Transcript Hidro-4 - ECOLOGIA LA SIBIU

Hidrobiologie
Izvoarele
Crenonul
Clasificarea izvoarelor:
– Din punct de vedere hidrogeologic:
• Emergenţe
• Resurgenţe
• Exurgenţe
– În funcţie de situatia geologica:
• Izvoare descendente
– de strat, de vale, de terasa, descendente în roci
compacte calcaroase, de grohotis, etc.
• Izvoare ascendente
– De strat, de falie, arteziene, vocluziene, intermitente
– In functie de stratul de apa subterana din care
provin:
• Izvoare care provin din ape freatice de suprafata
• Izvoare care provin din ape freatice de adancime
– In functie de temperatura apei:
• Izvoare reci
• Izvoare calde sau termale (hipotermale, izotermale,
mezotermale, hipertermale)
– In functie de compozitia chimica a apei:
• Izvoare carbogazoase simple, carbogazoase bicarbonatate,
bicarbonatate simple, feruginoase, sulfuroase, sulfatate,
iodurate, clorosodice, radioactive
– În funcţie de caracteristicile ecologice (P. Steinman):
• Izvoare reocrene
• Izvoare limnocrene
• Izvoare helocrene
Particularitati ale conditiilor de biotop

Constanta conditiilor de biotop
(compozitie chimica, viteza de curgere, temperatura)

Apa bogata in CO2 sub forma de bicarbonati
si mai saraca in O2
CaH2(CO3)2  CaCO3 + H2O + CO2

pH slab alcalin
 Cantitati foarte scazute de substante
organice
Particularitati biocenotice
Organisme caracteristice izvoarelor
 Organisme provenite din mediul
subteran
 Organisme provenite din mediul acvatic
epigeu
 Organisme provenite din mediul terestru

Clasificarea organismelor care populeaza
izvoarele

Crenobii sau crenobionte

Crenofile

Crenoxene
Ecosisteme acvatice stagnante

Lacuri – 2,7 milioane km2, cca 1,8% din
suprafaţa terestră

Bălţi

Mlaştini
Ecosistemul
lacustru
Etajarea bentalului şi pelagialului
lacurilor

Etajarea bentalului:
• Zona litorală
• Zona sublitorală
• Zona profundală

Etajarea pelagialului:
(zona eupelagică, pelagial litoral)
• Epilimnion
• Metalimnion
• Hypolimnion
Zonarea bentalului şi pelagialului unui lac
Caracteristici de biotop cu rol hotărâtor în
structurarea şi funcţionarea ecosistemului
lacustru:
Regimul hidrologic
 Regimul termic
 Lumina
 Chimismul apei
 Natura substratului

Caracteristici de biotop

Caracteristici morfo – fiziografice
– forma cuvetei lacustre
– natura substratului
– volumul de apă
După agenţii care au dus la formarea
cuvetei lacustre, se disting:
– Lacuri de provenienţă endogenă
– Lacuri de provenienţă exogenă.

Regimul hidrologic
– bilanţ hidrologic excedentar
– bilanţ hidrologic constant
– bilanţ hidrologic deficitar
Tipuri de alimentare:
- pluvială,
- pluvio-nivală,
- nivală,
- mixtă

Caracteristici fizice
- Lumina – transparenţă, culoare
• Adâncimea până la care poate pătrunde fluxul
de energie luminoasă;
• Posibilitatea organismelor de utilizare a
energiei luminoase;
• Cantitatea de energie luminoasă primită de
ecosistem pe unitatea de suprafaţă şi în timp;
zona fotică zona trofogenă
zona de compensaţie
 zona afoticăzona trofolitică
– Termica lacurilor
• Variaţiile termice pe verticală
(Zona saltului termic - termoclină)

Variaţii de densitate ale apei

Stratificaţie termică caracteristică
 directă – vara
Circulaţia de toamnă
LACURI DIMICTICE
 inversă – iarna
(zona temperată)
Circulaţia de primăvară
Stratificarea termică în cazul lacurilor dimictice
În funcţie de amploarea circulaţiei maselor
de apă (Hutchinson):
 Holomictice
– Dimictice (în zonele temperate)
– Monomictice
• Calde (în zonele calde, temperate sau
subtropicale) – circulaţie de iarnă
• Reci – circulaţie de vară
– Polimictice – circulaţie relativ constantă
– Oligomictice (în zona tropicală) – temperatură
relativ constantă, circulaţie lentă şi sporadică

Meromictice

Lacurile din România:
– Dimictice reci, din zona alpină (în luna cea
mai caldă: 4 - 10ºC)
– Dimictice moderate, din zona montană
carpatică (10 - 20 ºC)
– Dimictice calde, din regiunile colinare şi de
câmpie (20 - 30 ºC)

Energia acumulată sub formă de căldură este
consumată prin evaporaţie şi în procesele
vitale ale organismelor 
• Bilanţ caloric – reflectă rezultatul final al
proceselor termice din bazin
• Bilanţ hidrologic – reflectă echilibrul dintre
pierderile de apă şi aportul de apă în lac
– Mişcările apei
• Mişcări ondulatorii
– Valuri – se formează sub acţiunea
vântului
–Seişele sau valurile de hulă
• Curenţi orizontali
– Mişcările ciclonale
– Mişcările anticiclonale
– Curenţii provocaţi de denivelările eoliene
• Curenţi verticali
Circulaţia apei sub influenţa vântului

Chimismul apei
– Substanţele minerale solvite
• Lacuri dulci – carbonaţi (0,5 – 1,0‰ grad de
mineralizare)
• Lacuri salmastre şi sărate – sulfaţi şi cloruri (până la
300‰ grad de mineralizare)
Lacuri bicarbonatate, sulfatate, clorurate
După conţinutul în săruri al apei, lacurile se clasifică
astfel:
- lacuri cu apă dulce S<0,5‰
- lacuri salmastre / mixohaline S  (0,5, 30 ‰)
- lacuri sărate / euhaline S  (30, 40 ‰)
- lacuri suprasărate / hiperhaline S>40‰
.
– Sărurile biogene – compuşii azotului şi
fosforului
– Substanţele organice
– Regimul gazelor
• O2
 distribuţie ortogradă
 distribuţie clinogradă
• CO2
• H2S
Caracteristici biocenotice
Caracteristici ale circuitului materiei
Clasificarea lacurilor dulci în funcţie de
troficitate
Oligotrofe
 Mezotrofe
 Eutrofe
 Distrofe

Lacuri oligotrofe








Răspândire: - munţi pe roci cristaline
Apă săracă în substanţe biogene
Apă bine oxigenată
Adâncime mare
Productivitate relativ scăzută
Sărace în biomasă
Palncton puţin abundent, diversitate specifică
mare
Sedimente sărace în substanţe organice
Lacuri eutrofe







Răspândire: - regiuni de câmpie
Apa bogată în nutrienţi
Substratul sedimentar (soluri moi), bogat în
materie organică
Puţin adânci 10 – 15 m
Zona litorală relativ largă, cu vegetaţie bogată
Productivitate ridicată
Planctonul abundent

Fenomenul de înflorire
Lacuri mezotrofe
Trăsături intermediare între oligotrofe şi
eutrofe
 Lacuri de origine glaciară sau de
eroziune fluvială
 Echilibrul dinamic fragil
 Productivitate moderată
 Adâncime medie peste 25 m

Lacuri distrofe
Răspândire: - Peninsula Scandinavă
 Depozite de turbă, bogate în acizi
humici (dy)
 Apa acidă
 Mineralizare slabă
 Apa săracă în substanţe biogene
 Productivitate scăzută
 Diversitate specifică mică

Fenomenul de eutrofizarea

Se
datorează
aportului
alochton de
nutrienţi în
ecosistemul
acvatic
Bălţile – caracteristici ecologice
Ecosisteme localizate în depresiuni de mică
adâncime ale scoarţei terestre
 Lipsite de etajul profundal
 Pelagialul este străbătut în întregime de
radiaţia solară
 zona trofogenă
 zona trofolitică redusă la
substratul bentonic

Grupe de bălţi

(Dussart, 1966)
Bălţi relativ mici
• Adâncime <1 m (60 – 80 cm)
• Microstratificaţie termică diurnă ce alternează cu o stare
de homotermie nocturnă
ecosisteme polimictice

Bălţi mari
• Adâncime 2 – 3 m
• Suprafaţă mare

Bălţi cu caracter temporar sau periodic
• Adâncime 20 – 50 cm
• Vara, masa apei se încălzeşte în întregime (25°C)
Clasificarea bălţilor în funcţie de componenţa
fitoplanctonului şi productivitate (Wurtz, 1958):

Bălţi oligotrofe
• A. Oligotrofe propriu zise
• B. Oligotrofe acide
• C. Oligotrofe acide cu turbă
Bălţi mezotrofe
 Bălţi eutorfe

• A. Slab eutrofe
• B. Eutrofe mijlocii
• C. Puternic eutrofe

Bălţi politrofe