Transcript lp 10 – microbio – Antibiograma i

TESTAREA REZISTENTEI
MICROBIENE LA ANTIBIOTICE
ANTIBIOGRAMA
CATEDRA DE MICROBIOLOGIE
LP10
ANTIBIOTIC
• substanta de origine:
• biologica
• semisintetica
• sintetica (chimioterapic)
cu activitate SELECTIVA impotriva bacteriilor
potential utilizabil in tratamentul infectiilor
SUBSTANTE TEST
• reprezentanti ai unui grup de antibiotice care
sunt in mod special potrivite pentru investigatii in
vitro
• reprezinta in mod optim spectrul de activitate al
grupului
• permit utilizarea unui numar minim de substante
pentru testare
SUBSTANTE TEST
• ideal, in aproape toate cazurile , trebuie sa
testam antibioticul care va fi utilizat in terapie.
• aceasta este posibil numai daca clinicienii pe
care ii serveste laboratorul au o politica
restrictiva,
• dar rezultatele obtinute prin testarea altor
antibiotice poate fi utila in identificarea
mecanismelor de rezistenta (citire interpretativa)
si identificarea tendintelor epidemiologice.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
a.
Susceptibil (S) – sensibil
a.1. Sensibilitate microbiologica: bacteriile sensibile sunt
cele care apartin celei mai sensibile subpopulatii si
carora le lipsesc mecanismele de rezistenta, uneori
denumite populatie bazala (sensibila)
a.2. Sensibilitate clinica: bacteriile sensibile sunt acele
bacterii, definite prin parametrii in vitro, pentru care s-a
demonstrat ca raspund unui regim terapeutic standard
atunci cand sunt implicate intr-o infectie.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
- bacterii integral sensibile (sensibile d.p.d.v.
microbiologic)
- bacterii sensibile la limita (“border – line”)
sau moderat sensibile, care desi prezinta un
mecanism de rezistenta de nivel jos, raspund
de obicei la regimuri terapeutice standard.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
b. Rezistent
b.1. Rezistenta microbiologica: acele microorganisme
care poseda orice mecanisme de rezistenta demonstrate
fenotipic sau genotipic. Termenul utilizat poate fi
“moderat sau inalt rezistent” sau “rezistenta de nivel jos
sau inalt”.
Rezistenta de nivel inalt este asociata cu lipsa
sinergiei intre antibioticele β – lactam si aminoglicozide
pentru enterococi.
Rezistenta disociata poate fi demonstrata fenotipic
numai in prezenta unui al – II – lea antibiotic (ex. In cazul
rezistentei la macrolide demonstrate in prezenta unei
lincosamine).
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
b.2. Rezistenta clinica: apare cand este foarte
putin probabil ca infectia sa raspunda chiar la
doze maxime la un anumit antibiotic.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
b.3. Rezistenta incrucisata: absenta completa
sau partiala a sensibilitatii la un grup de
antibiotice.
In sens strict, se aplica antibioticelor din
aceeasi clasa chimica (ex. β – lactamine,
aminoglicozide, macrolide etc.).
Totusi, mecanismele de rezistenta cum sunt
cele care rezulta ca urmare a impermeabilitatii
sau efluxului pot afecta mai multe clase
chimice, fenomen denumit uneori “rezistenta
asociata”.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
c. Intermediar: bacterie care apartine grupului de tulpini
care se situeaza intre tulpinile clinic sensibile si clinic
rezistente.
Infectiile cauzate de astfel de bacterii raspund variabil
sau indeterminat la chemoterapie, dar pot fi eliminate
daca antibioticul este concentrat la locul infectiei sau
daca se creste doza.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
d. Profilul de sensibilitate / rezistenta si antibiograma:
Acestea descriu pattern –ul de sensibilitate la o serie de antibiotice.
Ex.: o bacterie rezistenta la: penicilina
streptomicina
tetraciclina,
dar sensibila la: eritromicina
poate fi descrisa ca avand profilul de rezistenta PST.
Optional, un astfel de microorganism poate fi descris prin
antibiograma RRRS pentru secventa predefinita de antibiotice.
CARACTERE DEPENDENTE DE
AGENTUL PATOGEN
e. Citire interpretativa: citirea interpretativa a
datelor de sensibilitate este deductia
mecanismelor biochimice de rezistenta sau a
interferentei sensibilitatii sau rezistentei clinice
pe baza fenotipului observat.
SPECTRU
• caracterizeaza profilul activitatii unui agent
antibacterian asupra unor variate specii
bacteriene sau grupuri de specii
ex: Gram (+), Gram (-), aerobi,
facultativ – anaerobi, strict anaerobi
• Rezistenta dobandita poate modifica, din timp in
timp si din loc in loc, pattern-ul de sensibilitate
care defineste spectrul original.
PUNCTE DE RUPTURA
(BREAKPOINTS)
• valori specifice ale unor parametri cum sunt:
concentratiile minime inhibitorii (CMI) sau zonele de
inhibitie, pe baza carora bacteriile pot fi incadrate in
categoriile clinice:
“susceptibil (sensibil)”
“intermediar”
“rezistent”.
Desemnarea ca “intermediar” ofera de asemenea un
spatiu de joc din punct de vedere tehnic, care
minimizeaza confuzia intre microorganismele cu CMI
apropiat de punctul de ruptura.
PROPRIETATILE
ANTIBIOTICELOR
• Potenta: cantitatea de agent antibacterian activ
dintr-o substanta test determinata cu ajutorul
unui test biologic, de obicei exprimata in µg/mg.
• Concentratia: cantitatea dintr-un agent
antimicrobian intr-un volum definit de lichid,
preferabil de exprimat in mg/l sau intr-o masa
definita dintr-un solid, exprimata in µg/g.
ACTIUNE ANTIBACTERIANA
• Concentratia minima inhibitorie (CMI): cea mai
joasa concentratie, exprimata in mg/l, care, in
conditii in vitro definite, previne cresterea
bacteriilor intr-o perioada definita de timp.
• Concentratia minima bactericida (CMB): cea mai
mica concentratie de antibiotic, exprimata in
mg/l, care in conditii definite in vitro reduce cu
99,9% (3 log.) numarul de microorganisme
dintr-un mediu continand un numar definit de
microorganisme, intr-un interval definit de timp.
PROPRIETATILE
ANTIBIOTICELOR
• Farmacocinetica: studiul concentratiilor unui
antibiotic in timp si in diferite compartimente ale
organismului, dupa administrarea unei doze
date din acel antibiotic.
• Farmacodinamica: studiul relatiei intre parametri
farmacocinetici si magnitudinea si durata
raspunsului patogenului.
EFECTUL COMBINATIILOR DE
ANTIBIOTICE in vitro
• Efect indiferent al unei combinatii de
antibiotice sau de antibiotice si substante
inactive este acel efect egal cu efectele
celui mai activ component.
• Efect aditiv al unei combinatii de
antibiotice este acela in care efectul
combinatiei este egal cu acela al sumei
efectelor componentelor individuale.
EFECTUL COMBINATIILOR DE
ANTIBIOTICE in vitro
• Actiunea sinergica a unei combinatii de
antibiotice sau de antibiotice si substante
inactive este prezenta daca efectul combinatiei
depaseste efectele aditive ale componentelor
individuale.
• Antagonismul este prezent daca se observa
reducerea efectului unei combinatii de
antibiotice in comparatie cu efectul individual al
celei mai active substante.
TULPINI DE REFERINTA
• bacterii catalogate, caracterizate, cu
fenotipuri de sensibilitate la antibiotice
stabile, definite.
• se utilizeaza pentru controlul intern de
calitate.
METODE DE TESTARE A
SENSIBILITATII
• Dilutie in bulion: tehnica in care se introduc in
recipiente:
– volume identice de bulion inoculat,
– volume identice de solutie de antibiotic, dar
concentratiile de antibiotic sunt crescatoare (de
obicei, in progresie geometrica)
– un inocul definit
Scop: determinarea celei mai joase concentratii care
inhiba cresterea bacteriana (CMI)
Macrometoda: tuburi - volum minim de 2 ml.
Micrometoda: placute de microtitrare – volum < 500 µl
METODE DE TESTARE A
SENSIBILITATII
• Dilutie in agar: incorporarea unui agent
antimicrobian in mediu cu agar solid sau
semisolid, in progresie geometrica a
concentratiilor si aplicarea unui inocul
bacterian definit pe suprafata mediului cu
agar.
Scop: determinarea celei mai joase
concentratii care inhiba cresterea
bacteriana (CMI).
METODE DE TESTARE A
SENSIBILITATII
• Metoda difuziei in agar: difuzia
antibioticului din discuri, tablete, strip-uri
(benzi) in medii solide inoculate cu cultura
bacteriana da nastere unor zone de
inhibitie ale caror diametre sunt in
corelatie cu CMI ale bacteriei.
TEMA PENTRU STUDENTI
• Pregatiti pentru ora viitoare o prezentare in
format Power Point, .ppt, despre
antibiograma difuzimetrica cu discuri de
antibiotice, metoda E – test, metoda
dilutiilor!