facultăţii Traian Vuia se întoarce la Lugoj.
Aici continuă să studieze problema zborului uman şi începe
să-şi construiască primul aparat de zbor, pe care-l numeşte
aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu
reuşeşte să-şi ducă la capăt proiectul şi decide în schimb să
plece la Paris, în iulie 1902.
•
După terminarea facultăţii Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să
studieze problema zborului uman şi începe să-şi construiască primul aparat de
zbor, pe care-l numeşte aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu
reuşeşte să-şi ducă la capăt proiectul şi decide în schimb să plece la Paris, în iulie
1902.
• Vuia spera că aici va găsi pe cineva interesat să-i finanţeze proiectul, mai
ales a pasionaţilor de aerostate însă s-a lovit de mult scepticism asupra
ideii că o maşină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar
putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician care
construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat
interesat de proiect dar încearcă şi să-l convingă pe Vuia că nu este nimic
de făcut pentru că-i lipseşte un motor adecvat şi este instabil. Vuia însă
continuă să-şi promoveze proiectul şi-l trimite Academiei de Ştiinţe de la
Paris pe 16 februarie, 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un
aparat de zbor mai greu decât aerul cât şi procedura de decolare. Academia
îi respinge proiectul cu motivaţia că ar fi prea utopic, cu menţiunea că:
– Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate
fi rezolvată şi nu este decât un vis.
• În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunţă la proiect şi se înscrie pentru
un brevet, acordat pe 17 august 1903 şi publicat pe 16 octombrie 1903.
Invenţia brevetată se numeşte aeroplan automobil.
• În iarna lui 1902-1903, Vuia începe construcţia aparatului, perfecţionând
până în minime detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte
la Lugoj'. Se loveşte din nou de probleme de natură financiară dar
reuşeşte să le depăşească, ajutat şi de mentorul său Coriolan Brediceanu.
În toamna lui 1904 începe să-şi construiască şi un motor, tot invenţie
personală. În 1904 obţine un brevet pentru această invenţie în Marea
Britanie. Întreaga parte mecanică e terminată în februarie 1905. Aparatul
este gata în decembrie, după ce i se montează motorul, şi este numit Vuia
I. Avea prevăzută o greutate totală de 250kg, o suprafaţă de susţinere de
14 m² şi un motor de 20 CP. Primele experimente au început în 1905, ca
pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experienţă în
manevrarea lui.
• Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat
pentru prima dată. După o acceleraţie pe o distanţă de 50 de metri,
aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, pe o distanţă de 12
m, după care elicele s-au oprit şi avionul a aterizat.
• Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre
primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu
sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. De atunci a fost scoasă
în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze
de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, "la bord", fără
"ajutor extern" (pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuşi, au fost şi mai
există multe contradicţii şi dezbatere asupra definiţiei de primul
aeroplan.
• În continuare va mai breveta şi construi diferite invenţii,
spre exemplu un generator de abur în 1925, sau două
elicoptere între 1918 şi 1922.
• La 3 septembrie 1950 se stinge din viaţă la Bucureşti, fiind
înhumat în cimitirul Bellu.
• A fost ales membru de onoare al Academiei române, pe 27
mai 1946.
Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara îi poartă numele.
Proiect realizat de:
Balanean Maria-Andreea
Clasa a XI-a B
Bibliografie: www.en.wikipedia.org
www.ecursuri.ro
www.facultate.regielive.ro
www.referat.ro