Transcript Slide 1

Managementul organizaţiilor
neguvernamentale – nonprofit
Cooperare intrasectorială
Tipuri de parteneriate
• Parteneriatele pot fi clasificate astfel ,:
•
a) în funcţie de caracterul juridic:
•
- parteneriate formal;
•
- parteneriate informal;
•
b) în funcţie de obiectivul urmărit:
•
- parteneriate de reprezentare;
•
- parteneriate operaţionale, care la rândul lor pot fi:
•
- parteneriate pe termen lung;
•
- parteneriate pe termen scurt; respectiv,
•
- parteneriate cu finanţare;
•
- parteneriate fără finanţare.
• Agenţia pentru Informarea şi Dezvoltarea Organizaţiilor
Neguvernamentale, Organizaţii neguvernamentale. Ghid practic, Seria
Biblioteca ONG, Timişoara, 2002, pag. 42-43
Cooperare intrasectorială
• Formele de cooperare în interiorul sectorului
pot fi clasificate în funcţie de scopul, durata şi
gradul de formalizare a acestor relaţii. Analiza
relaţiilor din interiorul sectorului scot în
evidenţă lipsa unei strategii viabile,
parteneriate care s-au realizat în timp au avut
la bază iniţiative ale unor lideri ai unor
organizaţii.
Forme de colaborare
• Schimbul de informaţii şi participarea reciprocă la
diferite evenimente
• Evenimente de dezvoltare sectorială
• Coaliţiile ad-hoc
• Folosirea în comun a resurselor
• Complementaritatea serviciilor prin transfer
• Reţelele
• Organizaţiile umbrelă
• Participarea comună în programe şi proiecte
Probleme ce afectează colaborarea
• Lipsa transparenţei în diseminarea informaţiei,
• Probleme ce ţin de cultura organizaţională
• Probleme la nivel executiv – experienţe
anterioare,
• Interes scăzut pentru impact
• Lipsa resurselor.
Relaţia dintre AP şi ONG
• Relaţia dintre APL şi ONG diferă de la ţară la ţară şi poate
fi influenţat de mărimea sectorului.
• O tipologie a relaţiei sector asociativ – administraţie este
propusă de John Clark în studiul său „The Relationship
Between the State and the Voluntary Sector”. Astfel, avem
trei tipuri de relaţii: o relaţie de dependenţă a O.N.G.urilor faţă de stat (în care acestea pur şi simplu
implementează programele Guvernului şi sunt
dependente financiar de el); în al doilea rănd, vorbim
despre o relaţie antagonistă (în care nici una dintre părţi
nu doreşte reconcilierea sau colaborarea); în ultimul rând
avem relaţia caracteristică democraţiilor liberale care
presupune o colaborare şi un parteneriat la care fiecare
parte este liberă să adere sau nu.
Relaţia dintre AP şi ONG
• Cea mai utilizată formă de colaborare este
furnizarea de servicii publice: SUA; Germania,
Olanda, Franţa şi în foarte multe ţări aflate în
dezvoltare,
• Motivaţia acestor relaţii se datorează
încrederii de care se bucură organizaţiile în
ţările respective sau a principiului
subsidiarităţii.
Bariere în dezvoltarea relaţiilor AP ONG
un mediu puternic politizat,
•
• preferinţa unor O.N.G.-uri pentru izolare,
• neîncrederea funcţionarilor publici în capacitatea
sectorului asociativ de a putea furniza servicii publice,
• fonduri limitate,
• grupul de beneficiar: la O.N.G. – uri foarte bine definit la
AP. general,
• incapacitatea de rezolva unele probleme ce se manifestă
în ambele sensuri,
• dorinţa factorului politic de a nu întări sectorul non-profit,
• dependenţa unor ONG-uri de donatori străini
Îmbunătăţirea relaţiei AP - ONG
• încurajarea discuţiilor publice şi facilitarea accesului la
informaţii;
• simplificarea diverselor proceduri administrative, cum ar fi
cea de constituire, de contabilitate, audit, etc.;
• stimulente pentru O.N.G.-uri: subvenţii, scăderea
impozitului pe profit;
• colaborarea: includerea organizaţiilor neguvernamentale
în implementarea unor programe sau proiecte;
• implicarea în procesul de luare al deciziilor: participarea la
diverse întâlniri, mese rotunde, seminarii, etc.;
• cale de comunicare a informaţiilor publice: O.N.G.-urile
pot fi folosite ca şi o metodă în plus pentru propagarea
informaţiilor publice.
Situaţia din România. Relaţia Adm.
centrală - ONG
• începând cu anul 1996 schimbare de trend,
• apariţia la nivelul administraţiei centrale a
unor structuri însărcinate cu relaţia cu sectorul
asociativ,
• Schimbările percepute ca fiind pozitive se
datorează mai mult unor relaţii individuale şi
mai puţin sunt abordări de tip structură
Relaţia APL – ONG la nivelul
administraţiei locale
Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaţii
consistente între autorităţile locale şi ONG-ri sunt
determinate de trei factori.
• Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este
cunoscut de aleşii locali.
• În al doilea rând din cauza procesului lent de
descentralizare autorităţile locale au puteri şi fonduri
limitate.
• În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a
abilităţilor personalului de la nivelul administraţiei locale
care este expus într-o măsură mai mică la noi modalităţi de
gîndire şi organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.
Relaţia dintre ONG-uri şi mediul de
afaceri
• principala formă de manifestare este relaţia de
finanţare. S-a mers mult mai încet în ceea ce priveşte
stabilirea sau menţinerea unui dialog cu mediul de
afaceri sau cu autorităţile locale asupra chestiunilor
de interes pentru dezvoltarea locală,
• Dezvoltarea culturii si practicilor de donatii
corporatiste (corporate giving) are o dimensiune
strategicã atât pentru sectorul nonguvernamnetal
cât si pentru sectorul de afaceri din România.
Relaţia dintre ONG-uri şi mediul de afaceri
Construirea relatiilor de parteneriat coerente si de duratã reprezintã o provocare atât pentru
organizatiile neguvernamentale cât si pentru sectorul de afaceri. Organizatiile
neguvernamentale trebuie sã înteleagã ce anume determinã corporatiile sã le ofere
suport:
• Relatiile cu comunitatea – Unul din rationamentele cele mai clare ale sectorului de
afaceri în dezvoltarea de parteneriate durabile cu organizatiile societãtii civile rezidã în
dorinta acestuia de a sprijini si a se implica în comunitatea în cadrul cãreia îsi desfasoarã
afacerile.
• Marketing – Corporatiile adesea sponsorizeazã evenimente cu profil vizibil realizate de
cãtre ONG-ri (concerte, evenimente sportive, expozitii etc.). O companie va oferi o
donatie importantã în schimbul unei prezentãri proeminente a logo-ului ei în cadrul
evenimentului.
• Fundatii corporatiste – În general aceste fundatii corporatiste apar în cadrul corporatiilor
care au o strategie si programe de duratã destinate sustinerii dezvoltãrii comunitãtii.
Companiile îsi stabilesc propriile fundatii care au ca scop sã ofere granturi unor programe
de dezvoltare comunitare care se încadreazã într-o logicã si strategie specificã.
• Programe de donatie discretionare – uneori companiile dispun de un buget pentru
donatii, fãrã a utiliza o strategie anume. Avem de-a face, în general, cu mici donatii
destinate unor evenimente sau activitãti de sprijin pentru comunitate si gestionate
uneori prin ONGuri.
• Membership corporatist – Unele ONG-ri pot dezvolta o relatie intersantã cu companiile
prin oferirea de permise de liber acces la unele evenimente organizate de ele în
schimbul unei taxe de membership. Multe organizatii culturale practicã acest tip de
relatie ONG-companie în beneficiu mutual.
Motivaţia companiilor pentru a dezvoltare relaţii
de partneriat
Companiile trebuie sã tinã pasul cu scopurile, problemele si
schimbãrile exprimate ca si nevoi comunitare din
urmãtoarele motive:
• motivul central este legat de interesul propriu si
conservarea proprie. De exemplu: companiile au o prezentã
semnificativã în comunitate si vor sã-si protejeze investitiile.
Problemele de interes pentru ele sunt reglementãrile
regionale, amenintarea deteriorãrii zonei, taxele pe care
trebuie sã le plãteascã, posibilitatea de a avea o fortã de
muncã calificatã în mod adecvat.
• anumite probleme si rezolvãrile lor implicã beneficii directe
sau indirecte pentru companii. De exemplu: serviciile de
sãnãtate, serviciile sociale, mediul înconjurãtor etc.
• reputatia companiei si imaginea ei în comunitate.
Responsabilitatea Socială Corporatistă
• Keith Davis si Robert Blomstrom definesc conceptul de
responsabilitate socialã corporatistã astfel:
“Responsabilitatea socialã reprezintã obligatia
factorilor de decizie de a actiona în vederea protejãrii si
îmbunãtãtirii stãrii de bine a societãtii ca întreg, alãturi
de necesitatea de a-si proteja propriile interese.”
• Joseph McGuire: “Ideea de responsabilitate socialã
corporatistã presupune faptul cã o corporatie nu are
numai obligatii economice si legale, ci si anume
responsabilitãti fatã de comunitatea în care activeazã”.
Responsabilitatea Socială Corporatistă
• Apariţia în România a conceptului de Responsabilitate Socială
Corporatistă şi a practicilor asociate acestuia are cel puţin două
cauze: în primul rând, dezvoltarea economică şi apariţia pe piaţă a
companiilor multinaţionale au determinat un tip de presiune în
sensul identificării unor modalități adecvate de consolidare a
imaginii corporatiste şi a reputaţiei. În al doilea rând, retragerea de
pe piaţă a marilor donatori şi diminuarea resurselor financiare
provenite de la organisme internaţionale determină un alt tip de
presiune, în sens invers, din partea organizaţiilor non-profit care îşi
diversifică strategiile de atragere a finanţărilor din surse indigene:
sector public, sector de afaceri sau cetăţeni.
• Trei forme de manifestarea a Responsabilităţii Corporatiste Sociale:
programe de donaţii şi campanii sociale susţinute de companii,
programe de voluntariat corporatist şi fundaţii corporatiste.