Transcript Diapozitivul 1

ANALIZA DISCURSULUI POLITIC
Curs 5
Limbaj şi ideologie. Cazul „limbii de
lemn”.
(15.12.2011)
I. Ideologie. Relaţia limbaj-gândire
II. Limba de lemn
1. Accepţii
2. Caracteristici generale
3. Variaţie internă
4. Intervenţie explicită asupra limbii
5. Stilul limbii de lemn
6. Lectura critică
I. Ideologie
- în sens restrâns sau lărgit
- evaluare negativă sau neutră.
• Utilizarea curentă: negativă, polemică (ideologia ca sistem articulat,
simplificator, impus prin propagandă şi/sau prin forţă)
• - conceptul neutru şi descriptiv (ideologia ca ansamblu de idei, opinii, valori din
sfera politică; concepţie, viziune asupra realităţii sociale şi politice).
• set de idei şi credinţe relativ stabile, împărtăşite de anumite grupuri sociale
(excluzându-se deci opiniile strict individuale), care acţionează în domeniul
social şi politic şi au un caracter explicit, articulat (dar nu neapărat logic şi
coerent).
În anumite momente istorice şi contexte politice, ideologia se consolidează şi se rigidizează,
devenind în mod programatic obiect al propagandei şi al îndoctrinării.
„The concept of ideology is often used in the media and the social sciences, but
it is notoriously vague. Its everyday usage is largerly negative, and typically
refers to the rigid, misguided, or partisan ideas of others: we have the truth,
and they have ideologies” T. A. van Dijk, “Politics, ideology and discourse”, în
Keith Brown (ed.), Encyclopedia of Language and Linguistics, ed. a II-a, Oxford,
Elsevier, 2005, p. 728.
Relaţia limbaj-gândire
 ipoteza Sapir-Whorf (principiul relativităţii lingvistice)
• limbajul influenţează gândirea
• diferenţele de limbaj > diferenţe în gândire
•  prin influenţarea limbajului – influenţarea gândirii +
a comportamentului
• - gândirea – total dependentă de limbaj?
• - e posibilă condiţionarea/modificarea gândirii prin
modificarea limbajului?
Edward Sapir (1884 – 1939),
Benjamin Lee Whorf (1897-1941)
argumente contra:
•
•
•
universaliile cognitive
traducerea
creativitatea
George Orwell
(1903 – 1950)
Nineteen Eighty-Four (1949)
• - Newspeak, Doublethink
• Ministry of Truth (Minitrue),
thoughtcrime
• Ministry of Peace (Minipax)
• Ministry of Love (Miniluv)
• - anexa: principiile de alcătuire a
“Nouvorbei”
Politics and the English Language (1946)
• - metafore clişeizate – cuvinte lungi –
cuvinte inutile – pasivul – jargon
ştiinţific
N. Chomsky
• “problema orwelliană a limbajului” = cum
putem şti atât de puţin când avem atâtea
dovezi –
• metoda disputei aparente
II. Limba de lemn
1. Conceptul, accepţii
•
- sensul restrâns, limitat istoric – limbajul oficial al
regimurilor totalitare comuniste din secolul XX
•
- sens intermediar: discurs totalitar
•
- sensul larg: termen de evaluare negativă a
discursului politic în genere.
Thom, Françoise, 2005 [1987], Limba de lemn, trad. rom., Bucureşti, Humanitas,
2005 (ed. I: 1993; ed. originală: La langue de bois, Paris, Juillard, 1987).
Sasu, Aurel, 2008, Dicţionarul limbii române de lemn, Piteşti, Paralela 45.
Teodorescu, Cristiana-Nicola, 2000, Patologia limbajului comunist totalitar,
Craiova, Scrisul românesc.
2. Caracteristici
- raportarea la realitate:
- fals, mincinos
- autonom, ficţional, rupt de realitate:
ritualizare (limbaj de incantaţie, Thom 1987, woodoo
language, Manoliu Manea 1993: 248),
golire de sens (limbaj monoton, repetitiv, clişeizat)
ficţionalizare (limbaj autosuficient, Thom 1987;
limbaj opac, Teodorescu 2000: 187-188).
•
„Ca rezultat al profundelor transformări
petrecute în anii de după eliberare, al
victoriei orînduirii socialiste, al uriaşei
activităţi politico-educative desfăşurate de
partid, în ţara noastră s-au obţinut rezultate
deosebit de importante în lărgirea orizontului
cultural, în ridicarea nivelului politic şi
ideologic, în formarea conştiinţei socialiste a
celor ce muncesc. Aceasta se exprimă în
faptul că întregul nostru popor, toţi oamenii
muncii, fără deosebire de naţionalitate,
înfăptuiesc neabătut politica internă şi
externă a partidului, pe care o consideră
drept propria lor politică, văzînd în ea
garanţia bunăstării şi fericirii lor. Ţelul suprem
al politicii partidului nostru a fost şi este
creşterea bunăstării materiale şi spirituale a
maselor, asigurarea condiţiilor pentru
afirmarea plenară a personalităţii, făurirea
omului nou, profund devotat socialismului şi
comunismului. Activitatea politico-educativă
constituie o parte componentă inseparabilă a
operei de edificare a noii orînduiri sociale, o
preocupare de seamă a partidului şi statului
nostru” (Tezele din iulie, 1971)
•
•
•
•
„11. — Se vor lua măsuri pentru o mai bună orientare a activităţii editoriale,
pentru ca producţia de carte să răspundă în mai mare măsură cerinţelor educaţiei
comuniste. Se va exercita un control mai riguros, pentru evitarea publicării unor
lucrări literare care nu răspund cerinţelor activităţii politico-educative a partidului
nostru, a cărţilor care promovează idei şi concepţii dăunătoare intereselor
construcţiei socialiste.
12. — În orientarea repertoriilor instituţiilor de spectacole, teatru, operă, balet,
estradă, se va pune accent pe promovarea creaţiei originale cu caracter militant,
revoluţionar. Se va da, de asemenea, extensiune lucrărilor valoroase din creaţia
artistică actuală a ţărilor socialiste; se va asigura o selecţie mai riguroasă a
lucrărilor din repertoriul clasic şi contemporan internaţional.
Se va acţiona mai perseverent pentru dezvoltarea creaţiei româneşti de operă,
operetă şi balet cu teme izvorîte din lupta poporului nostru pentru socialism.
Comitetele judeţene şi municipale de partid răspund de orientarea justă a
repertoriilor instituţiilor artistice profesioniste de spectacole, precum şi ale caselor
de cultură şi căminelor culturale.
13. — Se vor lua măsuri pentru mai buna echilibrare a filmelor programate în
cinematografele noastre, limitîndu-se difuzarea filmelor poliţiste, de aventuri,
interzicîndu-se filmele care cultivă violenţa şi vulgaritatea, care propagă modul de
viaţă burghez.” (Tezele din iulie, 1971)
• - asocierea cu o constrângere exterioară coerciţie
• - este persuasiv? este violent?
• - “seducţia comodităţii”
• - utilizarea socială - instrument de putere
• - generalizarea folosirii
• “Cinstind memoria lui Mihai Eminescu,
să facem totul pentru a asigura
înfăptuirea neabătută a programului
partidului de construcţie socialistă,
pentru înflorirea continuă a artei şi
culturii româneşti, pentru sporirea forţei
sale educative, a mesajului său profund
umanist, revoluţionar, să creăm şi să
dăm poporului noi şi valoroase opere
care să slujească progresului şi înălţării
patriei, ridicării conştiinţei socialiste,
dezvoltării înaltelor trăsături ale omului
nou, înaintat, făuritor conştient al celei
mai drepte şi umane societăţi, al visului
de aur al omenirii – comunismul! “
(“Mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu [...] cu prilejul
Simpozionului omagial «Mihai Eminescu»”, “România liberă”,
14.06.1989, 1)
3. Variaţie internă
• - variaţie în funcţie de diferitele contexte
sociale
• - variaţie istorică
•
4. Intervenţia explicită asupra
limbii
„ACTIV, s.n. 1. Colectiv într-o organizaţie politică sau într-o instituţie de stat,
format din elementele cele mai devotate şi cele mai ridicate din punct de vedere
politic, cărora li se încredinţează o muncă de răspundere (...). Totalitatea
persoanelor care, deşi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifică
ideologic cu acesta şi îi sprijină munca, formînd elementul de legătură între el şi
mase” (DLRLC, I);
•
„AUTOCRITICĂ s.f. Metodă de bază în acţiunea de educare a membrilor partidului
de tip nou şi a oamenilor muncii, constînd în privirea critică a propriei activităţi, în
dezvăluirea şi recunoaşterea în mod deschis şi cinstit a propriilor lipsuri şi greşeli,
în descoperirea cauzelor care le-au provocat şi a mijloacelor de lichidare a lor”
(DLRLC, I).
•
„dacă cuvîntul cîrciumă va ieşi în foarte scurtă vreme chiar din vocabularul activ,
aceasta este o consecinţă a transformării structurii statului nostru” (Graur 1954:
30).
„Iată de ce se constată că, în loc ca Dicţionarul să palpite de curentul vieţii noi, ne
dă miros de tămâie, izmă şi fum de cădelniţă” (Săvulescu 1952: 11).
•
• Soldatul, anexă preţioasă a
statului burghez, educat în
spiritul vătămător al
naţionalismului, a tras în fraţii
săi muncitori şi ţărani, a luat
parte la războiul imperialist
contra Uniunii sovietice. (...)
Astăzi, în timp ce ostaşii
Armatei R.P.R., urmînd
exemplul glorioşilor ostaşi
sovietici, se instruiesc temeinic
pentru a impune pacea,
soldaţii francezi sunt trimişi să
înăbuşe mişcarea de eliberare
naţională din colonii. (CV, nr. 1,
1951).
“autocritica”
•
•
•
•
„Lingvistica pe care am făcut-o cu toţii până nu de mult a fost stăpânită de
cosmopolitism şi formalism, defectele organice ale lingvisticii burgheze de oricând
şi oriunde” (Cuvânt înainte al redacţiei, în Studii şi cercetări lingvistice, I, 1950, fasc.
1, p. 5);
„Lipsa mea principală era necunoaşterea materialismului dialectic şi a
materialismului istoric, din cauza căreia foarte adesea am prezentat faptele într-o
lumină falsă” (Graur 1955: 5).
„Apariţia lucrării lui I.V. Stalin “Marxismul şi problemele lingvisticii”, din iunie-iulie
1950, a avut darul să împrăştie dintr-o dată ceaţa marrismului, care ne acoperea
ochii” (Graur 1955: 5);
„Apariţia genialei lucrări a lui I.V. Stalin, «Marxismul şi problemele lingvisticii» a dat
naştere unui puternic avânt în toate domeniile ştiinţei, filosofiei, literaturii şi artei”
(Orzea 1952: 187).
5. Stilul „limbii de lemn”
în a doua jumătate a secolului al XX-lea: limbaj clişeizat , impus
şi în afara sferei politicii; simbol şi instrument al puterii
 caracter vag, abstract
 caracter impersonal
absenţa deicticelor
 modalizatori de necesitate (trebuie)
 polarizare semantică
 exces de adjective calificative şi construcţii
superlative
sintaxă greoaie (stil nominal)
structuri binare (cvasi-sinonimice)
 ornamente stilistice – retorică de ceremonial
Ex.: adjective
• amplu, deplin, epocal,
excepţional, genial, grandios,
imens, intens, inestimabil,
magistral, măreţ, neţărmurit,
prodigios, strălucit, uriaş....
• bestial, criminal, periculos,
terorist, tâlhăresc, banditesc,
nelegiuit; veninos, putred,
decăzut, murdar, hidos, cretin;
neomenesc, sinistru, diabolic;
reacţionar, fascist, legionar, şovin,
imperialist...
Ex.: "Telegramă":
Cu adîncă recunoştinţă şi vie gratitudine pentru
contribuţia dumneavoastră hotărîtoare la elaborarea
documentelor supuse în aceste zile dezbaterii Congresului,
pentru întreaga activitate neobosită şi eroică pe care o
desfăşuraţi la cîrma destinelor patriei şi partidului, în sprijinul
cauzei socialismului şi comunismului, al păcii şi colaborării
internaţionale, ne exprimăm încă o dată adeziunea neclintită
faţă de hotărîrea cu privire la realegerea dumneavoastră de
către forumul comunist în funcţia supremă de secretar general
al partidului, opţiune politică fundamentală ce constituie
garanţia fermă că, sub conducerea dumneavoastră înţeleaptă şi
clarvăzătoare, patria noastră va înainta ferm pe drumul
edificării orînduirii socialiste şi comuniste”
(Telegrama Comitetului Judeţean Alba, România Liberă 23.11.1989, 2)
Ex.: Convenţiile politeţii
- stilul “omagial” •
•
•
Facem legământ solemn că vom urma
cu credinţă şi pilduitor devotament
partidul, pe dumneavoastră, mult
stimate şi iubite tovarăşe Nicolae
Ceauşescu, pe dumneavoastră, mult
stimată tovarăşă Elena Ceauşescu
(RL, 17.10.1989).
a)
„Mult iubite şi stimate tovarăşe
Nicolae Ceauşescu, Mult stimată
tovarăşă Elena Ceauşescu“ (Cuvântul
tovarăşului Ştefan Alba)
b)
„Mult stimate tovarăşe secretar
general Nicolae Ceauşescu, Mult
stimată şi iubită tovarăşă Elena
Ceauşescu“ (Cuvântul tovarăşei
Maria Flucsă) - Conferinţă Naţională
a P.C.R. (RL, 17.12.1987):
Ex.: politică
•
[politică] 1. formă de organizare şi de
conducere a unei comunităţi umane, de
asigurare a unei ordini interne etc. în
scopul obţinerii dominaţiei unei clase
asupra altora, al apărării intereselor
economice ale clasei economiceşte
dominante şi al garantării securităţii
externe; sferă de activitate social-istorică
ce cuprinde relaţiile, orientările şi
manifestările care apar între clase, între
grupuri sociale, între popoare etc. în
legătură cu promovarea intereselor lor, în
lupta pentru putere etc.; orientare,
activitate, acţiune a unei clase, a unor
grupuri sociale, a puterii de stat etc. în
domeniul conducerii treburilor interne şi
externe; ideologie care reflectă această
orientare, activitate, acţiune (DEX 1975).
•
•
[politique] 1. art et pratique du
gouvernement des sociétés humaines.
(Petit Robert 1991)
[politics] 1. the activities associated with
the governance of a country or area.
(Concise Oxford 1999)
Ex.: Metafore
• “înfruntând valurile uriaşe provocate de uragane şi
cutremure, trebuie să navigăm cu mare atenţie pentru a
asigura înaintarea patriei noastre spre piscurile înalte ale
societăţii comuniste”. (1982)
• “sudoarea a continuat să curgă – deopotrivă din braţele
stoarse de efort, din mintea pusă la lucru. Sudoarea aceasta a
urcat în recolte, a împins tractoare şi combine – a revenit în
oameni, făcându-i mai înalţi, mai statuari, mai siguri pe ei şi pe
destinul lor. Sudoarea aceasta i-a urcat pe piedestale de eroi”
(RL, 30.08.1989, 2).
O viziune din interior
Dumitru Popescu, Am fost şi cioplitor de himere, Bucureşti,
Expres, 1994
• „am început să completăm, să dezvoltăm, să precizăm ideile,
să introducem idei noi” (p. 112);
• „în final, l-am luat în mână ca pe o bijuterie” (p. 112) ;
• „raportul lui Ceauşescu cred că poate fi comparat cu un
capitol dintr-un roman captivant” (p. 122);
• un ziarist al Scânteii „detona nişte bombe de-ţi tăia respiraţia”
(p. 138)
• „gândirea lui mi-a dat mult de furcă până când am reuşit să o
pătrund, pentru că era încâlcită şi, mai ales, exprimată primitiv
şi rigid” (p. 74);
• „excrescenţe ale stilului personal” (p. 154).
6. Lectura critică
• - “să dezvoltăm tot mai puternic spiritul de sacrificiu” x 4 (CN 1987)
• - “Murmurul azi şi orişicînd / E plânset în zadar” (CN 1987)
• - “pînă in 1990, ţara noastră trebuie să depăşească stadul de ţară socialistă
în curs de dezvoltare şi să treacă la un stadiu nou, superior – cel de ţară
socialistă mediu dezvoltată” (CN 1987)
• - “din punct de vedere social, România, prin realizarea principiilor
socialiste de proprietate, de repartiţie, de etică şi echitate, se află cu mult
înaintea celor mai dezvoltate ţări capitaliste” (CN 1987)
• - “Statele Unite ale Americii (...) au ajuns – după declaraţiile oficiale – întro situaţie economică gravă, cu o rămânere în urmă a dezvoltării, însăşi a
tehnicii” (CN 1987)
• - “Nu-i nici un secret, ne spune unul dintre ei. Începem treaba dimineaţa,
imediat ce se poate intra în lanuri, şi o încheiem seara târziu. Combinele
se reglează permanent, iar descărcarea recoltei se face din mers fără să se
piardă vremea” (După seceriş..., 1989)
• - “numai şi numai socialismul a asigurat deplina
independenţa, bunăstarea şi fericirea” (RL
16.09.1989, Vizită la Iaşi)
• - “iată de ce subliniez – şi trebuie să subliniem
continuu – că numai şi numai în condiţiile
socialismului, sub conducerea gloriosului nostru
partid comunist, am putut să realizăm această
dezvoltare” (RL 16.09.1989, Vizită la Iaşi)
• - “Aceasta este numai şi numai datorită marii
proprietăţi socialiste” (RL 16.09.1989, Vizită la Iaşi)
• Vagul, aproximarea
 aluzie precisă,
insinuare, ameninţare
“s-a petrecut o seamă
de fapte, s-a dezvăluit
o seamă de lucruri”
(Şedinţa 1952: 103)
Mihaela Cristea (ed.), Reconstituiri
necesare. Şedinţa din 27 iunie
1952 a Uniunilor de Creaţie din
România, Bucureşti, Polirom,
2005.
Eufemismul > reproş, acuzaţie
 “Există şi în domeniul nostru o anumită rămânere în urmă” (Şedinţa 1952:
103)
 “avem încă serioase rămâneri în urmă” (CN 1987)
“existenţa unor lipsuri din diferite sectoare” (CN 1987)
“serioase lipsuri şi rămîneri în urmă” (CN 1987)
“o serie de stări de lucruri negative” (CN 1987)
“nerealizările înregistrate” (CN 1987)
 “... excepţie făcând doar cooperativa agricolă de producţie Negru Vodă
care a declanşat secerişul cu întârziere justificând că lanurile nu ar fi
coapte, ceea ce nu corespunde întru totul adevărului” (După seceriş...,
1989)
Nicolae Ceauşescu, Raport... , Conferinţa Naţională a P.C.R., în România liberă, 15.12.1987
Ion Popovici, După seceriş, cu toate forţele, la semănatul culturilor duble!, în România liberă, 19.06.1989
Impersonalitatea > ameninţare
• “se impun măsuri hotărâte pentru lichidarea grabnică a stărilor de lucruri
negative”
• “toate acestea impun ca o necesitate lichidarea cu desăvârşire a lipsurilor,
a stărilor negative ce s-au manifestat în cursul acestui an”
• “trebuie să fie luate toate măsurile pentru lichidarea tendinţelor anarhice,
care se mai manifestă în diferite sectoare, de a se cheltui mijloacele
materiale şi financiare pentru construcţii de birouri, de alte spaţii, de hale”
• “este necesar să fie luate măsuri hotărâte”
• “se impun măsuri ferme”
• “de aceea sânt necesare măsuri hotărâte”
• “sânt necesare măsuri ferme”
• “trebuie să stabilească măsuri şi orientări clare, ferme, în spirit
revoluţionar”
• “aplicarea cu fermitate”
(CN 1987)
Aserţiuni polemice – reafirmarea dogmei
• “Mie mi se pare însă că,
câteodată, unii – chiar şi unii
scriitori, sau unii literaţi – se
supraapreciază pe ei înşişi, locul
pe care-l ocupă în societate.
Vedeţi dumneavoastră, până la
urmă, dezvoltarea conştiinţei
umane n-a început cu scriitorul.
Progresul conştiinţei umane nu se
datorează scriitorului; este,
totuşi, un adevăr de care va
trebui să ţinem seama”
(Stenograma 1971, p. 163)
• “cred că nu a fost întâlnire pe
care am avut-o, în care să nu spun
cu toată tăria că nu putem admite
în literatura românească o altă
concepţie decât concepţia
materialist-dialectică, filozofia
materialist-dialectică despre lume
şi despre societate. Asta este
problema care se pune, tovarăşi!”
(Stenograma 1971, p. 167)
•
“România, poporul român s-a
dezvoltat în condiţiuni grele iar
cei ce nu au mers în pas cu
poporul, cu lupta de eliberare
naţională şi socială, n-au putut fi
consideraţi decât aşa cum au
fost, de fapt, ca trădători – şi
trataţi ca atare. Citiţi şi această
istorie a României! Credeţi că
astăzi noi putem fi mai indulgenţi
decât strămoşii noştri? Putem să
fim, într-adevăr, mai îngăduitori
decât strămoşii noştri, în numele
aşa-zisei libertăţi de creaţie?”
(Stenograma 1971, p. 169)
• “toată presa este de partid, nu
există presă fără de partid în
România, aşa cum nu există
literatură fără de partid; trebuie
să fie clar, tovarăşi, că atunci
când vorbim de rolul conducător
al partidului, înscris în
Constituţie, înseamnă că rolul
acesta de conducător cuprinde
toate sferele activităţii, inclusiv
presa”
(Stenograma 1971, p. 173)
Stenograma întâlnirii tovarăşului Nicolae
Ceauşescu cu activul Uniunii Scriitorilor,
în Liviu Maliţa (ed.), Ceauşescu –critic
literar, Bucureşti, Vremea, 2007.
• - “este greu să se asigure progresul prin aşa-zisul
socialism de piaţă”
• - “atitudine fermă împotriva propagandei de peste
hotare”
• - “atitudine mai fermă faţa de propaganda de peste
hotare, care, în numele aşa-ziselor drepturi ale
omului...”
• - “a întăririi (...) ordinei şi disciplinei”
• - “asigurării conducerii unitare”
• - “creşterea rolului planului naţional unic”
(CN 1997)
Metadiscurs - interzicerea explicită a
interpretărilor deviante
• “Nu există alt sentiment decât acela de a condamna cu putere
acţiunea deviatoare a lui Luca şi a tov. Ana Pauker şi Teohari
Georgescu” (Şedinţa 1952: 106)
• “mi se pare că tov. Jar a vorbit despre un conflict între Vasile
Luca şi tov. Gheorghiu-Dej. Or, acesta nu este un fel de a pune
problema. Aici nu este vorba de niciun fel de luptăpersonală.
Aici este vorba de linia partidului reprezentată de tov.
Gheorghiu-Dej şi este vorba de linia deviatoare reprezentată
de Vasile Luca” (Şedinţa 1952: 107)
• “Nu vreau să jignesc pe nimeni aici, nici pe scriitori, şi cu atât
mai puţin literatura, dar discuţiile au fost destul de limitate,
înguste” (Stenograma 1971, p. 161)
• “Se pare că nu sânt înţelese câteva lucruri elementare...”
(Stenograma 1971, p. 164)
Delaţiune
• “Ne-a surprins faptul că nici unul dintre aceşti
delegaţi nu au remarcat că o serie de autocamioane
şi remorci sosesc la baza de recepţie fără prelate
existând astfel riscul să se risipească produse pe
traseu sau să se degradeze recolta din cauza
intemperiilor aşa cum s-a întâmplat în ziua raidului
nostru. Iată numerele câtorva camioane care
transportau orz fără prelate pe o ploaie torenţială: 21
CT 1118; 31 CT 5459; 21 CT 1101; 23 BC 2367”
(După seceriş..., 1989)
după 1989:
• urme ale “limbii de lemn”:
inerţii şi reacţii parodice;
• “explozie lingvistică”:
încălcare a limitelor dintre
registre, pătrundere a
limbajului familiar-argotic în
discursul public;
• regăsirea unor stiluri
discursive anterioare
(antebelice): liberal,
naţionalist etc.;
• puternice interferenţe cu
limbajul publicistic şi
publicitar actual.