Transcript descarca - ECOLOGIE

ECOLOGIE
ECOLOGIA LACURILOR SI BALTILOR
Lacurile reprezinta 1,8% din suprafata uscatului.
Numarul si natura populatiilor depinde de:
-Adancime;
-Proprietatile chimice;
-Climatul regional.
Lacuri MEROMICTICE
-Lacuri foarte adanci in care amestecul de ape nu
atinge fundul.
-In profunzime un strat de apa permanent stagnant
cu temperaturi si proprietati chimice relativ
constante.
-Apa saraca in oxigen.
Lacuri HETEROMICTICE
-Circulatia cuprinde toata masa de apa si se
efectueaza in mai multe perioade ale anului.
-Stratificare a apelor in functie de anotimp.
Lacuri HOMOMICTICE
-Lacuri cu ape putin adanci, de cativa metri care se
amesteca aproape permanent.
-Nu exista stratificare termica si chimica.
Pe cuprinsul unui lac se disting trei zone:
-Zona litorala;
-Zona pelagica;
-Zona profunda.
Zona litorala
Cuprinde tarmul acoperit cu apa, care cu
adancimea coboara treptat spre fundul lacului.
Apele sunt putin adanci.
Bogate in oxigen;
Oscilatii de temperatura, diurne si sezoniere.
Lumina abundenta in functie de adancime,
inclinarea pantelor si vegetatie.
Vegetatie bogata.
Zona litorala
Dupa adancimea, natura si compozitia chimica a
apei, vegetatia litorala se distribuie sub forma unor
braie bine diferentiate:
-Subzona hidrofitelor emerse;
-Subzona hidrofitelor cu frunze plutitoare;
-Subzona hidrofitelor submerse.
Subzona hidrofitelor emerse
Populatii de: trestie, papura si pipirig.
Adancime mica a apei (0.2-1m).
Desisuri inalte de 2-3 m marginite spre exterior cu
rogozuri inalte cu tranzitii spre paduri de arin.
Tulpinile plantelor aflate sub apa sunt acoperite cu
o pojghita vie de culoare albastru-verzui numita
bioderma.
Subzona hidrofitelor emerse
Componenetele principale ale biodermei sunt:
-Algele albastre;
-Algele verzi uni si pluricelulare;
-Diatomee;
-Protozoare si rotiferi.
-Bioderma  hrana puietului de peste si a altor
animale.
Subzona hidrofitelor emerse
De tulpina plantelor subacvatice se fixeaza
permanent sau temporal spongieri, briozoare, larve
de insecte (tantari si libelule), melci, lipitori etc.
Gandacul de stuf  stadiul larval – organele
vegetative ale stufului, adult – frunzele nufarului.
Subzona hidrofitelor emerse
In stufarisul aerian:
Insecte (puricele de frunze, fluturele de stuf,
paienjeni).
Pasari acvatice (Ratele salbatice, lisite, starci,
egrete, privighetoarea de stuf, carsteiul de balta,
buhaiul de balta).
Subzona hidrofitelor cu frunze plutitoare
Plante acvatice fixate de substrat prin radacini a
caror frunze – de obicei mari si intregi – plutesc pe
suprafata apelor.
Nufarul alb, Nufarul galben, Plutica, Cornacii,
Specii de broscarita cu frunze plutitoare.
Subzona hidrofitelor cu frunze plutitoare
Hidrofite natante (nefixate de substrat):
Lintitele;
Feriga acvatica – pestisoara;
Iarba broastelor.
Pe partea inferioara a frunzelor  hidrele, viermi
lati, insecte acvatice, melci, lipitori.
Pe partea superioara a frunzelor  libelule, tantari,
paienjeni, muste, broaste.
Subzona hidrofitelor submerse
Plante complet scufundate in apa, fixate de
substrat prin radacini.
Folosesc in fotosinteza oxigenul si bioxidul de
carbon dizolvat in apa.
Subzona hidrofitelor submerse
Cosor;
Bradisul;
Broscarita submersa;
Ciuma apelor;
Muschi acvatici;
Alge verzi cu tal masiv.
Subzona hidrofitelor submerse
Animale acvatice:
Viermi (de culoare rosie);Lipitoarea comuna;
Lipitoarea pestilor; Scoici; Crustacei inferiori;
Insecte si arahnide acvative in stadiul larva si adult:
- Gandacii si buhaii de apa;
- Scorpionul de apa si paianjenul de apa.
Pesti:
- Zvarluga si Tiparul.
Zona pelagica
Cuprinde apa de maxima adancime din largul
lacului impreuna cu organismele caracteristice.
Totalitatea organismelor vii si moarte care plutesc
sau inoata in apa alcatuiesc sestonul.
Vii – biosestonul
Moarte – abiosestonul.
Zona pelagica – Biosestonul
Neustonul – totalitatea organismelor care plutesc in
pelicula de la suprafata:
Bacterii;
Alge auriu-verzui;
Protozoare;
Hidre.
Zona pelagica – Biosestonul
Pleustonul – totalitatea organismelor care plutesc
pe suprafata apei, fiinf legate biologic si de
atmosfera
Plante: pestisoara si lintita
Animale: insecte numite fungai care alearga pe
suprafata apei
Zona pelagica – Biosestonul
Nectonul – ansamblul speciilor care traiesc in larg,
capabile sa se deplaseze activ.
Pesti: crapul, stiuca, carasul, somnul, linul, bibanul.
Rotiferi, crustacee.
Zona pelagica
Abiosestonul – insumeaza detrisul compus din
organisme moarte si resturile lor, aflate in stare de
suspensie.
Zona pelagica
In functie de adancime si de gradul de luminozitate
a apei, organismele pelagice din lacuri se distribuie
pe verticala in urmatoarele straturi:
-Epilimnion;
-Metalimnion;
-Hipolimnion.
Zona pelagica - Epilimnion
Cuprinde stratul de apa foarte bine luminat, bogat
in oxigen si cald, asigurand planctonului conditii
optime de dezvoltare.
Fitoplanctonul lacustru:
Flagelate, Diatomee, Alge verzi, Alge albastre
Zooplanctonul lacustru:
Protozoare, rotiferi, crustacei inferiori.
Zona pelagica - Metalimnionul
Constituie stratul mijlociu de apa situat sub
epilimnion.
In acest strat lumina, oxigenul, temperatura se
gasesc sub valoarea optimaa necesara dezvoltarii
planctonului, fapt pentru care el este sarac in
organisme.
Se evidentieaza bacteriile.
Zona pelagica - Hipolimnionul
Cuprinde stratul de apa din profunzime in care
factorii de mediu se afla la valoarea minima
necesara dezvoltarii plantelor.
Fitoplancton foarte sarac.
Zooplanctonul (crustacei, protozoare) in amurg se
ridica in epilimnion iar dimineata coboara in
hipolimnion.
Zona profunda
Fundul lacurilor poate fi constituit fie dintr-un strat
tare, fie dintr-unul moale, acoperit de namol format
din sedimente minerale si organice.
Sedimentele minerale lacustre au la baza calcita
(rezultata in urma precipitarii bicarbonatatului de
calciu si a depozitarii cochiliilor de moluste),
hidroxizi si sulfurile ferice impreuna cu bioxidul de
siliciu – generat de scheletul diatomeelor,
flagelatelor si a spongierilor silicosi.
Zona profunda
Sedimentele lacustre de origine organica rezulta
din descompunerile incomplete ale substantelor
organice.
La suprafata malului se afla un strat subtire alcatuit
din organisme moarte, substante organice pe cale
de descompunere, fara structura celulara numit
pelogen.
Zona profunda
Substantele organice din pelogen, care nu se
descompun complet din lipsa de oxigen se
diferentieaza intr-un strat coloidal verde-cenusiu,
verde-masliniu, bogat in grasimi, substante
ceroase si proteine numit sapropel.
Zona profunda
Flora si fauna bentosului este saracacioasa.
Variaza in functie de adancime si de natura
substratului (pietros, nisipos, malos).
Zona profunda
Pe substratul pietros in lacuri putin adanci:
Muschi acvatici,
Alge verzi.
Animalele din aceasta biocenoza au corpul turtit,
sunt fixate de pietre prin intermediul substantelor
mucilaginoase (melci), sau prin ventuze (lipitori) si
carlige (larvele insectelor).
Zona profunda
Pe substratul malos sau nisipos.
Scoici mici;
Melcisori;
Larvele insectelor chironomide;
Viermi roscati de mal.
Protozoare, bacterii si ciuperci.