SURSE DE POLUARE A APEI

Download Report

Transcript SURSE DE POLUARE A APEI

SURSE DE POLUARE A APEI
a) sursele de poluare organizate sunt următoarele:
· surse de poluare cu ape reziduale menajere;
· surse de poluare cu ape reziduale industriale.
b) sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:
· apele meteorice;
· centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce pot
deversa: a) reziduuri solide de diferite provenienţe;
b) deseuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare.
Autopurificarea apelor
Apa, ca şi aerul, cunoaşte un fenomen de autopurificare, care
se realizează prin procese fizice şi fizico-chimice şi procese
biologice şi biochimice.
Procesele fizice şi fizico-chimice de autopurificare
- sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este
influenţată de temperatură, viteza de scurgere a apei etc.;
- prin acţiunea radiaţiilor solare (ultraviolete) cu efecte
antibacteriene, dar care având o putere mică de penetraţie nu
acţionează eficient decât în cazul apelor curate, limpezi şi nu
prea adânci;
- prin reacţii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au
loc între substanţele chimice din apă şi cele din apă poluată
care se varsă;
- prin reacţii chimice chiar numai între substanţele chimice din
apă poluată.
Procesele biologice şi biochimice constau în primul rând în concurenţă sau
antagonismul dintre flora proprie apei şi flora poluantă pătrunsă în apă.
Astfel, germenii proprii apei, germeni saprofiţi, eliberează în apă o serie de
metaboliţi cu acţiune antibiotică faţă de germenii poluanţi, atât saprofiţi
cât mai ales patogeni, ducând în cele din urmă la distrugerea germenilor
patogeni.
Diferite organisme din apă sunt bacterivore, se hrănesc cu germeni atât din
flora proprie apei cât şi cu cei din flora supraadăugată. Dar numărul
germenilor proprii apei nu scade căci ei se dezvolta la 20°C, pe cată vreme
cei patogeni au nevoie de o temperatură de 37°C ceea ce nu găsesc în apă şi
ca atare numărul lor scade treptat. În fine, prezenta bacteriofagilor în apă
face prin fenomenul de liza să distrugă germenii patogeni, fapt contestat de
unii autori, dar confirmat de faptul că bacteriofagii din apă se pot dezvolta
chiar fără îmbogăţire pe germenele omolog.
Toate aceste fenomene conduc la autopurificarea apei de flora patogenă.
În plus, tot germenii proprii apei iau parte activă la procesele de degradare,
de descompunere a substanţelor organice din apă, fenomen denumit din
această cauză biodegradare, care de asemenea contribuie activ la
autopurificarea apei şi la dispariţia suportului nutritiv (de hrană) a
eventualilor germeni patogeni pătrunşi prin poluare.
I. Boli infecţioase:
boli microbiene: febră tifoidă, dizenteria, holeria;
boli virotive: poliomielită, hepatita epidemică;
boli parazitare:dizenteria, giardiaza.
II. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe
chimice cu potenţial toxic:
Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă prin:
oboseala nejustificată;
afectează globulele roşii, vasele sanguine;
afectează sistemul nervis central, provocând ecefalopatia saturnina şi
cel perifieric cu dereglări motorii.
Intoxicaţia cu pesticide:
alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice;
encefalopatii;
malformaţii congenitale.
APA POLUATA