Transcript Satul Hîrbovăţ r-n Anenii Noi L Mult timp după întemeierea satului Hîrbovăț nu era cunoscute împrejurările și condițiile care au existat la formarea.

Satul Hîrbovăţ
r-n Anenii Noi
L
Mult timp după întemeierea satului Hîrbovăț nu era cunoscute împrejurările și condițiile
care au existat la formarea lui ca obște sătească; ba chiar nci o legendă nu se știa. În anul
1920, învățătorul școlii din sat, Tudor Calmîc, a compus o legendă tipică formării
satului nostru, pe care o și relata elevilor săi în timpul orelor de istorie.
Se spune că, cu mulți ani în urmă, pe locurile indigene, în partea nordică trecea un
drum comercial traversat zi de zi de diferiți negustori. Ei mergeau ori pe jos, ori cu calul.
Cel mai probabil se duceau să-și vîndă marfa în Tighina. Iată că, într-o bună zi, cîțiva
comercianți mergeau prin apropierea localității și, fiindcă erau obosiți de atîta cale, au
hotărî să-și scurteze puțin drumul pe care îl făceau de obicei și să meargă în vale, pe un
drum mai îngust cu scop de a se mai odihni puțin. Carele acestor negustori erau încărcate
cu vase din lut. Vremea era instabilă, ba ploaie, ba soare... Și, spre nenorocul lor, o dată
ce coborau, carul a lunecat pe drumul noroios. Ce putea fi mai rău? Evident, toată marfa
oamenilor s-a desfăcut în bucăți mici, în cioburi. Zdrobirea a fost atît de puternică că nu
s-a ales cu nimic.... concluzia lor a fost destul de simplă și rațională.... au rămas cu
hîrburi! Pe lîngă pămînt, pentru negustori asemenea ”afaceri” erau chiar o soluție bună
de-ași cîștiga existența. În asemenea condiții, în care au rămas doar cu hîrburile, aceștea
s-au gîndit că nu mai au a pierde nimic, fiindcă o făcuse deja. Nu au stat mult pe gînduri
și au decis să se așeye aici cu traiul. În pofida nenorocirii pe care au avut-o a păți aici,
oamenii s-au îndrăgostit de locurile mioritice din jur, de imaginea pe care o avea stul,
înconjurat de păduri. În scurt timp, le veniră familiile și alte rude pentru a începe
construcția caselor de locuit. Uite așa, s-ar rezuma legenda satului, că de la cioburile
vaselor stricate, adică de la acele ”hîrburi”, dar și de la gunoiul negustorilor care le-a
schimbat practic viața, satul a fost numit HÎRBOVĂȚ:
A doua dezlegare: Hîrbovățul este denumirea moștenită de la ”herbii” turcești.
O a doua legendă ne spune că, turcii au construit o cetate puternică în valea unde astăzi se află
centrul satului, iar în jurul ei au pus niște stîlpi cu un ”herb”. Se zice că de la acelti ”herbi” care
au impresionat autohtonii, satul ar avea numele astăzi de Hîrbovăț. Nu știu exact dacă asta ar fi
cea mai veridică versiune, însă dacă reconstruim din limba turcească denumirea satului, atunci
obținem următoarele: --herb /stemă/, -ova /vale/, și –ăț /armăsar obținem ”stema armăsarului
din vale!”.
Comparînd faptele reale elucidate în documente cu întîmplarea redată în legendă putem
presupune că ar fi fost un negustor sau un boier pe nume Gârboveț care venind spre drumul
Tighinei s-ar fi așezat în acest loc, întemeind localitatea sau ar fi primit pămînt aici, în schimbul
slujbei la domnitor. De altfel, dex-ul limbii romîne, atestă un cuvînt asemănător. Este vorba
despre ”herb” ceea ce înseamnă de la un neam nobil și pînă la stema unei țări, blazon al unei
familii nobiliare. Poate fi vorba și despre emblema/familiei de nobil așezat cu traiul aici sau de
cetatea turcească construită în valea satului pe stîlpii căreia erau aceste steme.
Pentru a demonstra însă această ipoteză sunt necesare argumente scrise, cu valoare istorică și
toponomastică, lucru de care în momentul dat nu pomenim, fiindcă nu au fost găsite.
Hîrbovăţ
Satul Hîrbovăț s-a întemeiat pe la 1764, de 120 familii de țărani români. Pe la 1822 s-au mai
așezat 6 familii de ruteni și o familie de ruși.
O altă variantă este precum că satul Hîrbovăț s-ar fi întemeiat la 1816. În total erau 850 de
locuințe, 5 clădiri nelocuite, menaje – 764, locuitori – 3296 ( unele date din arhivă arată că
această dată nu este corectă).
1764 rămîne a fi la moment snul cînd a fost atestat pentru prima dată satul Hîrbovăț, sat vecin cu
Calfa și Varnița.
La 1 ianuarie 2007 situația demografică în localitate era următoarea:
Numărul total de populație – 5737
Persoane remarcabile născute la Hîrbovăț:
 Berzoi Simion Ipatie, doctor în științe tehnice, cercetător științific-coordonator,
șef al Laboratorului de Prelucrare Electrică a Produselor Vegetale, specialist în
termofizică și fizică moleculară,
 Sergiu Mihai Brînză, doctor habilitat în drept, profesor universitar.
 Zinaida Julea, artistă a poporului.
 Calmîc Anatol Tudor, doctor habilitat în științe medicale.
 Neguța Andrei Chiril, noul ambasador al RM în Federația Rusă.
Satul Hîrbovăț este înconjurat de cîteva podișuri, fiind situat parcă
într-o văgăună.
Podișul Varniței
Podișul Mazării
Podișul Flămînzii
Podișul Tîrgului
Parcurgîndu-le, putem observa că ele sunt fragmentate de văi și
vîlcele, după ploi se formează rîpi.
Hîrbovățul este străbătut de două rîulețe
Botna – cel mai mare are o lungime de aproxmativ
3000metri.
Botnișoara
Satul nostru, de cînd își amintesc sătenii a fost înconjurat din patru
părți de păduri. Pădurea Hîrbovățului – despre ia puțin se știe.
Hîrbovățul este în posesia a trei iazuri:
Serindrii
Bâdăi
Ceairi (circa 150-200 m2 și o adîncime de 5-8m, este considerat cel mai frumos iaz)
Liceul Teoretic „Ion Creangă”
Şcoala primară
Primăria Hîrbovăţ