Transcript OXigenul
•-
element chimic aflat în grupa a Vl-a, perioada a 2-a a
sistemului periodic cu Z = 8, A = 16.
•-este cel mai răspândit element de pe Pământ;
•- se află în proporţie de 49,13% în natură, atât în stare
liberă cât şi combinată (apă, dioxid de carbon, calcar,
substanţe organice);
•- reprezintă o cincime din aerul atmosferic.
•- este indispensabil în procesul respiraţiei şi al arderii,
şi care în combinaţie cu hidrogenul, formează apa.
• gaz incolor, inodor, insipid şi puţin solubil în apă; în stare
lichide, are culoarea albastru închis; este mai greu decât aerul;
• gaz indispensabil vieţii; calitatea oxigenului de a fi parţial
solubil în apă permite vieţuitoarelor acvatice să trăiască;
• se păstrează şi se transportă în cilindri de oţel, sub presiune.
O2 asigură viaţa plantelor şi animalelor. Un om consumă
zilnic 12 m3 O2, adică 212 m3 aerzi. În organismul
uman oxigenul este vehiculat la ţesuturi de
hemoglobină. La nivelul celulelor, oxigenul oxidează
substanţele organice. In frunzele plantelor are loc
reactia de fotosinteză :
Deci circuitul O2 în natură este realizat pe seama energiei
solare.
Ozonul O3
Se găseşte în cantităţi foarte mici în straturile superioare
ale atmosferei, în concentraţie de 10-6 %. Rolul ozonului
este de a împiedica pătrunderea radiaţiilor cu mic să
ajungă la suprafaţa Pământului. De aceea este extrem
de importantă menţinerea stratului de ozon.
Combinaţiile oxigenului se numesc oxizi. Ei pot fi bazici,
acizi şi amfoteri, adică oxizi care reacţionează şi cu
acizii şi cu bazele.
• substanţele ard mai bine în oxigen decât în aer;
• în oxigen ard atât metalele, cât şi nemetale;
• majoritatea reacţiilor de oxidare sunt reacţii de multe ori, în timpul
combinării substanţelor cu oxigenul, se dezvoltă căldura şi
lumina; acestea se numesc oxidări vii sau arderi.
Exemplu:
Sinteza apei: 2H2 + O2 -> 2H2O Reacţii de combinare: – nemetale: C +
O2 = CO2
• metale: 4 Na + O2 = 2Na2O
sodiu oxigen oxid de sodiu
• obţinerea explozibililor;
• sinteza acizilor;
• în medicină;
• tăierea şi sudarea metalelor;
• oxigenoterapie;
• butelii pentru scafandri, aviatori sau mineri;
• fabricarea oţelului şi a fontei;
• menţine viaţa pe pământ;
• reactant în laborator şi industrie; etc.
APA este o altă combinaţie a oxigenului. Se găseşte în
atmosferă, râuri, oceane, gheţari. Volumul apei de pe
Pământ este de aproximativ 1,4109 km3, reprezintă a
800 - a parte din volumul planetei.
Apa dură este apa cu conţinut mare de săruri de Ca, Mg :
bicarbonati Ca(HCO3)2 si Mg(HCO3)2. Apa dură nu
face spumă, nu spală, în schimb face cruste pe cazane
şi conducte. Dedurizarea apei se face folosind
Na2CO3, Na3PO4, schimbători de ioni sau distilarea.
Apa este un solvent polar. Ea dizolvă substanţele ionice
şi substanţele polare. Apa se întâlneşte într-o serie de
cristale sub formă de apă de cristalizare :
Na2CO3.10H2O ; CuSO4.5H2O ; CaCl2.6H2O .
Substanţele higroscopicesunt acele substanţe care absorb apa din
atmosferă. Substanţele eflorescente din contră pierd apa de
cristalizare, rezultând o pulbere.
Alţi compuşi ai oxigenului sunt hidroxizii. Ei sunt compuşi
care conţin ioni hidroxid sau radicali hidroxil legaţi de ionii
sau atomii altui element. Şi hidroxizii pot fi bazici (hidroxizii
metalici din grupa I - a şi II: NaOH, KOH, Ca(OH)2,
Mg(OH)2, etc. ), sau acizi, de ex. oxiacizi: H2SiO3 (acid
silicic), H3PO4, H2SO4, HClO4 (acid percloric).
Există hidroxizi amfoterii: Al(OH)3, Be(OH)2.
Peroxidul de hidrogen (apa oxigenată) H2O2 se obţine astfel:
Perhidrolul este soluţia comercială de 30% în volume H2O2.
Apa oxigenată are caracter oxidant datorită reactiei de
descompunere. Este stabilă la rece în absenţa impurităţilor.