Master franchising

Download Report

Transcript Master franchising

Tema 3. Modalităţi de
lansare în afaceri
LOGO
Subiectele
1. Deschiderea afacerii proprii.
2. Procurarea unei afaceri existente
3. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de
franchising.
Company Name
1. Deschiderea afacerii proprii
A deschide o afacere este uşor. A administra ce ai
deschis este dificil.
J. Timmons
Există trei posibilităţi de începere a activităţii de
antreprenoriat
1
2
3
Înfiinţarea
întreprinderii
Cumpărarea
unei afaceri
existente
Procurarea
franchisei
Înfiinţarea întreprinderii
Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai
preferabilă metodă de lansare, iar în cazul unei idei unice de
produs sau serviciu poate fi unica metodă pentru întreprinzător.
În acelaşi timp, această modalitate este cea mai riscantă,
deoarece totul începe de la zero.
Avantajele deschiderii întreprinderii
Satisfacţia întreprinzătorului în rezultatul muncii depuse
B
Implementare
a nelimitată a
propriilor idei
Posibilitatea de a
crea afacerea
pornind de la
viziunea proprie
A
C
Avantajele
lansării
întreprinderii
E
D
Evitarea
moştenirii
unei reputaţii
îndoielnice a
fostului
proprietar
Posibilitatea de
a selecta,
moriva şi
dezvolta
independent
personalul
Dezavantajele deschiderii întreprinderii
Timpul pentru lansarea afacerii, realizarea formalităţilor legale,
stabilirea relaţiilor cu clienţii, angajarea personalului etc.
B
Costul ridicat
legat de lansarea
în afaceri
(procurarea
echipamentului,
etc.)
Eforturile
personale mari
pentru a lansa
afacerea
A
C
Dezavantajele
deschiderii
întreprinderii
E
D
Alegerea unei
afaceri care
nu este
potrivită
Existenţa unei
concurenţe
puternice
Formalităţile legale privind deschiderea afacerii
Luarea deciziei de creare a
afacerii şi identificarea ideii
de afaceri
Alegerea formei
organizatorico-juridice
Înregistrarea întreprinderii
la Camera Înregistrării de
Stat
Deschiderea
contului bancar
temporar
Înregistrare
a la Casa
Naţională
de Asigurări
Sociale
Înregistrarea
la Compania
Naţională de
Asigurări în
Medicină
-Depunerea cererii de
înregistrare,
-Obţinerea codului unic fiscal,
-Aprobarea denumirii afacerii,
-Fabricarea ştampilei,
- publicarea informaţiei în
Buletinul Oficial al CÎS,
- eliberarea certificatului de
înregistrare
Deschidere
a contului
bancar
curent
Obţinerea
licenţei
Obţinerea
autorizaţiilor:
-sanitare
- construcţii
Formalităţile legale privind deschiderea afacerii
Procesul de înregistrare include perfectarea documentelor
de constituire, determinarea denumirii întreprinderii,
confecţionarea ştampilei, obţinerea Certificatului de
înregistrare. Durata medie a procesului de înregistrare
constituie în medie 3-10 zile lucrătoare. Înainte de a începe
activitatea este necesar de parcurs următoarele etape:
Company Name
Formalităţile legale privind deschiderea afacerii
Înregistrarea la Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în
termen de 10 zile de la data înregistrării de stat prin prezentarea
Certificatului de înregistrare)
Înregistrarea la
Casa Naţională de
Asigurări Sociale
(se efectuează în
termen de 10 zile de
la data înregistrării
de stat prin
prezentarea
Certificatului de
înregistrare)
Obţinerea
autorizaţiilor
B
A
C
Etapele
deschiderii
afacerii
E
D
Deschiderea
contului
bancar
Obţinerea
licenţei
Deschiderea contului bancar
-
-
Indiferent de forma organizatorico-juridică, toate
întreprinderile sunt obligate să păstreze mijloacele băneşti la
bănci, prin deschiderea contului bancar. Este necesar de studiat
mai multe bănci, la care bancă tarifele sunt mai reduse,
transferurile sunt mai rapide, care este credibilitatea băncii etc.
Pentru a deschide un cont curent sunt necesare mai multe
acte:
Cererea de deschidere a condului semnată de contucătorul şi
contabilul-şef al întreprinderii,
Copia Certificatului de înregistrare al întreprinderii,
Copia documentului de constituire (statutul, regulamentul),
Fişa cu specimenele de semnături autentificată notarial,
Extrasul din Registrul de Stat ce confirmă persoana
împuternicită să administreze întreprinderea,
Copia actului de identitate a persoanei care prezintă actele,
Alte documente la cererea băncii.
Obţinerea autorizaţiilor
-
-
În dependenţă de genul de activitate, este necesară şi
obţinerea autorizaţiilor:
Autorizaţia pentru amplasarea unităţii de comerţ şi a celei
prestatoare de servicii, eliberată de Primărie,
Autorizaţia de la Centrul de Medicină Preventivă privind
corespunderea normelor sanitare,
Autorizaţia de la Direcţia Situaţii Excepţionale cu avizul de la
pompieri referitor la respectarea cerinţelor antiincendiare,
Avizul de la Inspectoratul Muncii.
Numai după efectuarea tuturor formalităţilor, întreprinzătorul
poate începe activitatea.
2. Procurarea unei afaceri existente
Înainte de a lua decizia privind procurarea unei afaceri
deja existente, este necesar de studiat avantajele şi
dezavantajele ce le va obţine noul proprietar.
Avantajele procurării afacerii
Durata de
lansare este mai
mică, deoarece
există deja
întreprinderea
care dispune de
utilaje necesare,
personal, relaţii cu
furnizorii
Riscuri mai
mici
Obţinerea unor venituri imediate, doarece
activitatea nu se începe de la zero
B
Amplasare
favorabilă
A
C
Avantajele
procurării
afacerii
F
D
E
Sunt stabilite
relaţile cu
clienţii
Existenţa
personalului
calificat
Dezavantajele procurării afacerii
Existenţa unui personal necalificat
Posibilitatea
procurării unei
întreprinderi
neprofitabile
B
C
A
Dificultăţi în
efectuarea
schimbărilor, ca
urmare a costurilor
ridicate şi
rezistenţei
personalului
Dezavantajele
procurării
afacerii
F
Moştenirea unei
reputaţii
îndoielnice
D
E
Utilaj învechit,
uzat, spaţii care
necesită mari
cheltuieli pentru
reparaţie
Amplasament
nefavorabil
Etapele procesului de procurare a afacerii existente
Căutarea afacerii care se vinde
Determinarea motivului vânzării
Diagnosticarea afacerii
Evaluarea costului afacerii
Negocierea costului vânzării
Încheierea contractului de
vânzare-cumpărare
Evaluarea afacerii
Cea mai dificilă etapă a procesului de cumpărare a afacerii este evaluarea întreprinderii.
În acest sens, întreprinzătorul trebuie să apeleze la serviciile evaluatorilor, brokerilor
imobiliari, contabililor-auditori, jurişti
1
Diagnoza
comercială
2
Diagnoza
tehnică
-tendinţele de
dezvoltare a pieţei,
-clienţii şi structura
lor,
-concurenţii,
-amplasamentul.
-Echipamentul
existent,
-Nivelul calităţii
producţiei şi a
inivaţiilor
3
Diagnoza
resurselor
umane
- calificarea
personalului,
-relaţiile din
colectiv
4
Diagnoza
financiară
-Datoriile
întreprinderii,
-Rentabilitatea,
-Lichiditatea,
-Capacitatea de
plată.
Evaluarea afacerii
La fel de important este diagnosticul întreprinderii din
punct de vedere juridic. Este necesar de analizat documentele
referitoare la legalitatea constituirii firmei şi contractelor
încheiate, informaţia despre terenul pe care se află afacerea
Metodele de evaluare a afacerii
Metoda de
evaluare
Caracteristica metodei
Metoda
bazată pe
comparaţie
Valoarea întreprinderii este aceeaşi ca la afacerile similare
vândute anterior. Netoda poate fi aplicată în cazul în care
sunt cunoscute preţurile de vânzare la alte întreprinderi
care au aceleaşi dimensiuni, activează în acelaşi domeniu
Metoda
patrimonială
Valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net
contabil şi se calculă prin formula:
Patrimoniul= Total activ – Datorii
Metoda este aplicată în cazul noilor întreprinderi.
Metoda
veniturilor
viitoare
Se ţine cont de capacitatea întreprinderii de a genera
venituri. Calcularea veniturilor viitoare se efectuează
pornind de la condiţiile actuale de gestiune, situaţia
fluxurilor băneşti pe ultimii 3 ani
Metoda mixtă Se ia în considerare atât activele materiale, cât şi cele
nemateriale şi anume goodwill-ul sau fonedul comercial.
Fondul comercial apare ca urmare a unor relaţii bune cu
clienţii, calificarea înaltă a personaluilui, imaginea,
tehnologiile avansate etc.
Company Name
3. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de
franchising
O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul.
Cuvântul “franchise” este de origine franceză şi potrivit unor
surse semnifică eliberarea de la robie, iar potrivit altor surse –
scutirea de taxe vamale şi impozite. Cu timpul semnificaţia lui sa modificat şi astăzi franchisingul reprezintă un contract în care
vânzătorul (franchiserul) permite cumpărătorului (franchisee-ul)
să folosească drepturile sale.
Primele elemente ale sistemului de franchising au apărut la
finele secolului XIX când compania Singer Sewing Machine şi
General Motors Corp în SUA au început să realizeze produsele
lor prin intermediul dealerilor, care obţineau o licenţă specială
pentru acest lucru.
Franchisingul în R. Moldova
Sistemul contemporan de franchising s-a dezvoltat în SUA
în perioada anilor 50-60 ai secolului XX. În Europa primele
elemente ale sistemului de franchising au apărut în anii 70 în
Franţa.
În ceea ce priveşte R.Moldova, aparţia franchisingului a
fost condiţionată de adoptarea în 1997 a Legii cu privire la
franchising.
În prezent pe piaţa moldovenească activează aşa francize
ca: Mango, Celio, Mexx, olsen, Sele, McDonald`s, РОСТИК’С
KFC, Fornetti, Buon Giorno, 1C etc.
Cea mai mare extindere o au francizele din domeniul
comerţului, în special al confecţiilor, precum şi companiile din
domeniul serviciilor, cum ar fi fast-food-urile.
Franchisingul în R. Moldova
Apariţia marilor centre comerciale, mai ales în mun.
Chişinău, a devenit de asemenea un stimulent în dezvoltarea
franchisingului. Dacă până nu demult întreprinderile
moldoveneşti erau cele care cumpărau francize, în ultimii ani au
apărut şi primii franchiseri locali, reuşind să-şi creeze un nume
şi să ocupe poziţia de lider pe piaţa locală, astfel de companii ca
Alina Electronic, Andi`s Pizza sau Neuron Grup au început să
vândă francize altor afaceri.
Company Name
Tipurile de Franchising
În literatura de specialitate se disting mai multe clasificări ale
tipurilor de franchising, în funcţie de
1
obiectul oferit în
franchising
2
3
profilul
participanţilor
nivelul de
intermediere
Tipurile de Franchising
Astfel, în funcţie de obiectul oferit în franchising, deosebim:
1
Franchisingul
numelui
2
3
Franchisingul
comercial sau
franchisingul
distribuţiei
produselor
Franchisingul
corporativ
sau
franchisingul
afacerii
Franchisingul numelui
Franchisingul
numelui.
Franchiserul
oferă
franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de
comerţ.Franchisingul mărcii de comerţ se aplică mai des în
lanţurile hoteliere (Romada Inn; howard Johnson), reţeaua de
restaurante (McDonald`s, Burger King, Pizza hut), firme de
închiriere a automobilelor (Avis Hertz) etc.
În cazul dat franchisee-ul are dreptul de a folosi numele
franchiserului, prelucrând sau modificând produsul, cu
condiţia că va respecta strict procedurile de lucru şi de
marketing ale acestuia.
Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei
produselor
Franchisingul
comercial
sau
franchisingul
distribuţiei produselor: franchiserul oferă franchisee-ului
dreptul de a comercializa produsele sale pe un teritoriu
limitat.
Acest sistem este larg răspândit în industria
automobilelor, fiind utilizat de aşa companii ca Chrysler,
Ford, General Motors; în industria produselor petroliere –
Exxon, Shell, Texaco, a băuturilor răcoritoare – Pepsi-Cola
şi Coca-Cola.
Franchisingul corporativ
Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii:
franchiserul oferă franchisee-ului un pachet complet al
afacerii care este deja cunoscută pe piaţă. Prima franchiză
corporativă a fost lansată de compania McDonald’s.
Compania oferă atât know-how-ul necesar, ce cuprinde
totalitatea cunoştinţelor nepatentate, care se bazează pe
experienţa şi probele efectuate de franchiser – instruirea
completă a personalului, amenajarea restaurantului, ajutorul
în angajarea personalului, oferirea consultanţei permanente,
cât şi standardele de calitate.
În funcţie de profilul participanţilor, există mai multe
tipuri de franchising.
Tipul franchiser-producător şi franchisee-producător
este des aplicat în industria băuturilor răcoritoare şi alcoolice.
De exemplu, compania Coca-Cola furnizează
franchisee-ului, firmă de îmbuteliere, concentratul, acesta,
adăugând
unele
ingrediente,
îl
îmbuteliază
şi
comercializează băutura răcoritoare sub numele de CocaCola în reţeaua locală de comerţ.
Relaţia franchiser-producător şi franchiseevânzător cu ridicata sau vânzător cu amănuntul este tipică
industriei constructoare de automobile, echipamente agricole,
produselor petroliere, vopselelor etc.
De exemplu, compania Ford acordă licenţă de vânzare
pentru automobilele sale unor firme independente, care
acceptă o serie de condiţii de comercializare şi de deservire
a clientului înaintate de compania producătoare.
Tipurile de Franchising
După nivelul de intermediere există:
1
2
Franchisingul
direct
Master franchising
Franchisingul direct
Franchisingul direct presupune încheierea unui
contract direct cu fiecare franchisee locală, asigurându-se
astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.
În cazul în care franchisee este situată, din punct de
vedere geografic, departe de franchiser, aplicarea sistemului
creează unele inconvenienţe legate de lipsa susţinerii la nivel
local, necunoaşterea particularităţilor naţionale, a gusturilor
şi preferinţelor consumatorilor şi, ca urmare, poate
condiţiona adoptarea unor decizii greşite. Astfel, pentru a-şi
dezvolta reţeaua de francize peste hotare, franchiserii
apelează la master franchising.
Franchisingul direct
Franchiser
Franchisee
Franchisee
Franchisee
Master franchising
Master franchising constă în oferirea de către
franchiser unei francize locale a dreptului de subfranchiser în
regiunea dată. Astfel, subfranchiserul local încheie contracte
de franchisee locale, având responsabilitatea verificării
respectării acestora.
Master franchising
Franchiser
Master franchisee
Subfranchisee
Subfranchisee
Subfranchisee
LOGO