Transcript Tema 9

Tema 9. Politica bancară a Federaţiei Ruse
9.1. Aspecte generale privind sistemul bancar al
Federaţiei Ruse
9.2. Dezvoltarea actuală a băncilor din Rusia
9.3. Influenţa crizei financiare asupra sistemului
bancar rusesc
Banca de Stat din Imperiul Rus a fost fondată în 1860. A fost
creată atunci când capitalismul câştiga teren şi a devenit prima
“mare reformă”, purtată de Ţarul Alexandru al doilea. Aceasta a
constituit o considerabilă implicare în economia Imperiului,
îndeplinind condiţiile specifice dezvoltării economiei ruse şi
determinând geneza Sistemului Bancar ca un element al politicii
economice al guvernării.
Banca de Stat era o bancă comercială de credit pe o perioadă
scurtă de timp şi, după statutul acesteia, scopul său era “ să
mărească profitul în cadrul comerţului şi să întărească Sistemul
Monetar”. Funcţiile sale erau să micşoreze taxele de schimb, alte
taxe pentru securitate şi taxele străine ale guvernării, să cumpere
şi să vândă aurul şi argintul, să primească plăţi din taxe şi alte
documente fixate la un anumit termen, să accepte depozite, să
extindă împrumuturile.
Activităţile Băncii de Stat a Imperiului Rus pot fi împărţite în două
perioade. În timpul primei perioade (1860 – 1894), Banca de
Stat era, în mare parte o Instituţie auxiliară a Ministerului de
Finanţe. Majoritatea resurselor acestei Bănci erau absorbite prin
finanţări directe şi indirecte ale Trezoreriei. Funcţiile aparţinând
aparatului Ministerului de Finanţe erau : gestionarea
tranzacţiilor de cumpărare şi a “lucrului” cu documentele legate
de acestea, sprijinul băncilor ipotecare ale statului, şi aşa mai
departe. Până în 1887, Banca de Stat a reglat conturile băncilor
dinantea reformei. Datorită guvernării, Banca de Stat a fost
lichidată în timpul celei de-a doua perioade (în 1901). Fiind un
instrument al politicii economice a guvernării, Banca de Stat a
participat la stabilirea şi susţinerea băncilor comerciale (de
exemplu, a extins ipotecile nestatutare ale acestora) în perioada
pre-revoluţionară a Băncii de Stat. Băncile în faliment au fost
finanţate sau luate sub protecţia Băncii de Stat înainte să fie
vândute.
La începutul anilor ’80, Banca de Stat a început să pregătească o reformă
monetară, care a fost lansată în 1895 şi s-a terminat în 1898 cu introducerea
monometalismului aur în Rusia. Pe parcursul reformei, Banca de Stat avea
dreptul de a elibera monedă.
În cea de-a doua perioadă a sa, Banca de Stat a început cu adoptarea cărţii
sale în 1894. După criza monetară din 1905-1906 cauzată de războiul
Ruso-Japonez şi de revoluţie, Banca de Stat a început să se transforme întro Bancă a băncilor. La începutul Primului Război Mondial, Banca de Stat
a devenit una dintre cele mai importante Instituţii din Europa. Avea reserve
considerabile de aur, ale cărei rată nu cădea mai jos de 93%, exceptând
perioada crizei din 1906. Banca de Stat a Rusiei a reglementat circulaţia
banilor şi schimbul extern şi prin băncile comerciale a participat ystem în
industria de creditare.
În timpul Primului Război Mondial, Banca de Stat a Rusiei a finanţat, în
principal, eforturile de război. Istoria pre-revoluţionară a luat sfârşit pe 25
octombrie 1917, când istoria sovietică a început.

In primii ani ai tranzitei, sectorul bancar al Rusiei a
constituit cel mai dinamic domeniu economic, la sfârsitul
anului 1994 existând nu mai putin de 2600 de banci nou
create. Expansiunea înregistrata de acest sector a fost
posibila datorita introducerii unei legislatii destul de
permisive pentru agentii economici care doreau sa
înfiinteze o banca comerciala. Motivul unei astfel de
flexibilitati a fost conceptia autoritatilor rusesti ca un
sector bancar expansiv implica în mod automat o
dezvoltare ex-post a întregii economii.
La începutul anului 1995, un vast plan de
stabilizare macroeconomica este lansat de catre
autoritatile guvernaentale rusesti, care a afectat în mod
direct bancile nou create.
Acest lucru a condus la o reducere semnificativa a
rolului natural al bancilor în economie, acela de
intermediere între depuneri si credite.
Astfel încât în august 1995 doar 1800 de banci au ramas
functionale.

Spre sfârsitul anului 1997, sectoarele cele mai
importante ale economiei rusesti sunt astfel controlate în
mare parte de catre marile banci comerciale. In acelasi
timp, piata datorilor devine practic monopolul acelorasi
institutii bancare, ceea ce obliga marii investitori straini
sa se retraga de pe aceasta piata.

La aceasta situatie se adauga gradul foarte ridicat de
risc asociat schimburilor efectuate de catre banci. Decizia
guvernamentala de înghetare a datoriri interne si de
largire a coridorului de schimb al rublei a fost prin
urmare fatala pentru majoritatea bancilor.

Intregul sistem bancar rusesc s-a fundamentat de-a
lungul timpului pe o perspectiva de profitabilitate pe
termen foarte scurt, fara un plan de consolidare de
lunga durata. Acest sistem a reprezentat în permanenta,
din punct de vedere al performantelor economice reale,
imaginea fidela a haosului generalizat care a dominat
întrega economie ruseasca.

Prima deficienta majora a cadrului legislativ rusesc
destinat sa reglementeze functionarea sistemului bancar
consta în neconcodanta dintre realitatea economica si
setul de reguli functionale ale bancilor comerciale. Atât
legea privind functionarea bancii centrale, cât si legea ce
autorizeaza înfiintarea de banci comerciale private sunt
anterioare desfiintarii Uniunii Sovietice. Ele sunt de
asemenea emise înaintea definirii cadrului economic
general al Rusiei privind transformarile susceptibile sa
conduca economia la principiile de piata.

Când, la începutul anului 1992, noul guvern a declarat
în mod oficial intentia tranzitiei la economia de piata, în
Rusia existau deja 1616 organizatii dispunând de
licenta pentru desfasurarea unei activitati bancare, în
timp ce la momentul respectiv nu exista practic nici o
institutie specifica economiei de piata. Printre cele mai
importante 30 de banci comerciale ale Rusiei la
momentul declansarii crizei, 28 fusesera înfiintate
înainte de dezmembrarea Uniunii Sovietice.


Sistemul bancar rusesc s-a format asadar în contextul
unei dezorganizari generalizate, dezvoltându-se ulterior
într-un mediu economic marcat de spirala inflatie depreciere si împovarat de recesiunea brutala si
accelerata a sectorului productiv. La acest context s-a
adaugat structura dezechilibrata a bancilor comerciale
din punct de vedere al directionarii economiilor
populatiei. 75% dintre acestea sunt practic concentrate
într-o singura banca de stat - SBERBANK - care
oferea garantii depunatorilor.
Aceasta banca detine o treime din totalul activelor
bancare si ea a constituit în permanenta sursa principala
de finantare a deficitului bugetar al statului.

Pe lânga SBERBANK, sistemul bancar rusesc contine
si câteva banci comerciale de mare dimensiune. Acestea
au fost însa fondate pe structuri economice de tip specific
- sindicate, KGB, etc. Prin crearea acestor banci, liderii
organizatiilor respective au încercta sa protejeze
fondurile proprii de efectul inflationist din economie. In
consecinta, sistemul bancar a devenit foarte specializat,
fiecare banca fiind exclusiv implicata într-un domeniu
economic bine definit: export
(VNECHTORGBANK), sectorul energetic
(GAZPROMBANK), constructii (SBS), productia
de automobile (AVTOBANK), etc.

Pâna la introducerea masurilor de stabilizare
macroeconomica din 1995, sectorul bancar rusesc a
beneficiat de conditii propice dezvoltarii, datorita
surselor de profit facil existente în economie. In
principal, între 1990 si 1995 au existat patru surse
principale de profit pentru institutiile bancare:




rata negativa a dobânzii în termeni reali, cauzata de inflatia
galopanta din economie; pâna în 1994, aceasta a reprezentat
principala sursa de profit a acestui sector.
deprecierea rublei: prin convertirea depozitelor din dolari în
ruble a întreprinderilor si rambursându-le ulterior la o rata
de schimb depreciata, bancile au realizat profituri
substantiale.
accesul la resurse financiare ieftine: depozitele firmelor de
stat, conturile de tranzit ale guvernului si creditele de
refinantare ale bancii centrale. Aceste elemente au asigurat în
permanenta un surplus al activelor fata de pasive.
finantarea activitatilor de import-export, care a permis
bancilor rusesti o crestere spectaculoasa a activelor proprii
depuse în strainatate (12,7 miliarde de dolari la sfârsitul
anului 1993).

Evenimentele din august 1988 reprezinta apogeul crizei
sistemice a sectorului bancar din Rusia. In realitate, aceasta criza
debuteaza în 1995 odata cu epuizarea surselor artificiale de profit
ale bancilor si cu adoptarea unor masuri drastice de stabilizare
economica. Guvernul rus restrânge, începând cu acest an,
finantarea deficitului intern prin mijloace inflationiste si apeleaza
la împrumuturi externe si la emisia de bonuri de tezaur. In
consecinta, ratele reale ale dobânzilor devin pozitive, iar rubla
cunoaste pentru prima data o apreciere reala. Ca orice politica
economica de reforma, stabilizarea macroeconomica are specificul
sau în Rusia: guvernul relaxeaza în mod nejustificat politica
fiscala, conducând la un fenomen acut de barterizare a economiei.
Reducerea inflatiei (840% în 1993, 131% în 1995 si doar 22% în
1996) se face în realitate prin dublarea volumului total al
tranzactiilor de tip barter.

In contextul deciziei centrale de a creste rezervele
obligatorii, presiunea lipsei de lichiditate devine
insuportabila, ceea ce face ca rata dobânzii sa
explodeze: pe 24 august 1995, rata zilnica a dobânzii
creste de la 100% la 1000%, blocând practic toate
tranzactiile. In fata crizei iminente a întregului sistem
bancar, banca centrala decide sa intervina prin
injectarea a 1000 de miliarde de ruble pe piata bancara.
In acelasi timp, banca centrala a Rusiei decida sa
retraga liventa de functionare a aproape 200 de banci
neviabile.


Numai în 1996, volumul total al dobânzilor platite de stat
detinatorilor de titluri s-a ridicat la 14 miliarde de dolari,
ceea ce reprezinta echivalentul a 5% din valoarea totala a
activelor tuturor bancilor existente. In acest mod, creditele de
refinantare sunt înlocuite cu titlurile de stat.
Catre mijlocul anului 1997, în Rusia functionau
1800 de institutii bancare, din care circa 1000 de talie mica,
nesemnificative pentru sistem si considerate complet
neviabile. Numai 90 din cele 1800 de banci detineau un
capital mai mare de 100 de milioane de dolari. Marile banci,
concentrate )n special în Moscova, se lanseaza în operatiuni
vizând aproape exclusiv titlurile de stat, pe când bancile de
marime medie (circa 700) încearca sa se organizeze pe
principiile de piata, fiind singurele care ofera credite
întreprinderilor mici si mijlocii.



Anul 1997 aduce economiei rusesti primele semne ale unei
redresari firave: inflatia scade la 11%, rata de schimb este
stabila, iar Produsul Intern Brut cunoaste o usoara crestere.
Soldul dintre activele si pasivele externe scade de la + 2,5
miliarde dolari în 1996 la - 6,8 miliarde la sfârsitul anului
1997.
Banca Rusiei decide spre finele anului 1997 de a introduce un
nou instrument financiar - optiunea forward - care presupune
efectuarea tranzactiilor ruble/dolar pe baza contractelor la
termen.

Banca centrala încearca cu disperare sa pastreze rata de schimb,
cu pretul reducerii drastice a rezervelor valutare si utilizând o
buna parte a împrumutului de urgenta acordat de catre FMI.
Rata dobânzii urca vertiginos, iar pe 17 august guvernul anunta
ca este în imposibilitate de a-si mai onora datoria publica. In
acelasi timp, banca centrala comunica largirea coridorului de
schimb al rublei. In acest moment, bancile comerciale detineau
titluri de stat în ruble în valoare de 30 miliarde dolari, din care
2/3 apartineau bancii SBERBANK. La acestea se adauga 15
miliarde $ contravaloarea optiunilor forward detinute de
nerezidenti. Deficitul bancar total (diferenta dintre activele si
pasivele bancilor) atinge astfel suma de 15 miliarde $, care
echivaleaza cu 60% din fondurile proprii. In aceste conditii,
rezulta ca o depreciere de 1% a rublei implica o decapitalizare de
0,6% a bancilor. In aceste conditii, arieratele interbancare ating
într-o singura luna cifra de 30 miliarde dolari, bancile refuza sa
restituie depozitele depunatorilor, iar marile banci înceteaza orice
operatiune.

In octombrie 1998, banca centrala împreuna cu
guvernul rus decid implementarea unui amplu program
de restructurare a întregului sistem. Acest plan s-a
dovedit însa a fi practic inaplicabil, desi el este
considerat drept cadru de referinta pentru redresarea
acestui sector. In linii generale, planul presupune
separarea bancilor comerciale în patru grupe distincte,
fiecarui grup aplicându-i-se un tratament diferit.

Prima grupa contine bancile neperformante, insolvabile,
care trebuiau închise de urgenta. Acestora il s-au retras
licentele de functionare; printre ele figurau trei banci
importante ca marime (INKOBANK, IMPERIAL,
TOKOBANK) si care dispuneau de un portofoliu
destul de diversificat. Ele au fost însa incluse pe lista
neagra întrucât erau destul de independente de cercul
puterii si practic neimplicate în practicile de tip mafiot,
atât de comune în Rusia.

Cea de-a doua categorie contine acele banci, de asemenea
insolvabile, dar pe care statul le considera ca fiind
foarte importante pentru economie si pentru întregul
sistem bancar, astfel încât ele trebuiau ajutate financiar
sa se redreseze (ONEXIM, MENATEP, MOST
BANK). Acestea sunt în general bancile care au
profitat cel mai mult de pe urma transferurilor offshore, dar care aveau relatii destul de apropiate cu
puterea centrala pentru a putea beneficia de un
tratament preferential.

In cea de-a treia categorie au fost incluse acele banci - de
marime medie - a caror situatie financiara a fost afectata cel
mai putin de criza si care aveau perspective de redresare, ele
urmând a fi ajutate sa se restructureze. Acestea sunt în
general banci care au adoptat un proces propriu de
restructurare anterior aparitiei crizei, ramânând solvabile
chiar în conditiile înregistrarii de pierderi importante. Faptul
ca aceste banci au continuat sa functioneze chiar si în timpul
crizei le-a adus avantaje importante datorita influxului
masiv de noi clienti dupa prabusirea sistemului. Tot în
aceasta categorie au fost cuprinse bancile care dispuneau de
un suport financiar important din partea organizatiilor
implicate (Gazprom, guvern, administratia prezidentiala,
autoritatile locale), precum si filialele bancilor straine.

In cea de a patra grupa au fost cuprinse bancile
regionale; în privinta acestora, guvernul a considerat ca
fiecare autoritate locala trebuie sa dispuna de câteva
unitati bancare, restul putând fi închise daca se
dovedeau a fi insolvabile.

In aceste conditii, guvernul rus a recurs la
metoda deja utilizata de-a lungul tranzitiei - o emisie
masiva de masa monetara!

Situatia actuala a sectorului bancar
rusesc ramâne în continuare neclara.

Actualmente, permisivitatea acestui cadru ofera
oportunitati variate de a efectua operatiuni dubioase si
imposibil de controlat. Procedurile de falimentare a
institutiilor bancare sunt improprii: singura banca
declarata falimentara (TOKOBANK) a fost mai întâi
supusa administrarii provizorii de catre banca centrala,
timp de noua luni. Cel mai important factor de
restructurare ramâne însa politica bancii centrale,
incapabila de a conduce o politica prudentiala eficace si
influentata foarte mult de factorul politic.
Va multumesc pentru atentie…