fortamarimevectoriala
Download
Report
Transcript fortamarimevectoriala
Vintileanu Alin-Nicolae, clasa a-VII-a
Școala cu clasele I-VIII Măteşti, comuna Săpoca,
judeţul Buzău
coordonator: prof. Serenella DINU
Forţa mărime vectorială
Forţa (F) este mărimea vectorială care măsoară
tăria, intensitatea unei interacţiuni. Acţiunea unui
corp asupra altui corp acțiune reciprocă se numește
interacțiune.
Forța se notează: <F>SI = 1N
Interacţiunea înseamnă întâlnirea a două mişcări
(a două particule sau a două sisteme de particule)
care se deosebesc între ele ca direcţie, intensitate şi
mai ales ca sens. Esenţa filozofică a forţei este
deosebirea de mişcare.
Forţa ca toate mărimile fizice este o măsură a
mişcării. Forţa apare şi acţionează la nivelul particulelor
elementare.
Forța se măsoară cu dinamometrul construit pe baza
efectului de deformare elastică a unui resort.
Orice forţă este dată de produsul presiunii cu aria
suprafeţei pe care se exercită acea presiune.
Fiind o mărime vectorială, forța este caracterizată
prin:
punct de aplicație punctul în care acționează forta;
valoarea numerică este mărimea fizică ce are ca unitate de
măsură newtonul;
direcția este dreapta pe care acționează forţa;
sensul este modul în care acționeaza forţa.
În fizică se disting două categorii de mărimi fizice:
-mărimi fizice vectoriale
-mărimi fizice scalare
Mărimile fizice vectoriale sunt caracterizate de valoarea numerică,
direcţie şi sens, iar mărimile fizice scalare sunt caracterizate prin valoarea
numerică exprimată în unităţi de măsură.
Compunerea forţelor
Deoarece forţele sunt mărimi fizice vectoriale compunerea lor se
realizează ca şi vectorii prin două metode:
- metoda paralelogramului
- metoda triunghiului
Paşi pentru compunerea forţelor cu regula paralelogramului:
1.Se desenează prima forţă;
2.Se desenează cea de-a doua forţă astfel încât punctul de aplicaţie al
celor două forţe să coincidă;
3.Se construiesc paralele la cele două forţe;
4.Se uneşte punctul comun de aplicaţie al celor două forţe cu punctul
de intersecţie al paralelelor construite;
5.Rezultanta obţinută va avea punctul de aplicaţie comun cu punctele
de aplicaţie al celor două forţe şi vârful în punctul de intersecţie al
paralelelor.
Pași pentru compunerea forţelor cu regula triunghiului:
1.Se construiește prima forţă;
2.Se construiește cea de-a doua forţă astfel încât punctul său
de aplicație să coincidă cu vârful primei forţe;
3.Se unește punctul de aplicație al primei forțe care devine și
punct de aplicație pentru forța rezultantă cu vârful celei de-a doua
forțe care devine vârful forței rezultante.
Diferența dintre cele două metode este că la metoda
paralelogramului punctele de aplicație ale forțelor coincid, iar la
regula triunghiului vârful primei forțe devine punct de aplicație
pentru cea de-a doua forță.
Exemple de forțe:
Forța de greutate
Forța deformatoare
Forța elastică
Forța plastică
Forța de frecare
Forța de tracțiune
Newton s-a născut în preajma izbucnirii marelui
război civil în Anglia, a fost martorul executării lui
Carol I, al guvernării lui Cromwell, al Restauraţiei
Stuarţilor, al aşa-numitei "glorioase revoluţii, fără
vărsare de sânge din 1688, şi a murit la vârsta de 84 de
ani, când regimul constituţional era consolidat. Dar
furtunile politice n-au lăsat, se pare, urme adânci
asupra vieţii lui Newton. El a rămas, cel puţin în
aparenţă, un "filozof" apolitic, în acel sens larg în care
cuvântul era folosit în vechime.
Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi
monotonă; el a murit necăsătorit, iar călătoriile lui sau mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele
Angliei. Newton s-a bucurat de o sănătate robustă,
niciodată nu a avut prieteni apropiaţi, de o vârstă cu el.
Cu toată amploarea extraordinară a preocupărilor sale ştiinţifice,
Newton nu a fost un geniu universal, ca Leonardo da Vinci, sau
un "polihistor, ca Leibniz. Gândirea şi activitatea lui s-au
concentrat asupra "filozofiei naturale sau a fizicii, matematicii şi
astronomiei.
Preocupările teologice şi istorice ale lui Newton pot fi
considerate doar ca un tribut inevitabil pe care l-a plătit epocii,
ca şi mulţi dintre contemporanii lui, deşi el însuşi era uneori
înclinat să considere preocupările sale în domeniul teologiei şi
religiei drept activitatea lui principală.
Newton s-a născut în satul Woolsthorpe, situat la 10 km sud de
orăşelul Grantham, în apropierea ţărmului răsăritean al Angliei.
Isaac Newton