Transcript CENTRUL RROMILOR AMARE RROMENTZA RROMANIPEN

CENTRUL RROMILOR
AMARE RROMENTZA
RROMANIPEN
DESPRE NOI RROMII:
MAI MULT DECÂT
ŞTIŢI
Lect. Univ. Dr. Delia Grigore
DE CE RROM ŞI NU
ŢIGAN ?
ŢIGAN
 Cuvântul nu există în limba rromani
 Originea cuvântului: “athinganos" / “athinganoy” =
“păgân", “eretic”, "de neatins”, “impur” (limba greacă medie,
anul 1068, mănăstire din Imperiul Bizantin)
 Prima atestare în Ţările Române: „aţigan” = “rob” /
“sclav”(limba română veche, anul 1385, mănăstirea Vodiţa,
Ţara Românească)
RROM
• Cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru
desemnarea apartenenţei etnice a rromilor
• Provine din cuvântul prakrit „dom” (cu d celebralizat), care însemna
„om” şi se referea, pe de o parte, la imigranţii indieni provenind din
diverse grupuri etnice, care s-au amestecat şi au realizat căsătorii
mixte în Persia, formându-se ca popor acolo şi pornind apoi spre
Europa, iar pe de altă parte, la un subgrup etnic din India, care
există şi astăzi [1]
• Evoluţia fonetică - transformarea cuvântului „dom”, cu d celebralizat,
în cuvântul „rrom”, cu r nazalizat - în limba rromani, scrierea corectă
a cuvântului „rrom” este cu dublu r, pentru a sublinia pronunţia
nazalizată a termenului.
[1] Kenrick, Donald, Rromii: din India la Mediterana, Col. Interface, Centre
de recherches tsiganes – Paris, Bucureşti: Editura Alternative, 1997.
ROBIA
• Robul nu era considerat om, era întru totul proprietatea stâpânului
său, figura între bunurile mişcătoare ale acestuia iar stăpânul putea
dispune de el după bunul său plac: îl punea la muncă, îl putea
vinde sau schimba pe alt bun, îl putea cumpăra sau lăsa moştenire
cuiva, îl putea lasa zălog sau îşi putea achita o datorie cu el, îl
putea întemniţa, bate sau pedepsi oricum fară a da socoteală
nimanui, îl putea folosi ca obiect de distracţie.
• „Câţiva ţigani din curţile boiereşti sunt mânjiţi cu funingine şi
obligaţi să stea cu mâinile la spate trebuiau să prinză cu gura,
alergând, un ou suspendat în aer, sau să tragă cu dinţii o monetă
înfiptă într-o lumânare, lângă flacăre, fără să o stingă. Evident că se
alegeau cu părul ars şi cu buzele fripte. Se mai punea o lumânare
aprinsă în mijlocul unei grămezi de făină, în care erau ascunşi bani
şi pe care ţiganul trebuia să-i scoată cu dinţii, stingând lumînarea
cu nările. Flacăra suflată aprindea făina şi aprindea şi părul
ţiganului” (Del Chiaro, un italian învăţat, secretarul lui Constantin
Brâncoveanu, în George Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor
din România, Bucureşti, 2002 - reeditare)
A ÎNŢELEGE PRIN A SIMŢI
În limba rromani, verbul „hakiarel” înseamnă
atât „a înţelege”, cât şi „a simţi”, nu numai
sau nu mai ales în sensul sentimentelor, ci
în sensul senzorialului (văd, aud, miros,
pipăi etc.), ceea ce demonstrează faptul că
rromii înţeleg mai ales ceea ce simt, ceea
ce percep direct, nemijlocit, concret, prin
intermediul simţurilor, aşadar cunoaşterea
este, în cultura tradiţională rromani, o
cunoaştere de tip senzorial, concret,
nicidecum abstract.
A IUBI
Verbul „a iubi” nu există ca atare în limba rromani, verbul
„kamel” (a vrea, a dori) se foloseşte în sensul erotic, fizic al
cuvântului, numai în relaţie cu soţul sau soţia şi numai în
intimitate, niciodată în public, iar pentru exprimarea
sentimentului de dragoste se foloseşte „dukhal mange tutar”
(mă doare de tine) sau „merau pala tute” (mor după tine),
verbe care exprimă starea concretă – durerea sau moartea –
la care ar putea duce îndepărtarea sau pierderea persoanei
iubite, înlocuind simplul verb declarativ-retoric „te iubesc”,
din alte limbi, care nu exprimă nimic concret, nici acţiune,
nici stare concretă, ci numai o atitudine pozitivă faţă de
cineva, prea vagă pentru spiritul concret-pragmatic al
culturii rromani, care cere fapte, nu simple declaraţii, mai
ales când este vorba de sentimente profunde.
A URÎ
În limba rromani nu există cuvântul „a urî”,
pentru a exprima acest sentiment negativ
folosindu-se numai „na dikhau tut” (nu te
văd) sau „dikhau jungales pe tute” (mă uit
urât la tine), ambele legate de percepţie:
nu te văd, aşadar nu te cunosc, nu exişti
pentru mine, dar nu acţionez în nici un fel
împotriva ta, nu am sentimente negative
faţă de tine, de vreme ce nu exişti. Se
demonstrează astfel, din nou, cunoaşterea
senzorială la rromi.
O RROMANIPEN
Legea fundamentală a rromilor
- „phralipe” (fraternitate), ca formă de ajutor reciproc şi
-
-
responsabilitate colectiv împărtăşită;
„pakiv” (respect, cinste, împăcare / reconciliere, încredere, onoare,
credinţă, credinţă în Dumnezeu), ca formă de reconciliere
intracomunitară şi construcţie a imaginii de sine pozitive;
„ujimos” (curăţenie, puritate), ca normă de control social şi
sancţiune intracomunitară în cadrul opoziţiei ritualice pur / „ujo”
versus impur / „mahrime”: partea superioară a corpului – pură,
partea inferioară a corpului – impură; puritatea fetei la căsătorie –
“chaj bari”
“lajimos” (ruşine) – educaţia copiilor în spiritul ruşinii , pentru a nu
încălca normele de conduită tradiţională care ar putea face familia
şi neamul de râs
cultul bătrânilor – “i phuri daj” / “i drabarni” – sfătuitoare,
vindecătoare, cu puteri premonitorii
O PRANDIMOS
• Alianţă pentru întreaga viaţă între cele două familii, relaţia
de încuscrire – „xanamik” – la fel de puternică ca aceea de
sânge – sprijin reciproc şi încredere deplină.
• „Preţul miresei”, suma de bani plătită familiei fetei de către
familia mirelui, simbolizează cea mai importantă valoare a
căsătoriei rrome: virginitatea fetei, este plata pentru viitorii
copii, care vor aparţine familiei soţului şi pe care acesta
trebuie să-i preia în schimbul unei valori simbolice,
întărindu-şi astfel reputaţia, aşadar statusul în cadrul
comunităţii.
• „Preţuirea purităţii miresei”, nicidecum „vânzarea fetei la
căsătorie” - nu se foloseşte termenul „bikinel” (a vinde), ci
„paruvel”, sensul fiind acela al schimbului ritualic mireasă –
aur, sau „pokinel” (a plăti), termen al cărui sens nu este
numai cel denotativ comercial, ci şi conotativ, însemnând „a
preţui” virginitatea miresei, „a valoriza”, „a pune preţ,
valoare”, „a compensa”, a schimba simbolul purităţii cu
simbolul aurului, ambele valori de reprezentare, onoare şi
prestigiu social în comunitatea tradiţională de rromi -
UJO / PUR VS.
MAHRIME / IMPUR
 Cele mai curate părţi ale corpului: capul, ochii
 Salutul familial: „hau te jakha” (mânca-ţi-aş
ochii): semn de dragoste şi dorinţă de protecţie
 Cea mai ruşinoasă parte a corpului: genunchii
 Cămăşile şi bluzele se spală separat de fuste şi de
pantaloni
 Nu se amestecă niciodată apa sau vasele de
spălat obiecte de bucătărie cu apa sau vasele de
spălat haine
TABU-URI
LINGVISTICE
Interdicţia de a verbaliza referirea la soţ sau
soţie (nu poţi spune public „bărbatul meu”
sau „nevasta mea” fără a-ţi cere mai întâi
iertare – „te iertis (man)!” – „iarta-mă!”),
interdicţia de a pune întrebarea sau
afirmaţia referitoare la spaţiul unde se
merge singur, expresia folosită în acest
ultim caz fiind un eufemism lingvistic de
tipul „jau anda mande” (merg pentru
mine), „jau te dikhau le grasten” (merg sa
văd caii), „jau avri” (merg afară).
AURUL
Valoare spirituală, purtător de
noroc - nu se înstrăinează prin
vânzare, se dăruieşte numai în
circumstanţe ritualice şi se
tezaurizează în familie
DREPTUL CUTUMIAR
JUDECATA
TRADIŢIONALĂ RROMĂ
Sfatul între rude: „o divano”
Adunarea de judecată – „i kris”
În interiorul comunităţii / „maśkar e
phralenqe” (între fraţi)
“Amare phure” – bătrânii şi respectul
nelimitat pe care trebuie să îl oferi acestora
Judecată de pace: reconciliere, nu puniţie
Justiţie distributivă şi răspundere colectivă
Judecătorii / krisinitorii: “pakivale Rroma”
Jurământul şi masa de împăcare: “i pakiv”
KAMIMASKI DRAB
Sar me ni daśti te зivau
bi lonesqo,
bi pajesqo,
bi xamasqo,
kadǎ naśti te зivel
bi jakhenqo murre
o rrom kaj si manqe drago.
Te merel, te pharǒl pala manθe,
T-avel rrom manθe.
Te naśel pala manθe,
Sar o bakrorro naśel pala lesqi daj,
T-avel rrom manθe.
Te kamel man, te phabol pala manθe,
T-avel rrom manθe.
Te śukǎrel lesqe kokala pala manθe,
T-avel rrom manθe.
Te merel, te dilǎrel pala manθe,
T-avel rrom manθe.
DESCÂNTEC DE
DRAGOSTE
Cum eu nu pot să trăiesc
fără sare,
fără apă,
fără mâncare,
aşa să nu trăiască
fără ochii mei
rromul care mi-e drag.
Să moară, să crape după mine,
Să fie bărbatul meu.
Să alerge după mine,
Cum aleargă mielul după mama lui,
Să fie bărbatul meu.
Să mă iubească, să ardă după mine
Să fie bărbatul meu.
Să i se usuce oasele după mine,
Să fie bărbatul meu.
Să moară, să înnebunească după mine,
Să fie bărbatul meu.
KAMIMASKI ARMAN
Śukǎren te kokala,
Xan tǒ ilo le ruva,
Xan te punrä le sapa,
Te na maj xas,
Te na maj pies,
P-e punre te śukǎres,
T-avel tǒ nǎmo dilo,
Aj te meres kokoro,
Ke mukhlǎs man bi ilesqä,
E ćhavença bi xamasqä
Aj mo khär bi rromesqä.
BLESTEM DE
DRAGOSTE
Să ţi se usuce oasele,
Să-ţi mănânce lupii inima,
Să-ţi mănânce şerpii picioarele,
Să nu mai mănânci,
Să nu mai bei,
Să te usuci pe picioare,
Să-ţi înnebunească neamul,
Şi să mori singur,
Că m-ai lăsat fără inimă,
Cu copiii fără mâncare,
Şi cu casa fără bărbat.
PURANE GOGIMATA /
PROVERBE RROME
• Dikh man akatar k-i buki, ma dikh man akatar k-i
•
morki.
Judecă-mă după ce fac, nu dupã piele.
• Kon lajal peski cibiatar, lajal peski daiatar.
• Cui îi este ruşine de limba sa, îi este ruşine de mama
sa.
• Nai ciacio rrom kon dur e rromendar tzirdel pes.
• Nu e rrom adevărat cine se ţine departe de rromi.
• Na numai manro, ta vi pakiv trebal e manusheske.
• Nu-i deajuns pâinea, ai nevoie şi de respect.
HÂRDELEZI
Numit şi „Paştele spoitoresc”, sărbătoarea
fundamentală a rromilor spoitori, care se
desfăşoară la o săptămână după Paştele
ortodox şi care reuneşte semnificaţia pascală
cu aceea a Gurbanului musulman
Elementul principal al ritualului este
sacrificarea mielului: fie pentru însănătoşirea
cuiva bolnav din familie, fie pentru protecţia
familiei de necazuri şi boli, fie se taie câte un
miel pentru fiecare copil spre binele şi
protecţia acestuia.
JOIA VERDE
• La ursarii din zona Bacăului - sărbătoare care se desfăşoară
la o săptămână după Paştele ortodox, de Paştele Blajinilor
şi se caracterizează prin iertarea reciprocă a greşelilor de
peste an şi printr-o petrecere cu semnificaţie premaritală.
• Se ţine şi la rromii ursari din Suceava, Iaşi, Botoşani şi
Neamţ. Se desfăşoară în prima joi de după Paştele ortodox
şi constă într-o mare petrecere, în cadrul căreia sunt scoase
la joc fetele de măritat, nu înainte de a se cere învoirea
părinţilor. Astfel are loc o primă înţelegere între părinţi în
vederea viitoarei căsătorii a copiilor lor. Uneori, fetele fug
sau sunt furate de băieţi în această zi, urmarea fiind tot o
căsătorie, dar după ce tinerii îşi cer iertare de la părinţi.
SĂRBĂTORI
CALENDARISTICE
• Sărbătoarea căldărarilor – 8 septembrie, Sfântă Maria Mică
/ Naşterea Maicii Domnului: pelerinajul la Costeşti (judeţul
Vâlcea), complex ritualic cu rol de a reaşeza ierarhiile de
putere în neam şi de a reconfirma tradiţia de familie, ritual
de purificare la biserică, prin rugăciune şi închinare, dar şi
prilej de încuscrire, de arvunire a mireselor şi de stabilire a
unor relaţii economice între comunităţi
• Sărbătoarea patronilor spirituali ai lăutarilor – 29 iunie, Sf.
Apostoli Petru şi Pavel
• Sărbătoarea patronului spiritual al ursarilor - 30 noiembrie,
Sfântul Andrei
O SAMUDARIPEN
HOLOCAUSTUL
DAR / FRICĂ
Dar dikhel duje jakhença,
o phuro manuś beśel paś-o
skamind the vakerel, so
ela, so ela amença.
Terni Rromni pr-o vasta
Le ćhavorres sovlǎrel
and-o kher la molǎça
darekon vakerel.
O jakha dikhen andre
Kali rǎt, ma paćas nikasqe,
manro pal-o dǐvesa rodes,
ko ćaćipen tuqe dela
uźares, so ela, so ela.
E balval amen lel peça
Pal kadi kali phuv, o
asaben, gilǒrri amenqe lel.
Phen manqe sosqe
Devl!a phen.
Emil Cina
TRANSNISTRIA
“Din cauza proastei alimentări, unii ţigani – aceasta o formeză
majoritatea – au slăbit într-atât că au ajuns numai schelete.
Zilnic mureau – mai ales în ultimul timp – câte 10-15 ţigani.
Erau plini de paraziţi. Vizita medicală nu li se făcea deloc,
iar medicamente nu aveau. Sunt goi, fără haine pe ei, iar
rufăria şi îmbrăcămintea le lipseşte de asemenea
completamente. Sunt femei al căror corp (partea inferioară)
este gol în adevăratul sens al cuvântului. Săpun nu li s[-]a
dat de când au venit, din care cauză nu s-au spălat nici ei şi
nici n-au putut să-şi spele singura cămaşe ce o au. În
general situaţia ţiganilor este groaznică şi aproape de
neînchipuit. Din cauza mizeriei mulţi dintre ei au ajuns nişte
umbre şi aproape sălbateci.”
Rapoarte ale Poliţiei - 1942, în RAPORTUL Comisiei
Internaţionale privind studierea Holocaustului în România
MĂRTURII
„Ne-au strâns pe toţi şi ne-au luat. Jandarmii ne păzeau tot
timpul. Ne-au luat cu tot cu căruţe, corturi şi cai. P-aproape
de Brăila ne-am oprit. Ne-au luat căruţele şi corturile şi caii
şi aproape tot ce-aveam. Ne-au pus în lagăre. Am stat acolo
cam 3 săptămâni. Apoi, ne-au pus în trenuri. Ne-am oprit la
Kovaliovka. Ne-au lăsat pe malul Bugului. Era iarnă. Ne-au
lăsat sub cerul liber. Ne-am făcut bordeie din nisip. Ne
luaseră tot ce aveam: şi căruţele şi caii şi corturile, şi tot. Nu
ne-au lăsat nimic, chiar nimic. Sub cerul liber. Era iarnă.
Muream de frig. Ningea! Bătea crivăţul! Dar trebuia să
facem ceva, trebuia să trăim.”
Mihai Iorga, nume rrom Iorgu, 79 de ani, deportat în
Transnistria
RROMII ÎN
MENTALUL COLECTIV ROMÂNESC
Ţiganul nu-i om; Ţiganul când a ajuns împărat, întâi
pe tatăl său l-a spânzurat; Dacă ar face toate
muştele miere, ar mânca şi ţiganii cu lingura; Nici
răchita pom de bute, / Nici ţiganul om de frunte;
Nici salcia nu-i ca pomul / Nici ţiganul nu-i ca
omul; Ţiganul tot ţigan şi-n ziua de Paşte; Ţiganul
până nu fură nu se ţine om; Ţiganul când a ajuns
la mal, acolo s-a înecat; Dracul a mai văzut ţigan
popă şi nuntă miercurea; Noroc şi bani şi moartea
în ţigani; A cere ca un ţigan; A cere ca la uşa
cortului; A se certa ca ţiganii; A se certa ca la uşa
cortului.
RROMII ÎN
MENTALUL COLECTIV ROMÂNESC
• “Cu ţiganul nu e păcat: poţi să-i faci orice-i vrea,
•
•
•
•
căci toţi ţiganii din lume nu fac cât un creştin al
lui Dumnezeu.”
“La cimitir, ţiganii trebuie îngropaţi de başca, ca
să nu se amestece oasele lor cu ale românilor.”
“La ţigan nu e bine să dai ceva de pomană, că-ţi
fură cioara puii de la cloşcă.”
“Când moare ţiganul, Dumnezeu îi ia mirul ăl
mare şi botezul, şi-l bagă de-a dreptul în iad.”
“Din ţigan nu se poate face popă, căci şi-a mâncat
biserica, mânca-i-ar crapăt, doar numai dacă i-o
lua nouă piei după trupul lui şi o mai trăi se face
popă la creştini.” (culese de Iulius Zanne)