EFICIENŢA PROCESELOR ECONOMICE SI RENTABILITATEA INTREPRINDERII

În general, se consideră că o activitate este eficientă dacă producţia se obţine la costuri reduse, sau atunci când încasările obţinute din vânzarea rezultatelor pe piaţă depăşesc cheltuielile care s-au efectuat pentru obţinerea acestora.

Eficienţa economică este relaţia dintre efectele obţinute (rezultate)şi eforturile (cheltuielile)depuse într-o activitate economică într-o anumită perioadă de timp.

EFICIENŢA ECONOMICĂ

Eficienţa economică se poate exprima

: •

sub forma randamentului

combinării şi utilizării factorilor de producţie care oglindesc efectele economice obţinute la o unitate de efort depus Ec=Vr, unde Ec=eficienţa economică şi Vr = veniturile realizate.

•

sub forma consumului specific

de factori de producţie pentru obţinerea efectelor scontate în care arată consumul de factori ce revine pe unitate de efect economic util Ec = Cfp, unde Ec = eficienţa economică şi Cfp=factorii de producţie consumaţi .

Exemplu:

Pentru deplasarea unui grup de turişti de 25 persoane cu un autocar cu capacitatea de 50 locuri pe distanţa Oneşti-Iaşi, -

efectul

: deplasarea călătorilor pe distanţa Oneşti-Iaşi -

efortul:

cheltuielile efectuate de autocar (motorină, uzură, şofer etc.)

Obţinerea unui efect mai mare cu acelaşi efort consumat:

Acelaşi autocar de 50 locuri transportă 50 de persoane pe aceeaşi distanţă

efectul

: deplasarea unui număr dublu de persoane -

efortul

: aproximativ acelaşi ca în exemplul precedent

Scăderea efortului pentru obţinerea aceluiaşi efect:

Transportarea celor 25 de persoane se realizează cu un autocar cu o capacitate de 25 de locuri

efectul

: acelaşi ca în exemplul 1

CREŞTEREA EFICIENŢEI

Eficienţa în domeniul serviciilor îmbracă aspecte deosebite şi are două tipuri de efecte: Efecte economice

: se concretizează în rezultate economice, care sunt uşor de cuantificat(profitul, cifra de afaceri, cheltuielile etc.)

Efecte sociale:

privesc în primul rând beneficiarul şi sunt mai greu de cuantificat( de exemplu efectul procesului de instruire dintr-o unitate de învăţământ asupra viitoarei activităţi a unui tânăr)

În domeniul serviciilor se realizează prin două modalităţi practice şi urmăreşte:

1) Maximizarea veniturilor

prin: - creşterea cifrei de afaceri - creşterea încasărilor - diversificarea serviciilor - specializarea serviciilor - mărirea adaosului comercial etc.

2) Raţionalizarea cheltuielilor

prin: - creşterea productivităţii - calificarea personalului - extinderea progresului tehnic - organizarea mai bună a muncii - îmbunătăţirea modului de cointeresare

• •

INDICATORII EFICIENŢEI

În general, eficienţa economică se determină prin : raportarea efectelor obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor raportarea eforturilor la efectele înregistrate RENTABILITATE EFICIENŢA NIVELUL COSTURILOR FACTORII DE PRODUCTIE INVESTIŢII MIJLOACE FIXE 1.Rentabilitatea

• reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit • exprimă eficienţa cu care sunt utilizaţi şi combinaţi factorii de producţie • se măsoară cu indicatori exprimaţi în mărime absolută şi relativă

- profit ( P) : P =Cifra de afaceri – Cheltuieli totale

(în mărime absolută) -

rata rentabilităţii

( în mărime relativă) -

comercială: Rc= (RE/CA)x 100

, unde Rc – rata comercială RE – rezultatul exerciţiului(profit net) CA – cifra de afaceri (încasări)

economică: Re= (RE/At) x 100,

unde Re – rata economică At – active totale

financiară: Rf = (RE/K)x100

, unde Rf – rata financiară K - capitaluri

INDICATORII EFICIENŢEI

2.Eficienţa utilizării potenţialului uman al întreprinderii:

exprimă nivelul producţiei pe un salariat şi se calculează ca: -

productivitate medie a muncii W=Q/Ns, în care :

W-productivitatea muncii unui salariat, într-o anumită perioadă de timp Q - efectele consumului de muncă(valoarea producţiei marfă sau cifra de afaceri) Ns – eforturile depuse de resursele umane ale întreprinderii, exprimate prin: numărul salariaţilor, total om-zile lucrate sau total om-ore lucrate

- productivitate marginală a muncii Wm = Q/ Ns,

în care:

Wm- productivitate marginală Q - modificarea producţiei (creştere sau descreştere)

3.Eficienţa utilizării mijloacelor fixe - cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe C = CA/MF x 1000

- profitul la 1000 lei mijloace fixe Pf = P/MF x 1000

CA – cifra de afaceri realizată de întreprindere ( ca efect) P - profitul obţinut de întreprindere( ca efect) MF – mijloacele fixe folosite (ca eforturi) pentru obţinerea efectelor

4. Nivelul costurilor

se exprimă în: - indicatori absoluţi

- suma totală a cheltuielilor

- indicatori relativi–

cheltuieli la 100 de lei (1000) cifră de afaceri Cn=(Ch/CA) x 100

Cn – cheltuieli la 100 de lei cifră de afaceri Ch – cheltuieli totale realizate

5. Eficienţa investiţiilor: - investiţia –

dezvoltarea capitalului tehnic al întreprinderii

rata de rentabilitate minimă R=P/I ,

unde R- rata rentabilităţii P- profitul I – volumul investiţiei

r

R= cel mai sintetic mod de ilustrare a eficienţei unei investiţii

INDICATORII EFICIENŢEI SOCIALE

• • • •

Eficienţa socială este dificil de exprimat în indicatori cantitativi. Există posibilitatea exprimării calităţii serviciilor, prin reducerea diferenţei dintre nivelul aşteptat de consumatori.

Există câţiva indicatori care analizează parţial fenomenul eficienţei sociale: numărul de unităţi (comerciale, de învăţământ, de sănătate etc.) numărul de locuitori la un medic numărul de studenţi la 100000 de locuitori timpul cheltuit pentru cumpărături, pentru transport etc.

OPTIMIZAREA PROCESELOR ECONOMICE

Pt atingerea scopului oricărei firme - obţinerea profitului - managementul trebuie să găsească soluţiile optime în cadrul unui proces economic.

Termenul “

optim

” provine din latinescul “optimus”care exprimă ceea ce asigură cel mai bine interesul urmărit.

OPTIMIZAREA constă în alegerea şi aplicarea celei mai bune soluţii dintre mai multe posibile.

MAXIMIZAREA - profitului - producţiei - randamentului - productivităţii

Optimizarea operează cu maximizarea şi minimizarea ca operaţii aritmetice în legătură cu funcţiile întreprinderii

.

- MINIMIZAREA - cheltuielilor - costurilor - normelor

OPTIM şi OPTIMIZARE

•

Optimul are sens dublu

:- valoarea extremă (maximă-minimă) a unei funcţii scop - alegerea variantei cele mai bune în funcţie de unul sau mai multe criterii din stările posibile ale unui sistem •

Optimul poate fi stabilit la nivel

- macroeconomic - microeconomic •

Optimul macroeconomic

- mediu (teritorial) este de două feluri: - absolut, care are drept criteriu maximizarea gradului de satisfacere a cerinţelor de consum ale populaţiei; - relativ, când minimizează cheltuielile de muncă socială

Optimizarea procesului economic

se realizează pe două orizonturi de timp: - pe termen scurt – presupune stabilirea volumului producţiei în anumite condiţii date şi maximizarea profitului - pe termen lung – urmăreşte, pe de o parte, maximizarea profitului prin combinarea factorilor de producţie, iar pe de altă parte, obţinerea unui anumit volum de producţie cu cheltuieli minime.

Optimizarea proceselor economice are ca scop găsirea acelor soluţii care să asigure realizarea funcţiei scop ( maximizarea profitului, minimizarea cheltuielilor, maximizarea productivităţii etc.)

TEHNICI DE OPTIMIZARE

Mărimea optimă a întreprinderii-un important factor de optimizare.

Peste o anumită dimensiune a întreprinderii (a volumului de producţiei) căreia îi corespund costuri minime,anumite costuri pot creşte, întreprinderea încetând de a mai fi eficientă.

Minimizarea costului privind mărimea întreprinderii Costul pt. un produs este format din

: - cheltuieli directe(salarii directe, materii prime etc.) - cheltuieli indirecte (cota parte din cheltuielile comune, cheltuieli generale, amortizarea utilajelor, salariile personal. de conduc. etc.) De regulă, cheltuielile totale indirecte rămân relativ constante faţă de volumul producţiei şi de mărimea întreprinderii. Dintre acestea, cheltuielile de desfacere, cu reclama sau cu transportul pot totuşi să crească şi de aceea costurile pe unitatea de produs cresc. Formula de calcul a costului total pe produs este:

Ctp=Cd+Cc/Q

undeCt=costul total pe produs;Cd=cheltuieli directe;Cc=cheltuieli constante;Q=vol.producţie

Deci prin sporirea volumului producţiei, prin creşterea dimensiunii întreprinderii până la limita optimă, costul total pe produs se reduce datorită scăderii cheltuielilor convenţional constante Maximizarea profitului privind mărimea întreprinderii

Minimizarea costurilor şi maximizarea profitului sunt obiective majore ale oricărei întreprinderi. Mărimea întreprinderii este condiţionată de asigurarea desfacerii producţiei fabricate în condiţiile utilizării unor preţuri mici şi realizarea unui profit maxim.

Economia de piaţă se caracterizează prin libera concurenţă în care volumul desfacerii (D) este influenţat de următorii factori:- volumul producţiei fabricate (Q), preţurile de vânzare(pi), volumul desfacerii altor produse (Qi), preturile de vânzare ale altor produse i, reclamă pentru alte produse(ri).

În maximizarea profitului se iau în calcul toţi aceşti factori, iar pe de altă parte se analizează acţiunea contradictorie a lor pentru fiecare întreprindere, ţinându-se cont de dimensiunea ei.