Transcript Politici publice

Politici publice
Legitimarea programelor de politici
publice
Decizia
Etapele modelului procesual
•
•
•
•
•
Stabilirea agendei
Formularea alternativelor
Decizia
Implementarea politicilor
Evaluarea
Legitimarea politicilor
• Legitimare – se autorizează un program
• Măsurarea legitimităţii - se analizează sprijinul disponibil
pentru Guvern şi pentru ce face acesta
• David Easton:
 Sprijinul focusat – aprobare
 Sprijinul difuz – acceptarea sau tolerarea unor rezultate pe
baza încrederii în Guvern
 legitimarea este bazată pe atitudini învăţate
 sprijinul cel mai stabil – convingerea că trebuie să se
supună
Legitimarea politicilor
Relaţia între legitimitatea unui sistem şi aprobarea programelor
– Dezamăgiri pe termen scurt şi intermitente pot fi acceptate
– Dezamăgiri repetate între aşteptări şi rezultate poate în timp să
deterioreze sprijinul de bază pentru sistem
Thomas Dye – “proximate policy-makers”
– Parlament, Preşedinte, instituţiile guvernamentale, grupuri de interes
– realizarea de politici publice este un proces de negociere, competiţie,
persuadare şi compromis între grupuri de interes şi oficialii
guvernamentali
– procesul formal de legiferare se concentrează pe detaliile
implementării, mai degrabă decât pe finalităţile politicilor publice
Legitimarea politicilor
Procesul de aprobare poate lua forma construirii majorităţii
– prin adunarea de date referitoare la cine ce favorizează şi de ce
– se urmăreşte captarea intereselor şi a cunoştinţelor celor asociaţi sau
afectaţi de o propunere
– identificarea punctelor în care este necesară şi posibilă realizarea unor
compromisuri
– procesul de legitimare a testării răspunsurilor pentru a determina unde
şi cum poate fi obţinută majoritatea poate contribui şi ea la definirea
problemei şi la formularea de viitoare propuneri
Procesul de luarea a deciziei
Decizia = alegerea între mai multe posibilităţi de acţiune în
vederea îndeplinirii unui obiectiv
• hotărârea finală trebuie justificată funcţie de anumite criterii
de tipul: eficienţă, eficacitate, constrângeri legale, impact
social, impact asupra mediului
Modele de analiză a proceselor de luare a deciziei:
1. modelul raţional
2. modelul incremental
3. modelul juridic.
Modelul raţional
Ideea de bază: problemele societăţii umane trebuie şi se pot
rezolva într-o manieră ştiinţifică, raţională, prin colectarea
întregii cantităţi de informaţie disponibilă despre problema
respectivă, prelucrarea ei, şi obţinerea, urmată de aplicarea
celei mai eficiente soluţii din punctul de vedere al costurilor
Presupune îndeplinirea unor condiţii:
– identificarea tuturor opţiunilor posibile de rezolvare a unei
probleme
– informaţie nelimitată pentru evaluarea acestor opţiuni
– timp nelimitat pentru întregul proces decizional
Modelul raţional
Modelul nu este posibil să fie întotdeauna aplicat în practică:
–
–
–
–
–
–
eficienţa, eficacitatea şi economia nu sunt neapărat valori
predominante în sectorul public
obiectivele politicilor guvernamentale nu sunt întotdeauna clare
puţine situaţii în care managerul din domeniul public acţionează în
avans (aşa-numita acţiune proactivă), încercând să identifice dinainte
problemele şi mijloacele lor de rezolvare
de multe ori este dificilă identificarea unei singure soluţii, nicidecum
a tuturor soluţiilor posibile
este destul de dificilă evaluarea costurilor totale (directe si indirecte)
de operare a unui anumit program
Este dificilă asigurarea coordonării necesare pentru aplicarea
deciziilor sau programelor
Model incremental
Charles Lindblom - “The Science of ‘Muddling
Through”
 model reprezentativ pentru felul în care se desfăşoară
activitatea în instituţiile publice
 recunoaşte ambiguitatea multora dintre obiectivele
programelor de politici publice
 interesele politice duc la formulări vagi, neclare, ale
obiectivelor de îndeplinit
 accentuează nevoia funcţionarilor publici de a
răspunde cererilor comunităţii politice în care
activează
 deciziile diferă doar marginal de situaţia existentă
Model incremental






limitarea analizei la câteva alternative oarecum similare şi
care diferă doar marginal de status-quo
împletirea analizei obiectivelor urmărite şi a altor valori cu
aspecte empirice ale problemei
preocuparea analitică orientată spre remedierea
problemelor existente decât spre căutarea îndeplinirii
obiectivelor pozitive
secvenţă repetată de încercări, erori, şi încercări revizuite
analiza care explorează doar unele, nu toate, dintre
consecinţele importante şi posibile ale unei alternative
luată în considerare
fragmentarea muncii de analiză între mulţi participanţi
(fiecare cu interese partizane) în procesul de elaborare a
politicilor publice (fiecare participant ocupându-se de
partea sa din cadrul ansamblului)