managementul conflictelor de mediu
Download
Report
Transcript managementul conflictelor de mediu
MANAGEMENTUL
CONFLICTELOR DE MEDIU
Lect.univ.dr. Cleopatra DRIMER
Universitatea Ecologică din București
PRINCIPII CARE INTERESEAZĂ MANAGEMENTUL CONFLICTELOR DE MEDIU
O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului, prevede ca principii:
- Principiul integrării politicilor de mediu în celelate politici sectoriale
(art.3 lit.a)
- Principiul precauţiei în luarea deciziei (art.3 lit.b)
- Principiul acţiunii preventive (art.3 lit.c)
- Principiul reţinerii poluanţilor la sursă (art.3 lit.d)
- Principiul „poluatorul-plăteşte” (art.3 lit.e)
- Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice
cadrului biogeografic natural (art.3 lit.f)
SURSE MAJORE DE CONFLICT ÎN DOMENIUL MEDIULUI
producerea unui prejudiciu ca urmare a generării unui fenomen de
poluare sau determinat de alte activităţi dăunătoare sau dezastre;
nerespectarea conţinutului sau a procedurilor referitoare la actele de
reglementare (avize, acorduri, autorizaţii / autorizaţii integrate de mediu),
activităţile de autorizare şi de control efectiv
DREPTUL LA MEDIU SĂNĂTOS ŞI ECHILIBRAT ECOLOGIC
În art.5 din O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului: „Statul recunoaşte
oricărei persoane dreptul la mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest
scop:
•
accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate
prevăzute de legislaţia în vigoare;
•
dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului;
•
dreptul de a fi consultat, în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii
şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea
planurilor şi programelor;
•
dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia
mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de
mediu, indifferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;
•
dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
PREJUDICIUL ECOLOGIC
Conform O.U.G. nr.195/2005, prejudiciul ecologic reprezintă efectul cuantificabil
în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de
poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre. Evaluarea valorii economice a altor
elemente de mediu, precum diversitatea biologică, echilibrul ecosistemelor, este însă
deosebit de dificil de realizat.
Forme de prejudiciu specifice mediului:
Prejudiciul nefinanciar - prejudiciu moral pentru daune ecologice.
Măsurile de salvgardare - cheltuielile legate direct de operaţiunile de luptă contra
poluării, de spălare ori de restaurare, şi sunt indemnizabile de către autorul pagubei.
Prejudiciul de dezvoltare - aplicare a principiului precauţiei.; priveşte o pagubă
încă indecelabilă, dar apreciabilă de către tribunale.
Prejudiciul cauzat mediului natural - consistă în vătămări aduse naturii,
biodiversităţii sau peisajului (ex: dispariţia unei specii de plante sau animale); este
greu, dacă nu imposibil de evaluat în bani şi se rezumă, în privinţa reparării, la
măsuri de aducere în starea anterioară ori de „reparare în natură”.
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU VĂTĂMĂRILE ADUSE MEDIULUI
Răspundere civilă pentru prejudiciul ecologic
- caracter obiectiv, independent de culpă
- caracter subiectiv, în mod excepţional, pentru prejudiciile cauzate speciilor
protejate şi habitatelor naturale
- caracter solidar (în cazul pluralităţii de autori)
Răspundere administrativă
• vizează în special încălcări ale obligaţiilor legale privind ocrotirea şi conservarea
naturii
• procedura de constatare şi aplicare a sancţiunilor – mai rapidă
• măsurile dispuse sunt executorii
Răspundere penală
- pentru săvârşirea infracţiunilor ecologice
MEDIEREA
Legea nr. 192/2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator,
reglementează medierea ca fiind o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor
pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator.
- poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a unui litigiu
- se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului
- se realizează în condiţii de confidenţialitate şi de cooperare a părţilor
- mediatorul are la dispoziţie o serie de tehnici şi metode specifice, de comunicare şi
negociere şi are sarcina să înlesnească ajungerea la o soluţie care să satisfacă ambele
părţi, fără a o putea însă impune independent de voinţa celor implicaţi.
- persoanele fizice sau juridice pot apela la mediere în mod voluntar, chiar dacă a
avut loc declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, scopul fiind tocmai
soluţionarea litigiilor apărute.
- se finalizează, după caz, fie prin încheierea între părţi a unei înţelegeri ca urmare a
soluţionării litigiului, fie prin constatarea de către cel ce mediază a eşuării în demersul
său, fie prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.