Transcript OXigenul
•- element chimic aflat în grupa a Vl-a, perioada a 2-a a sistemului periodic cu Z = 8, A = 16. •-este cel mai răspândit element de pe Pământ; •- se află în proporţie de 49,13% în natură, atât în stare liberă cât şi combinată (apă, dioxid de carbon, calcar, substanţe organice); •- reprezintă o cincime din aerul atmosferic. •- este indispensabil în procesul respiraţiei şi al arderii, şi care în combinaţie cu hidrogenul, formează apa. • gaz incolor, inodor, insipid şi puţin solubil în apă; în stare lichide, are culoarea albastru închis; este mai greu decât aerul; • gaz indispensabil vieţii; calitatea oxigenului de a fi parţial solubil în apă permite vieţuitoarelor acvatice să trăiască; • se păstrează şi se transportă în cilindri de oţel, sub presiune. O2 asigură viaţa plantelor şi animalelor. Un om consumă zilnic 12 m3 O2, adică 212 m3 aerzi. În organismul uman oxigenul este vehiculat la ţesuturi de hemoglobină. La nivelul celulelor, oxigenul oxidează substanţele organice. In frunzele plantelor are loc reactia de fotosinteză : Deci circuitul O2 în natură este realizat pe seama energiei solare. Ozonul O3 Se găseşte în cantităţi foarte mici în straturile superioare ale atmosferei, în concentraţie de 10-6 %. Rolul ozonului este de a împiedica pătrunderea radiaţiilor cu mic să ajungă la suprafaţa Pământului. De aceea este extrem de importantă menţinerea stratului de ozon. Combinaţiile oxigenului se numesc oxizi. Ei pot fi bazici, acizi şi amfoteri, adică oxizi care reacţionează şi cu acizii şi cu bazele. • substanţele ard mai bine în oxigen decât în aer; • în oxigen ard atât metalele, cât şi nemetale; • majoritatea reacţiilor de oxidare sunt reacţii de multe ori, în timpul combinării substanţelor cu oxigenul, se dezvoltă căldura şi lumina; acestea se numesc oxidări vii sau arderi. Exemplu: Sinteza apei: 2H2 + O2 -> 2H2O Reacţii de combinare: – nemetale: C + O2 = CO2 • metale: 4 Na + O2 = 2Na2O sodiu oxigen oxid de sodiu • obţinerea explozibililor; • sinteza acizilor; • în medicină; • tăierea şi sudarea metalelor; • oxigenoterapie; • butelii pentru scafandri, aviatori sau mineri; • fabricarea oţelului şi a fontei; • menţine viaţa pe pământ; • reactant în laborator şi industrie; etc. APA este o altă combinaţie a oxigenului. Se găseşte în atmosferă, râuri, oceane, gheţari. Volumul apei de pe Pământ este de aproximativ 1,4109 km3, reprezintă a 800 - a parte din volumul planetei. Apa dură este apa cu conţinut mare de săruri de Ca, Mg : bicarbonati Ca(HCO3)2 si Mg(HCO3)2. Apa dură nu face spumă, nu spală, în schimb face cruste pe cazane şi conducte. Dedurizarea apei se face folosind Na2CO3, Na3PO4, schimbători de ioni sau distilarea. Apa este un solvent polar. Ea dizolvă substanţele ionice şi substanţele polare. Apa se întâlneşte într-o serie de cristale sub formă de apă de cristalizare : Na2CO3.10H2O ; CuSO4.5H2O ; CaCl2.6H2O . Substanţele higroscopicesunt acele substanţe care absorb apa din atmosferă. Substanţele eflorescente din contră pierd apa de cristalizare, rezultând o pulbere. Alţi compuşi ai oxigenului sunt hidroxizii. Ei sunt compuşi care conţin ioni hidroxid sau radicali hidroxil legaţi de ionii sau atomii altui element. Şi hidroxizii pot fi bazici (hidroxizii metalici din grupa I - a şi II: NaOH, KOH, Ca(OH)2, Mg(OH)2, etc. ), sau acizi, de ex. oxiacizi: H2SiO3 (acid silicic), H3PO4, H2SO4, HClO4 (acid percloric). Există hidroxizi amfoterii: Al(OH)3, Be(OH)2. Peroxidul de hidrogen (apa oxigenată) H2O2 se obţine astfel: Perhidrolul este soluţia comercială de 30% în volume H2O2. Apa oxigenată are caracter oxidant datorită reactiei de descompunere. Este stabilă la rece în absenţa impurităţilor.