Transcript DIN LIMBA ROMÂNĂ

CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI; RECUNOAŞTEREA UNUI VERB ÎN
TEXTUL LATIN.
CATEGORIE GRAMATICALĂ
=?
Categorie gramaticală – ansamblu de
trăsături gramaticale specifice unei
părţi de vorbire.
În funcţie de ce distingem un verb / substantiv
/ adjectiv / pronume de un altul?
La maşini (categorii de identificare):
Marcă;
Culoare;
Combustibil;
Putere;
Etc.
CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI LATIN
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Conjugarea.
Diateza.
Modul.
Timpul.
Persoana.
Numărul.
1. CONJUGAREA
Ce este o conjugare?
 O categorie de verbe care au caracteristici
comune.
 A lucra, a mînca, a cînta
 A cere, a zice, a crede.
1. CONJUGAREA
A VORBI
A CITI
Eu vorb-ESC
Eu cit-ESC
Tu vorb-EŞTI
Tu cit-EŞTI
El / Ea vorb-EŞTE
El / Ea cit-EŞTE
Noi vorb-IM
Noi cit-IM
Voi vorb-IŢI
Voi cit-IŢI
Ei / Ele vorb-ESC
Ei / Ele cit-ESC
1. CONJUGAREA
LIMBA ROMÂNĂ
LIMBA LATINĂ
I.
I.
-A
 a cînta
II. -EA
 a vedea
III. -E
 a zice
IV. -I / -Î
 a auzi / a coborî
-Ā(RE)
 canto, cantare
II. -Ē(RE)
 video, videre
III. -Ĕ(RE)
 dico, -ere
IV. -Ī(RE)
 audio, -ire
1. INFINITIVUL “LUNG” DIN LIMBA
ROMÂNĂ
 Infinitivul românei actuale a pierdut
marca -re a infinitivul latin.
 Formele verbale cu -re au devenit
substantive în limba română: cîntacîntare; vedea-vedere; zice-zicere; auziauzire.
 În româna veche: eu nu’s ce par a fire…
 Urme de infinitiv lung cu valoare
morfologică în româna actuală: dar(e)-ar
să dea! (= O, de ar dare (în loc de ar da)
să dea!)
1. CONJUGAREA
 Vocalele specifice conjugărilor I, II, IV se
regăsesc la aproape toate formele verbale,
înainte de sufixe (mărcile specifice unui
timp sau mod), astfel încît putem
recunoaşte conjugarea verbului respectiv.
 La conjugarea a III-a vocala specifică,
fiind scurtă, de cele mai multe ori este
transformată sau chiar înghiţită de
contextul vocalic.
2. DIATEZA
LIMBA ROMÂNĂ
LIMBA LATINĂ
I.
I.
Activă
 Tata o laudă pe
mama.
II. Pasivă
 Mama e lăudată
de către tata (“de
către tata” = C. de
agent)
III. Reflexivă
 Mama se laudă.
Activă.
 Pater laudat
matrem.
II. Pasivă.
 Mater laudatur a
Patre.
 Mater laudatur.
2. MĂRCI ALE DIATEZELOR –
DESINENŢELE
DIATEZA ACTIVĂ
DIATEZA PASIVĂ
-M / -O
laud-o / laud-a-ba-m
= eu laud / eu lăudam
-(O)R
laud-o-r
= sînt lăudat / mă laud
-S
laud-a-s = tu lauzi
-RIS
laud-a-ris = eşti lăudat / te lauzi
-T
laud-a-t = el / ea laudă
-TVR
laud-a-tur = este lăudat / se laudă
-MVS
laud-a-mus = noi lăudăm
-MVR
laud-a-mur = sîntem lăudaţi / ne lăudăm
-TIS
laud-a-tis = voi lăudaţi
-MINI
laud-a-mini = sunteţi lăudaţi / vă
lăudaţi
-NT
laud-a-nt = ei / ele laudă
-NTVR
laud-a-ntur = ei sînt lăudaţi / ei se laudă
3. MODURILE
În latină există trei moduri personale şi
patru nepersonale.
 Personal = are persoană (eu, tu, el etc.)
 Nepersonal = nu are persoană (cîntînd, de
văzut etc)
 Atenţie! Româna are un mod personal “în
plus” (optativul). În latină, funcţiile pe
care le are optativul în română sînt
exprimate prin conjunctiv.
3. MODURILE PERSONALE
LIMBA ROMÂNĂ
LIMBA LATINĂ
I.
I.
Indicativ
 Mă bucur.
II. Imperativ
 Lăudaţi!
III. Conjunctiv
 Sper să vină.
IV. Condiţional-optativ
 O, de-ar veni!
Indicativ
 Gaudeo.
II. Imperativ
 Laud-a-te!
III. Conjunctiv
 Spero ut veniat.
(se traduce cu conj.)
 Utinam veniret!
(se traduce cu cond.)
3. MODURILE NEPERSONALE
LIMBA ROMÂNĂ
LIMBA LATINĂ
I.
I.
Infinitiv
 a lăuda.
II. Gerunziu
 lăudînd
III. Participiu
 lăudat
IV. Supin
 de lăudat
Infinitiv
 laud-a-re
II. Gerunziu
 laudando
III. Participiu
 laudans, laudantis
(se traduce diferit)
IV. Supin
 lauda-tu-m
4. TIMPURILE
1. Prezent: laud-a-t (el laudă); ven-i-mus (noi
venim); dicis (tu zici).
 Vocala tematică (vocala specifică a conjugărilor)
se păstrează ca atare la conjugările I, II, IV.
2. Viitor: laud-a-bi-s (tu vei lăuda)
3. Imperfect: laud-a-ba-m (eu lăudam)
4. Perfect: cant-a-v-imus (noi am cîntat); dixit
(a zis); aud-i-v-i (eu am auzit)
5. Mai mult ca perfect: cant-a-v-era-m (eu
cîntasem)
6. Viitor II (anterior): laud-a-v-eri-t (va fi
cîntat)
5. PERSOANA
 Latina are trei persoane, ca şi în limba
română.
 Persoana se exprimă prin seriile desinenţelor
verbale (vezi supra):
 m,s,t,mus,tis,nt;
 r,ris,tur,mur,mini,ntur;
 desinenţele active la perfect: i, isti, it, imus,
istis, erunt.
NB! Desinenţă (laud-a-s) ≠ terminaţie (laud-as).
6. NUMĂRUL
 Latina are două numere, ca şi în limba
română: singular şi plural.
 Numărul se exprimă, ca şi persoana, prin
seriile desinenţelor verbale (vezi supra):
Deci: o desinenţă indică persoana, numărul şi
diateza:
 Laudas: desinenţa s indică persoana a II-a,
numărul singular, diateza activă.
CELE TREI TEME VERBALE
În latină, modurile şi timpurile se construiesc pe
baza a trei teme principale:
I. Tema de prezent (cf. prima şi a doua formă de
dicţionar): se obţine prin îndepărtarea mărcii -re
(canta-re).
II. Tema de perfect (cf. a treia formă de dicţionar):
se obţine prin îndepărtarea desinenţei -i (cantavi; dix-i).
III. Tema de supin (cf. a patra formă de dicţionar):
se obţine prin îndepărtarea lui -m (laudatu-m;
dictu-m)
MĂRCI VERBALE – REZUMAT
(CU ROŞU – MĂRCI INDUBITABILE)
 seriile de desinenţe active şi pasive;
 -re (final) = marca (sufixul) de infinitiv;
 -re- (înaintea unei desinenţei) = marcă de
conjunctiv;
 mărcile conjugărilor: -ā, -ē, -ĕ, -ī;
 -te (final) = marca imperativul (2 pl);
 ut = conjuncţie care, de cele mai multe
ori, cere modul conjunctiv;
 -nd- = sufix de gerunziu;
 -ns / -nt- = sufix de participiu;
MĂRCI VERBALE – REZUMAT





-tu- = sufix de supin;
-bi- = sufix de viitor;
-ba- = sufix de imperfect;
-era- = sufix de m.m.c.p.;
-eri- = sufix al viit. anterior (dar şi al
conjunctivului perfect).
ALTE MĂRCI VERBALE
 -isse- / -isse = sufix al conjunctivului
m.m.c.p. / al infinitivului perfect activ;
 -turus3 = terminaţie (= sufix + desinenţe
adjectivale) de participiu viitor activ.
 Sună ca pe româneşte… (criteriu fragil).
 Verbul a fi (sum, esse, fui) la prezent:
Sum, esse, fui
sum = eu sînt
sumus = noi sîntem
es = tu eşti
estis = voi sunteţi
est = el / ea este
sunt = ei sînt
5.1 Et venerunt trans fretum maris in regionem
Gerasenorum. 2 Et exeunto eo de navi, statim
occurrit ei de monumentis homo in spiritu
immundo, 3 qui domicilium habebat in
monumentis; et neque catenis iam quisquam eum
poterat ligare, 4 quoniam saepe compedibus et
catenis vinctus dirupisset catenas et compedes
comminuisset, et nemo poterat eum domare; 5 et
semper nocte ac die in monumentis et in montibus
erat clamans et concidens se lapidibus. 6 Videns
autem Iesum a longe cucurrit et adoravit eum 7 et
clamans voce magna dicit: "Quid mihi et tibi, Iesu,
Fili Dei summi? Adiuro te per Deum, ne me
torqueas." 8 Dicebat enim illi: "Exi, spiritus
immunde, ab homine." 9 Et interrogabat eum:
"Quod tibi nomen est?" Et dicit ei: "Legio nomen
mihi est, quia multi sumus."