Transcript Prezentare curs 10

Managementul organizaţiilor
neguvernamentale – nonprofit
Cooperare intrasectorială
Cooperare intersectorială
Tipuri de parteneriate
• Parteneriatele pot fi clasificate astfel ,:
•
a) în funcţie de caracterul juridic:
•
- parteneriate formal;
•
- parteneriate informal;
•
b) în funcţie de obiectivul urmărit:
•
- parteneriate de reprezentare;
•
- parteneriate operaţionale, care la rândul lor pot fi:
•
- parteneriate pe termen lung;
•
- parteneriate pe termen scurt; respectiv,
•
- parteneriate cu finanţare;
•
- parteneriate fără finanţare.
• Agenţia pentru Informarea şi Dezvoltarea Organizaţiilor
Neguvernamentale, Organizaţii neguvernamentale. Ghid practic, Seria
Biblioteca ONG, Timişoara, 2002, pag. 42-43
Cooperare intrasectorială
• Formele de cooperare în interiorul sectorului
pot fi clasificate în funcţie de scopul, durata şi
gradul de formalizare a acestor relaţii. Analiza
relaţiilor din interiorul sectorului scot în
evidenţă lipsa unei strategii viabile,
parteneriate care s-au realizat în timp au avut
la bază iniţiative ale unor lideri ai unor
organizaţii.
Forme de colaborare
• Schimbul de informaţii şi participarea reciprocă la
diferite evenimente
• Evenimente de dezvoltare sectorială
• Coaliţiile ad-hoc
• Folosirea în comun a resurselor
• Complementaritatea serviciilor prin transfer
• Reţelele
• Organizaţiile umbrelă
• Participarea comună în programe şi proiecte
Probleme ce afectează colaborarea
• Lipsa transparenţei în diseminarea informaţiei,
• Probleme ce ţin de cultura organizaţională
• Probleme la nivel executiv – experienţe
anterioare,
• Interes scăzut pentru impact
• Lipsa resurselor.
Cooperare intersectorială
Relaţia dintre AP şi ONG
• Relaţia dintre APL şi ONG diferă de la ţară la ţară şi poate fi
influenţat de mărimea sectorului.
• O tipologie a relaţiei sector asociativ – administraţie este
propusă de John Clark în studiul său „The Relationship
Between the State and the Voluntary Sector”. Astfel, avem
trei tipuri de relaţii: o relaţie de dependenţă a O.N.G.-urilor
faţă de stat (în care acestea pur şi simplu implementează
programele Guvernului şi sunt dependente financiar de el);
în al doilea rănd, vorbim despre o relaţie antagonistă (în
care nici una dintre părţi nu doreşte reconcilierea sau
colaborarea); în ultimul rând avem relaţia caracteristică
democraţiilor liberale care presupune o colaborare şi un
parteneriat la care fiecare parte este liberă să adere sau nu.
Relaţia dintre AP şi ONG
• Cea mai utilizată formă de colaborare este
furnizarea de servicii publice: SUA; Germania,
Olanda, Franţa şi în foarte multe ţări aflate în
dezvoltare,
• Motivaţia acestor relaţii se datorează
încrederii de care se bucură organizaţiile în
ţările respective sau a principiului
subsidiarităţii.
Bariere în dezvoltarea relaţiilor AP ONG
un mediu puternic politizat,
•
• preferinţa unor O.N.G.-uri pentru izolare,
• neîncrederea funcţionarilor publici în capacitatea
sectorului asociativ de a putea furniza servicii publice,
• fonduri limitate,
• grupul de beneficiar: la O.N.G. – uri foarte bine definit la
AP. general,
• incapacitatea de rezolva unele probleme ce se manifestă
în ambele sensuri,
• dorinţa factorului politic de a nu întări sectorul non-profit,
• dependenţa unor ONG-uri de donatori străini
Îmbunătăţirea relaţiei AP - ONG
• încurajarea discuţiilor publice şi facilitarea accesului la
informaţii;
• simplificarea diverselor proceduri administrative, cum ar fi
cea de constituire, de contabilitate, audit, etc.;
• stimulente pentru O.N.G.-uri: subvenţii, scăderea
impozitului pe profit;
• colaborarea: includerea organizaţiilor neguvernamentale
în implementarea unor programe sau proiecte;
• implicarea în procesul de luare al deciziilor: participarea la
diverse întâlniri, mese rotunde, seminarii, etc.;
• cale de comunicare a informaţiilor publice: O.N.G.-urile
pot fi folosite ca şi o metodă în plus pentru propagarea
informaţiilor publice.
Situaţia din România. Relaţia Adm.
centrală - ONG
• începând cu anul 1996 schimbare de trend,
• apariţia la nivelul administraţiei centrale a
unor structuri însărcinate cu relaţia cu sectorul
asociativ,
• schimbările percepute ca fiind pozitive se
datorează mai mult unor relaţii individuale şi
mai puţin sunt abordări de tip structură
Relaţia APL – ONG la nivelul
administraţiei locale
Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaţii
consistente între autorităţile locale şi ONG-ri sunt
determinate de trei factori.
• Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este
cunoscut de aleşii locali.
• În al doilea rând din cauza procesului lent de
descentralizare autorităţile locale au puteri şi fonduri
limitate.
• În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a
abilităţilor personalului de la nivelul administraţiei locale
care este expus într-o măsură mai mică la noi modalităţi de
gîndire şi organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.