Transcript Mediul calotelor glaciare

Mediul geografic al calotelor glaciare
Colegiul Economic
“Delta Dunarii”
Eleva: Mihailov Adela-Mihaela
Prof.: Albaceanu Gherghina
Clasa: aXI-a A
Mediul geografic
Mediul geografic reprezintă un macrosistem
alcătuit din mai multe componente (relief,
apă, aer, sol, vieţuitoare, inclusiv omul cu
activităţile sale) între care s-au statornicit
relaţii multiple de natură spaţială, temporală,
cauzală, evolutivă şi care se oferă observaţiei
prin peisaje.
Mediul calotelor glaciare
In spatiul dintre 70° si 90° lat. se desfasoara intinderi de gheata
in Antarctica, Groenlanda si numeroase insule, precum cele din
Arhipelagul Nord-Canadian si partile inalte din Insulele
Svalbard, Vranghel, Franz Joseph, Novaia Zemlia acoperite cu
mici calote de gheata.
Climatul polar se defineste prin variatii termice in limitele
temperaturilor negative si prin permanenta frigului.
De altfel, temperaturile minime absolute au coborat sub -90°
C, la statiunea Vostok.
Ca urmare a climatului extrem de aspru, uscatul si oceanul
sunt acoperite de mase intinse de gheata.
La periferia teritoriilor acoperite cu gheata, de-a lungul liniei
tarmului, exista asezari umane in insulele Svalbard, Groenlanda
si in cele din Arhipelagul Regina Elisabeta.Astfel, in partea de
nord-est a insulei Ellesmer, se afla cel mai nordic punct locuit
permanent, la 81°31’ latitudine, numit Allert Point.
Mediul polar este situat in jurul
Polului Nord (Oceanul Arctic si
teritoriile din jurul sau:
nordul Canadei, Alaska, insula
Groenlanda, extremitatea nordica
a Eurasiei).
Regiunile polare:
*polul nord
*polul sud
Temperaturi si precipitatii
Mediul polar glaciar se afla în Groenlanda, în insulele din
Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind cel mai rece de pe Pamant.
Temperaturile medii lunare sunt negative, valorile cele mai
scazute fiind înregistrate la statia Vostok (-88,30 C) în
Antarctica; doar în sezonul de vara, în unele zile, temperaturile
devin pozitive, provocand o slaba topire a zapezii şi sunt
caracterizate printr-o iluminare prelungita, iar „noptile
polare", cand lipseste total radiatia solara, sunt extrem de
geroase. Ca urmare, precipitatiile sunt numai sub forma de
zapada care, prin tasare, se transforma în mase de gheata ce
ating în Antarctica si Groenlanda grosimi de la câteva sute de
metri la peste 2.000 m. Uneori, deasupra ghetarilor se ridica
creste si varfuri de munti pe versanţii carora, în scurtul sezon
de vara, se dezvolta cateva specii de licheni, muschi etc.
Fauna
• Fauna este redusa si reprezentata de unele specii
de pasari, morse, ursi polari, în tinuturile arctice,
si pinguini, în Antarctica.
Solul
Solul este compus în majoritate din
gheaţă.
Solul ce se află sub gheaţă este format
din roci metamorfice, acoperite de
sedimente din perioadele geologice
Cretacic şi Permian.
Locuitorii
În zona arctica traiesc eschimosii, ale caror asezari rurale se numesc
igluuri; laponii care migreaza catre orasele limitrofe zonei si iakuti, care au
asezari bine definite.
Locuitorii se îndeletnicesc cu pescuitul, vânatul, exploatarea petrolului,
carbunelui, uraniului si aurului (Alaska, Rusia). Asezarile omenesti sunt
putine, si doar în tinuturile arctice, în Antarctica exista mai multe statiuni
de cercetari stiintifice apartinând Rusiei, S.U.A., Australiei, Marii
Britanii. Peisajul antropic s-a diversificat prin
aparitia de baze militare, centre miniere, aerodromuri.
Prin utilizarea spatiului aerian arctic se scurteaza
distantele dintre regiuni.
Ghetarii
Ghetarul de la
Scarisoara
Ghetarul de la Scarisoara
•
Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub
forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m inaltime)
intrarea propriu-zisa in pestera. Topografia Ghetarului de la Scarisoara
este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o
dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla
un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera
de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza
podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intrun tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala,
denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata,
intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub
razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor
gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din
interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica.
GHETARII DIN
GROENLANDA
Ghetarii din Groenlanda
Ocupa o suprafata de cca. 1.686.400 kmp, de 8 ori mai putin decat
calota antarctica. Miscarea este determinata de presiunea creata de
gheata continentala din partea centrala.
Platoul de gheata groenlandez cuprinde doua bolti imense: bolta de
nord cu o foarte larga desfasurare si bolta de sud mai restransa. Ambele
trec peste altitudinea de 3000 m si sunt drenate de adevarate fluvii de
gheata, acestea fiind principalele furnizoare de iceberguri din
Groenlanda.
Pana la o departare de 100 km de linia coastei se intalnesc intinderi
destul de mari acoperite cu un praf transportat de vant din fasia libera
neacoperita de ghetari, praf care absoarbe razele solare si face gheata
sa se topeasca chiar si cand temperatura aerului este sub 0°C,
producand gauri care ajung pana la 60 cm.
Desi Groenlanda pare un tot unitar, monoton, prezinta mai multe
aspecte variate. Partea cea mai spectaculoasa a acestui camp de gheata
care coboara spre margini este abrupta si se termina spre mare ca un
zid. Sunt forme fara nici o stabilitate, ele se schimba dupa cum le
incalzeste soarele.
GHETARII DIN
ARCTICA USCATA
Ghetarii din Arctica
Uscata
In regiunea arida, pe paralela de 80° latitudine nordica, linia
firnului se situeaza catre 1000 m, corespunzand izotermei anuale
de -21° si a lunii cea mai calda de -1°. Aici se intalneste un tip
specific de ghetar, precipitatiile fiind mai mici de 150 mm.Gheata
este furnizata prin excesul acumularii din zona inalta. Nici un ghetar
nu se poate forma sub izoterma de 0° pentru luna iulie, cu zapada asa
de putina , numai frigurile extreme permit existenta unor astfel de ghetari.
GHETARII DIN ARCTICA
RELATIV UMEDA
Ghetarii din Arctica
relativ umeda
Se gasesc pe coasta vestica a Groenlandei si sunt independenti de
platoul de gheata groenlandez. Linia firnului este situata intre 400
si 1000 m altitudine, in medie la 800 m.
GHETARII MONTANI
Ghetarii montani
Se formează la altitudini mari, unde temperatura în cursul anului este
sub 0 grade C.
Gheţarii de vale sunt forme de relief mai mici. Ei sunt mase de gheaţă
care se deplasează încet în josul văilor montane. La capul multor
gheţari montani este un bazin, numit zonă de acumulare, unde zăpada
se comprimă şi se transformă în gheaţă. Când bazinul se umple, gheaţa
se revarsă peste marginea bazinului şi începe să curgă. În timpul
mişcării suprafaţa gheţarului crapă şi formează crăpături numite
crevase. Unele crevase apar pe părţile laterale ale gheţarilor deoarece
gheaţa din centru se deplasează mai repede decât la margini. Când un
strat de roci mai dure, rezistente scimbă unghiul de înclinare al pantei,
gheţarul se sfarmă, creând o masă de crevase care se intersectează, creste
şi culmi de gheaţă. Aceste zone se numesc cascade de gheaţă.
Cei mai mari gheţari montani se găsesc în peninsula Alaska (din
America de Nord), în munţii Himalaya, Hindukuş (din Asia), Pamir,
Alpi, Caucaz, Karakorum, Anzi, Cordilieri s.a.
Gheţarii montani sunt de mai multa tipuri, în funcţie
de gradul lor de dezvoltare:
• Cei mai mici sunt gheţarii de circ (sau pirineeni); ei nu au limbă, deoarece
zăpada căzută, pe de o parte, şi gheaţa topită, pe de altă parte, sunt
Hindukush aproximativ egale cantitativ; se găsesc situaţi în apropierea limitei
zăpezilor persistente, ca de exemplu cei din Pirinei.
• Gheţarii alpini - au o limită glaciară bine dezvoltată, ce coboară mult
sub linia zăpezilor (gheţarii din munţii Alpi, Atlas); Hindukush
• Gheţarii himalayeni - sau gheţarii compuşi se formează prin confluenţa
mai multor limbi glaciare foarte alungite, atingînd uneori 50 km, neavînd un
circ propriu-zis (gheţarii din ţările muntoase Himalaya, Pamir,
Karakorum, Han-Tengri, Hindukush ş.a.);
Himalaya
Ghetari “caciula”
Ararat
Mai des se formează pe vîrfurile munţilor
de origine vulcanică (gheţarii de pe munţii
Ararat, Kilimanjaro ş.a.).
Kilimanjaro
• Cel mai mare gheţar alpin
este gheţarul Fedcenko din
Ţara muntoasă Pamir cu
lungimea de 77 km,
grosimea 700-1000 m, iar
cei mai lungi este gheţarul
Habarrd de pe munţii
Alaska – 145 km.
Gheţarul Fedcenko
•Învelişul de gheaţă are o mare
însemnătate pentru învelişul
geografic şi existenţa vieţii pe
planetă. El participă la reglarea
condiţiilor climatice, asigură
circulaţia atmosferei, influenţează
asupra regimului termic şi hidric,
participă la regionarea lumii
organice. Gheţarii sunt o sursă
principală de apă potabilă, iar cei
alpini servesc drept izvoare de apă
pentru multe fluvii şi rîuri (Galben,
Albastru, Amudaria…).
Câteva date despre
gheţari şi calote glaciare
•Gheaţa permanentă acoperă 10-11% din
suprafaţa Globului.
•Daca toţi gheţarii s-ar topi astăzi,
nivelul apei oceanelor s-ar ridica cu cca.
70 m. (Sursa: Centrul Naţional de Date
despre Zăpadă şi Gheaţă din SUA National Snow and Ice Data Center NSIDC)
•În timpul ultimei ere glaciare, nivelul
mărilor era cu 122 de metri mai scăzut
decât în ziua de azi şi gheţarii
acopereau aproximativ o treime din
suprafaţa continentală.
•În timpul ultimei perioade mai calde,
acum 125.000 de ani, nivelul mărilor era
cu 5.5 metri mai ridicat decât astăzi,
iar acum 3 milioane de ani nivelul
acestora ar fi putut fi cu 50 metri mai
ridicat.
Ghetar
de calota
Ghetar
alpin
Atanasoff
Nunatak
Renier
Point
SCULPTURĂ… ÎN APĂ!
Iceberg-urile
Iceberg-urile
Icebergurile sunt parti rupte dintr-un ghetar sau dintr-un bloc de
gheata, care plutesc pe apa. Pot avea diferite forme si pot atinge
dimensiuni uriase. In 1988, un iceberg de marimea Belgiei a fost
intalnit in Antarctica. Icebergurile se distrug treptat si se topesc
cand ajung in ape mai calde, dar chiar si celor mai mici le trebuie
doi ani sau trei ani ca sa se topeasca.
Polul Nord
Polul Nord a devenit o insula
Incalzirea globala a facut posibil indepartarea
Arcticii de continentele alaturate. La Polul Nord se află un
ocean îngheţat, numit Oceanul Arctic. Datorită încălzirii
globale, an de an, suprafaţa de gheaţă scade, în detrimentul
oceanului lichid. Iarna au loc depuneri noi de gheaţă, dar încă
şi mai multă gheaţă se topeşte vara. Ciclul se repetă deja de
trei decenii, an de an suprafaţa acoperită de gheaţă devenind tot
şi tot mai mică.
Polul Sud
Polul Sud
• Polul Sud este partea cea mai sudica a planetei noastre terestre pe
continentul Antarctica sau în apropierea continentului.
• Polul Sud se formeaza prin procesul de rotatie a globului pamântesc, fiind
asezat pe axa de rotatie a acestuia având coordonatele geografice 90°
latitudine sudica, fiind situat pe continentul Antarcticii, într-o regiune
înghetata tot timpul anului (gheata vesnica), cu altitudinea de 2.800 m.
Primul care a atins polul acesta, fiind într-o expeditie de cercetare, a fost
Roald Amundsen împreuna cu echipa lui de exploratori, la data de
14decembrie 1911. Concurentul lui Amundsen Robert Falcon Scott atinge
telul cu o luna mai târziu. Pe drumul de întoarcere Scott si echipa lui mor
din cauza foamei si frigului.
Bibliografie
•Revista “Terra magazin” nr.12 din 2008.
•Revista “Atlas-intreaga lume la dispozitia ta” –editura
DeAGOSTINI HELLAS SRL
nr. 3, 7 si 8.
•www.wikipedia.ro
•www.e-referate.ro