Transcript Monitorizarea și Evaluarea ex-post a planurilor

Monitorizarea și Evaluarea expost a planurilor strategice
Ziua 5:
Liuba Cuznețova 9:00 – 10:00
OBIECTIVE
La sfîrșitul sesiunii participanții urmează să:
• înțeleagă scopul monitorizării și evaluării;
• cunoască principalele diferențe între
monitorizare și evaluare;
• cunoască tipurile de evaluări existente și
caracteristicile acestora;
• cunoască instrumentele utilizate în procesul
monitorizării și evaluării.
Structura prezentării
• Conceptul și scopul monitorizării și evaluării;
• Principalele diferențe între monitorizare și
evaluare;
• Tipuri de evaluare și caracteristica acestora;
• Instrumente utilizate în monitorizare și
evaluare.
Ciclul planificării strategice
Analiza problemei
Elaborarea acțiunilor
și alternativelor
Stabilirea agendei
Consultarea
Monitorizarea și
evaluarea ex-post
Evaluarea ex-ante
Implementarea
strategiei
Decizii privind
implementarea
Decizii privind
finanțarea
4
Ce reprezintă monitorizarea?
• Monitorizarea reprezintă
observarea și înregistrarea
regulată a activităților din
cadrul unui proiect sau
program. Acest proces
presupune colectarea de rutină a informațiilor
referitoare la toate aspectele unui proiect.
Scopul Monitorizarii
Poate fi comparată cu mersul pe bicicletă: doar privind
înainte poți alege direcția corectă.
Informațiile obținute prin monitorizare pot fi folosite pentru:
• A analiza situația în domeniu;
• A determina dacă resursele implicate sunt utilizate corespunzător;
• A identifica problemele cu care se confruntă autoritatea și posibilele
soluții;
• A se asigura că toate activitățile sunt efectuate corect și la timp de către
personalul adecvat;
• A determina dacă modul în care planul strategic a fost planificat este cel
mai adecvat pentru rezolvarea problemelor apărute pe parcurs.
Ce reprezinta evaluarea?
• Evaluarea este o etapă a politicii publice ce se
desfăşoară la sfârşitul acesteia fiind realizată
de evaluatori externi sau interni care prin
instrumente precise de măsurare urmăresc
gradul de realizare al obiectivelor propuse,
modul de derulare al activităţilor, calitatea şi
adecvarea acestora, fiind un proces de
măsurare, comparare şi identificare
Scopul Evaluării
• Evaluarea este importantă pentru identificarea
problemelor care împiedică sau îngreunează
atingerea obiectivelor. În urma evaluării se pot
găsi și pune în aplicație soluții la aceste
probleme.
Definirea conceptului de evaluare
vizavi de monitorizare
• Monitorizarea se referă la
cuantificarea pe tot
parcursul implementării
proiectului sau programului
a evolutiei privind:
– atingerea obiectivelor,
– consumarea resurselor,
– atingerea grupului țintă,
– schimbările generate de
implementare a
programului sau
proiectului.
• Evaluarea reprezintă procesul
prin care, cu ajutorul unor
metode și instrumente specifice,
putem măsura, printre altele,
gradul în care:
– proiectele au obiective și
rezultate relevante,
– resursele sunt consumate
economic, pentru a atinge
obiectivele propuse,
– proiectul are șanse de a
continua și dupa incheierea
finanțării,
– activitățile își ating grupul
țintă
– impactul lor este resimțit pe
termen lung.
Principalele diferențe (I): Consecințe
• În urma monitorizării se
poate sesiza în mod
permanent raportul:
– input – output,
– venituri-cheltuieli,
– activități planificate- activităti
realizate,
– grup țintă propus-grup țintă
atins,
înregistrîndu-se eventualele
discordanțe.
• Evaluarea explică de ce
respectivele discordanțe
există (dacă există).
Principalele diferențe (II): metodologia
• Monitorizarea este
descriptivă.
– Utilizează metode
cantitative și
calitative de
colectare a datelor
(observația, interviul,
ancheta sociologică,
analiza
documentelor, etc.)
• Evaluarea este explicativă.
– Utilizează atît metode de
colectare a datelor (cînd
sunt necesare informații
suplimentare), cît și
metode de analiză a
datelor (frecvențe,
tendința centrală a
datelor, dispersia
datelor, asocierea,
corelația, regresia etc.)
Principalele diferențe (III): sistematic și
continuu
• Monitorizarea este un
proces continuu de
colectare a datelor în
timpul implementării
unui program.
• Evaluarea este
sistematică dar
secvențiala- realizată în
anumite momente din
viața unui program.
Tipuri de întrebări la care încearcă să dea
un răspuns
Monitorizarea:
– Cît s-a cheltuit?
– Care sunt obiectivele realizate
pînă în prezent?
– Cine sunt beneficiarii?
– Există diferențe între
calendarul propus și cel
efectiv realizat?
Evaluarea:
– De ce s-a depășit bugetul
propus inițial?
– Care este cauza neîndeplinirii
unora dintre obiective?
– De ce s-au produs modificări
în grupul țintă?
– Care sunt cauzele apariției
unor diferențe între
calendarul propus și cel
efectiv realizat?
Tipuri de evaluare
în administraţia publică
•
•
•
•
•
Evaluarea nevoilor
Evaluarea de proces
Evaluarea de rezultate
Evaluarea eficienţei
Evaluarea de impact
Evaluarea nevoilor
• urmăreşte identificarea şi măsurarea nivelului
nevoilor nesatisfăcute în interiorul unei organizaţii
sau comunităţi
• reprezintă primul pas necesar înainte de începerea
proiectării efective a politicii publice în cauză
• evaluatorii pot examina profilul socio-economic al
comunităţii în cauză, nivelul problemelor sociale,
agenţiile şi instituţiile administrative implicate în
oferirea de servicii.
Evaluarea de proces
• presupune verificarea modului în care politica
publică funcţionează (punctele tari şi cele slabe) şi
cum sunt livrate serviciile. Se doreşte a se cunoaşte
dacă politica publică a funcţionat în maniera în care a
fost proiectată şi dacă a atins grupul ţintă.
• Criteriile de evaluare a procesului pot fi: procedurile
şi politicile de furnizare a serviciilor, structura
costurilor politicii publice, schimbările politicii
petrecute ca răspuns la cele ale mediului
Evaluarea eficienţei
• presupune realizarea unei analize cost–
beneficiu deoarece în cazul administraţiei
publice trebuie alese acele servicii care pot fi
susţinute financiar
Evaluarea de rezultate
• se porneşte de la obiectivele şi scopurile iniţiale
ale politicii publice şi se urmăreşte să se observe
dacă acestea sunt reflectate în rezultatele
înregistrate
• rezultatele sunt privite din perspectiva
obiectivelor propuse iniţial. Nu sunt cercetate şi
efectele care nu au fost prevăzute
• evaluarea
rezultatelor
priveşte
impactul,
beneficiile şi schimbările petrecute în rândul
participanţilor la politica publică ca rezultat al
participării lor.
Componentele evaluării de rezultate
• inputurile adică materialele şi resursele pe care
politica publică le utilizează în activităţi;
• activităţile reprezintă activităţile sau procesele
întreprinse pentru a satisface nevoile beneficiarilor;
• outputurile sunt elemente ale serviciilor ce privesc
politica publică, ele indică numărul efectelor,
beneficiilor şi schimbărilor actuale petrecute în rândul
participanţilor; aceste rezultate sunt exprimate în
termeni de: cunoştinţe şi deprinderi, comportamente,
valori, condiţii şi statusuri.
Etapele evaluării de rezultate
• identificarea rezultatelor majore pe care vrei să le
examinezi sau verifici
• alegerea rezultatelor pe care să le examinezi,
ierarhizarea acestora pentru a le alege pe cele mai
importante
• formularea de indicatori pentru fiecare rezultat
• identificarea informaţiilor necesare pentru a pune în
evidenţă indicatorii
• specificarea metodelor prin care se pot aduna
eficient aceste informaţii
• analiza şi raportarea celor aflate
Evaluarea de impact
• presupune o comparaţie între ceea ce s-a
întâmplat după implementarea programului şi
ce s-ar fi întâmplat dacă programul nu ar fi
fost implementat
• efectele produse după implementarea
programului faţă de ceea ce era înainte de
acest moment reprezintă impactul
programului
Criterii ale evaluării de impact
• măsura în care politica publică şi-a atins scopul
• măsura în care politica a influenţat formularea
politicilor viitoare
• gradul de participare la program
• Conştientizarea (gradul de cunoaştere al politicii
publice de către segmentul ţintă)
• efectele de multiplicare
• efectele de antrenare
• efectele secundare
Instrumente utilizate în evaluare
• studiile de caz – informaţiile provin din relatări care
pot fi descriptive sau explicatorii şi care servesc să
răspundă la întrebările cum şi de ce. Pot avea de a
face cu o varietate de documente, interviuri,
observaţii. Concluziile lor nu pot fi generalizate.
• focus-grup-ul – presupune discuţii cu membrii din
populaţia ţintă. Este util când este dorită
interacţiunea dintre participanţi. Reprezintă o cale de
a identifica influenţele ierarhice.
Instrumente utilizate în evaluare
• interviul – poate fi formal sau informal, faţă în
faţă sau telefonic. Oamenii şi instituţiile pot
explica experienţa lor cu propriile cuvinte.
Intervievatorul poate stabili şi alte linii de discuţie
în funcţie de şirul pe care interviul îl urmează.
• observaţia – situaţiile sunt observate şi
înregistrate, aceasta incluzând: cine este implicat,
ce se întâmplă, când, unde şi cum se petrec
evenimentele. Poate fi directă sau participativă.
Furnizează
informaţii
descriptive
privind
contextual şi observă schimbările.
Instrumente utilizate în evaluare
• chestionarul – se poate cerceta un eşantion
mare
simultan.
Presupune
păstrarea
confidenţialităţii. Datele culese pot fi uşor
comparate.
• analiza documentelor scrise/datelor
În sistemul administrativ al Republicii
Moldova
• Este necesară dezvolatarea capacității de evaluare și
a unei culturi a evaluării atît la nivel central cît și la
nivel local.
Scopul: un management mai eficient și mai eficace al
resurselor publice
Va multumesc!