Transcript Armele biologice în al doilea război mondial Prezentarea Nr. 3 1. Curicula • Programul francez – Slide-uri 2 - 3 • Programul britanic – Slide-uri 4

Armele biologice în al doilea război
mondial
Prezentarea Nr. 3
1. Curicula
• Programul francez
– Slide-uri 2 - 3
• Programul britanic
– Slide-uri 4 - 11
• Programul japonez
– Slide-uri 12 - 16
• Programul SUA
– Slide-uri 17 - 20
2. Programul francez 1935 – 1940 (i)
•
Probabil datorita pozitiei Frantei de Stat Depozitar al Protocolului de la
Geneva din 1925, programul francez a fost relativ in hibernare intre anii
1926 si 1934
•
S-ar parea ca cercetarea a fost redusa la monitorizarea tehnologica pentru
a mentine un nivel adecvat de capabilitate stiintifica cu privire la apararea
impotriva unui atac biologic
•
In jurul anului 1934 re-militarizarea Germaniei a condus la ingrijorarea reinnoita cu privire la atacurile cu arme biologice. S-au facut studii despre
dispersia agentilor biologici in metro-ul din Paris folosindu-se o bacterie
nepatogenica iar toxina botulinica a fost adaugata pe lista agentilor care sar putea sa fie folositi
•
In jurul anului 1937, preocuparea crescanda despre razboiul cu Germania a
condus la infiintarea unui laborator de specialitate la Le Bouchet
3. Programul francez 1935 – 1940 (ii)
• In 1938, o sesiune plenara a comitetului de supraveghere a audiat
rapoarte despre diseminarea toxinei botulinice in aer si despre
protectia impotriva ricinului. Rezultatele experimentelor din Metro-ul
din Paris au condus la concluzia ca epidemiile pot sa fie declansate
in mod deliberat in populatia civila
• Programul a fost accelerat in mod semnificativ in anul 1939 si a luat
in consideratie atat atacurile cu, cat si protectia impotriva ricinului, si
de asemenea atacuri asupra culturilor vegetale folosind scarabei si
agenti fungici (ciuperci). S-a depus un effort si cu privire la folosirea
proiectilelor contaminate cu tetanos sau gangrena gazoasa
impotriva fiintelor umane
• La inceputul anului 1940 s-a raportat ca este foarte posibil sa se
provoace infectia bovinelor cu aerosoli de virus de ciuma bovina
(Rinderpest)
4. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (i)
• Din cauza acelorasi griji pe care si le facea si Franta, Comitetul
Imperial de Aparare al Regatului Unit al Marii Britanii a infiintat un
Sub-Comitet de Razboi Bacteriologic in noiembrie 1936
• Marea Britanie a ratificat Protocolul de la Geneva in 1930. Ca si alte
state, a manifestat rezerve care se refereau la obligatiile sale numai
in relatie cu alte state semnatare ale protocolului si doar daca acele
state si aliatii lor respecta prohibitiile respective
• Spre sfarsitul anului 1939, Sub-Comitetul de Razboi Bacteriologic sa reconvenit sub numele de Comitetul de Arme Biologice al
Cabinetului de Razboi si a fost autorizat sa ia in consideratie si
lucrul “din perspectiva ofensiva”
• Acest effort in Marea Britanie a fost strans legat de activitatile
canadiene si de cele din SUA
5. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (ii)
• Canada s-a implicat cu programul britanic de arme biologice din cauza
legaturilor pe care le avea cu guvernul si fortele militare britanice,
precum si a oamenilor sai de stiinta excelenti inclusiv Sir Frederick
Banting
• Banting a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina pentru ca a
fost unul dintre co-autorii in descoperirea insulinei in 1923, si conducea
un laborator remarcabil de cercetare medicala la Universitatea din
Toronto. El avea si prestigiu si cunostiinte
• In 1937, ingrijorat din nou din cauza rapoartelor privind activitatile
germane, Banting a pregatit o analiza detaliata a atacurilor potentiale cu
arme biologice – pe care el le considera o amenintare grava si imediata
6. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (iii)
• Cand a inceput razboiul, Banting conducea o delegatie in
Marea Britanie unde preocuparea lui cea mai importanta
era in legatura cu armele biologice. El a fost ucis in 1941
cand zbura din nou spre Marea Britanie ca sa se ocupe
cel putin in parte, cu probleme legate de armele biologice
• Pana la acel timp totusi, el a reusit sa angajeze alti
cercetatori canadieni remarcabili in eforturile lui in arme
biologice
• Punctul de vedere a lui Banting a fost ca “singura pozitie
precauta de aparare impotriva oricarei arme este
asigurata de cunostiintele complete care se pot obtine
numai printr-o pregatire meticuloasa impotriva
intrebuintarii ofensive a acelei arme”
7. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (iv)
• In august 1940, dupa ocuparea Frantei, un departament nou de
arme biologice a fost creat la Porton Down unde se gasea de
asemenea si Statiunea Experimentala de Aparare Chimica. Noul
departament era condus de Paul Fildes care mai inainte fusese
seful Unitatii de Chimie Bacteriana la Spitalul Middlesex
• Un deterent pentru retaliere sau revansa era vazut ca o necesitate
imediata. Aceasta cerinta s-a indeplinit prin producerea unei arme
cu antrax impotriva animalelor, care ar fi putut sa provoace daune
semnificative agriculturii Germaniei din timpul razboiului
• S-au efectuat experimente pentru a determina dozele letale pentru
oi, cai si bovine si s-a demonstrat ca aceste animale pot sa
localizeze si sa ingereze blocuri de furaje cu seminte de in plasate
la intamplare pe pasuni
8. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (v)
• Aceste furaje presate erau produse de un producator de sapun din
Londra si trimise la Porton saptamanal cate 250000 odata. Un dispozitiv
simplu injecta 0,05 ml dintr-o suspensie de spori de concentratie 1010
/ml in fiecare bloc de furaj si apoi blocul respectiv era sigilat si uscat
• Cele 5 milioane necesare de astfel de blocuri de furaje injectate cu
antrax au fost produse la sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943 si
impachetate in cutii de cate 400
• S-au facut evaluari cu privire la suprafata terenurilor destinate pasunilor
in Germania, numarul aproximativ de bovine si detaliile operationale de
zbor (viteza si altitudine)
• Un tip de scenariu de atac se referea la un singur raid masiv de catre
1250 avioane, fiecare cu cate 9-10 cutii cu blocuri de furaje care ar fi
fost dispersate in 18-20 minute la o viteza de 200 mile pe ora (circa 322
kilometri pe ora)
9. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (vi)
• In timp ce se lucra la arma impotriva animalelor, Fildes si
colegii lui se concentrau in cercetarea lor asupra
producerii unei arme biologice impotriva fiintelor umane
• Consultarea expertilor pe arme chimice de la Porton a
condus la concluzia ca cea mai buna metoda de a
infecta oamenii este pe calea respiratorie. Asa ca, daca
un agent biologic ar putea fi aerosolizat din munitii,
infectia s-ar produce cel mai bine
• S-a construit un aparat pentru a produce nori bacterieni
in laborator si s-a demonstrat ca animalele de laborator
pot sa fie infectate fara nici o problema
• Antraxul a fost studiat in cele mai multe proiecte din
motive usor de inteles. Acest agent biologic a primit
numele de cod “N”
10. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (vii)
• A fost necesar sa se testeze daca efecte similare sunt obtinute in
experimente de teren folosind munitii explosive (asa cum s-au gasit pe
urma in laboratorul din Porton). Aceste experimente de teren s-au facut
pe o insula izolata aproape de coasta Scotiei
• O echipa din Porton si fortele armate au facut aceste experimente in
vara anului 1942. Scopul lor era de a “stabili practicabilitatea producerii
efectelor letale in urma exploziei unei… bombe modificate de circa 30
livre (circa 14 kilograme) care continea o suspensie de spori de antrax.”
• Bomba a fost suspendata la 4 picioare deasupra solului si detonata de la
distanta. Ovinele si echipamentele de prelevare a probelor de aer au fost
dispuse in forma de arc in zona bataii vantului dinspre explozie. O serie
de experimente au demonstrat ca efectul letal este obtinut la cel putin
250 iarzi (circa 229 metri) de la locul exploziei
11. Programul britanic in al doilea
razboi mondial (viii)
• Un test de armament a fost executat in octombrie 1942
pe o plaja izolata in apropiere de coasta Wales
• Bomba a fost lansata de un bombardier Blenheim
zburand la altitudinea de 4950 de picioare (circa 1509
metri). Aceasta bomba singulara a cazut la circa 20 de
iarzi (circa 18 metri) mai sus de zona tinta. Oile plasate
in forma de arc la 120 si 320 de iarzi (110 metri si 295
metri) au murit pe urma din cauza antraxului
• Acest test a aratat ca armele biologice impotriva fiintelor
umane sunt posibile. Doza letala minima (LD50)
determinata pentru ovine arata ca exista un risc
semnificativ in zona bataii vantului la 500 iarzi (circa 457
metri)
• Kilogram-pe-kilogram, bomba cu antrax era de 100-1000
de ori mai puternica decat orice agent chimic pe care il
aveau englezii la acea vreme
12. Programul japonez inainte si
dupa al doilea razboi mondial (i)
• Fara nici o indoiala, doctorul militar Ishii Shiro a avut un rol principal
in aceasta tentativa pe scara larga de a produce si folosi arme
biologice
• Dupa ce a auzit despre Protocolul de la Geneva din 1925, Ishii s-a
gandit ca “daca aceste arme o sa fie interzise, atunci Japonia ar
trebui sa le aibe in arsenal pentru a obtine un avantaj asupra
inamicilor sai in razboaiele viitoare”.
• Programul dispunea de patru unitati de arme biologice de atac. Cea
mai cunoscuta este Unitatea 731 din Ping Fan in Manciuria. Daca
adaugam personalul din unitatile de suport, aproximativ 15000 de
oameni faceau parte din acest program
• Dupa razboi, Statele Unite au oferit imunitate diplomatica celor care
au facut parte din acest program primind in schimb informatii
13. Programul japonez inainte si
dupa al doilea razboi mondial (ii)
• Ishii a inteles in mod clar ca proiectele lui de cercetare biologica pur si
simplu ignorau orice principiu de etica
• Se spune ca el a zis in multe ocazii ca:
– “Exista doua feluri de cercetare pe arme bacteriologice, “A” si “B”. “A” este
cercetarea ofensiva iar “B” este cercetarea de aparare. Cercetarea in
domeniul vaccinurilor este de tipul “B” si aceasta se poate face in Japonia.
Cercetarea de tip “A” insa se poate face numai in afara granitelor noastre…”
• Ishii a avut ocazia sa faca cercetare de tipul “A” cand a fost trimis la post
in Manciuria in 1932. Proiectele lui au inclus experimente umane pe
scara larga folosind agenti infectiosi pe prizonieri
• Ishii a inventat de asemenea sistemul de purificare a apei care a fost
folosit extensiv de fortele japoneze armate in timpul razboiului
14. Programul japonez inainte si
dupa al doilea razboi mondial (iii)
• Acest program ofensiv a fost urias. Bugetul lui Ishii annual era de 10
milioane de yeni sau si mai mult, in cursul mai multor ani.
Operatiunea de la Ping Fan folosea cel putin 76 de cladiri inclusiv
cladirea enorma “de administratie”
• Kitano Masaji a fost al doilea la comanda dupa Ishii si pana la urma
l-a inlocuit ca si comandant la Ping Fan incepand din anul 1942. Se
spune ca Masaji a fost un inamic inversunat al lui Ishii dar si un om
de stiinta mult mai priceput
• Wakamatsu Yujiro era un doctor veterinar care a comandat Unitatea
100 din suburbia orasului Changchun. Aceasta unitate se ocupa in
mod principal cu armele biologice impotriva animalelor si plantelor
• Masuda Tomosada a comandat Unitatea 1644 in Nanking. El a fost
prieten cu Ishii si i-a sprijinit activitatile in mai multe feluri
15. Programul japonez inainte si
dupa al doilea razboi mondial (iv)
• Unitatea lui Ishii a produs cantitati mari de bacterii folosind metode
inventate de el. In 1939, capacitatea de productie a antraxului era
de 500 – 600 kilograme iar pentru ciuma de 300 kilograme
• Scopul principal al cercetarii ofensive era de a determina doza
minima necesara pentru infectia a 50 la suta dintre oamenii expusi
la agentul biologic (DM50) pentru fiecare dintre agentii biologici
testati
• S-a depus mult effort si in domeniul agentilor impotriva culturilor
vegetale. Au fost studiate ciuperci (fungi), bacterii, si nematode, in
principal cu privire la efectele lor asupra granelor si legumelor, mai
ales acelea care se cultivau in Manciuria si Siberia
• Virusii si ricketsiile nu au fost cercetate de unitatea lui Ishii pentru ca
unitatea lui nu avea echipamentul de productie necesar iar toxinele
au fost studiate doar foarte putin
16. Programul japonez inainte si
dupa al doilea razboi mondial (v)
• Au fost cercetate trei feluri de tehnici de dispersie:
munitii de artilerie, sprayuri din avioane si bombe livrate
pe cale aeriana. Testele cu bombe au fost considerate
cele mai de succes si mai multe tipuri de bombe au fost
produse.
• In 1939, fortele japoneze au suferit mai multe infrangeri
in lupta impotriva Uniunii Sovietice, si Ishii a primit
permisiunea de a dispersa salmonela si febra tifoida
impotriva fortelor sovietice folosind sabotori. Artileria
fost de asemenea folosita.
• Unitatea 731 a fost laudata pentru aceasta operatiune si
intre anii 1939 si 1942, mai multe experimente de teren
cu arme biologice au fost efectuate in China
• Febra tifoida, colera, antraxul si ciuma au fost toate
folosite in diferite operatiuni majore in diferite zone – cu
efecte devastatoare in anumite cazuri
17. Programul SUA in al doilea
razboi mondial (i)
• SUA a promovat si a semnat Protocolul de la Geneva
din 1925 dar nu a reusit sa il ratifice in Senat. Astfel,
SUA nu a fost in mod oficial legata de obligatiile acestui
tratat in timpul razboiului
• Totusi, Presedintele sustinea principiile Protocolului si la
acel timp, inainte de razboi, multi erau ingrijorati cu
privire la existenta potentiala a armelor biologice
• Rapoartele de informatii secrete, inclusiv cele care se
refereau la activitatile japonezilor in China, au inceput sa
schimbe acest punct de vedere pe masura ce SUA se
apropia de intrarea sa in razboi
• Un comitet special a fost organizat in toamna anului
1941 si primul sau raport in februarie a mentionat ca
“armele biologice sunt considerate absolut fezibile…”
18. Programul SUA in al doilea
razboi mondial (ii)
• Raportul din anul 1942 al comitetului special a inclus
agenti impotriva oamenilor si a animalelor cum ar fi:
– Anti-omenire: ciuma, variola, febra Denga, febra galbena, diferite
feluri de encefalite, si malaria;
– Anti-animal: pesta bovina (rinderpest), boala picior-si-gura si
pesta aviara
• Bolile care afectau plantele si insectele au fost de
asemenea de interes pentru scopuri ofensive si de
aparare
• In al doilea raport din iunie 1942, omisiunea
surprinzatoare a antraxului si a toxinei botulinice a fost
remediata
19. Programul SUA in al doilea
razboi mondial (iii)
• Inca de la inceput programul a fost ultrasecret si s-a
preocupat in mod egal cu cercetarea ofensiva si
defensiva. Cea mai buna aparare era considerata de a fi
capacitatea de a reactiona in mod efectiv si pe scara
larga
• Colaborarea cu englezii a inceput in anul 1942 si cel
putin 8 bacteriologi militari americani au lucrat la Porton
Down. In mai 1943, Marea Britanie a furnizat Statelor
Unite si Canadei toate rezultatele cercetarii lor pe arme
biologice
• Aceste date furnizate de englezi au inclus rezultatele
experimentelor cu antrax din anul 1942. In 1943, SUA a
trimis un ofiter sa faca parte din echipa care efectua
experimente aditionale in Scotia
20. Programul SUA in al doilea
razboi mondial (iv)
• Ingrijorarea SUA cu privire la armele biologice a crescut in anii 19441945 cand sute de baloane cu aer cald trimise din Japonia pe
deasupra Oceanului Pacific au ajuns pe coasta de vest a Statelor
Unite. Unii ofiteri de informatii credeau ca acestea ar putea sa contina
agenti biologici impotriva culturilor vegetale
• Spre sfarsitul razboiului, programul SUA a produs agenti impotriva
culturilori vegetale care se spune ca erau eficienti:
– Patarea bruna a orezului (nume de cod: E)
– Arsura orezului (nume de cod: IR)
– Reglatorul cresterii plantelor (nume de cod: “LN”)
• Planul era de a distruge 30 la suta din recoltele de orez ale Japoniei
pana in anul 1946, dar pana la urma s-a renuntat la acest plan
luandu-se in consideratie posibilele represalii din partea Japoniei
Prezentarea 3 Intrebari Esantion
1. Compara si discuta diferentele si punctele commune
intre programele de arme biologice ale Marii Britanii si
Japoniei in anii 1930 si 1940.
2. Oamenii de stiinta au avut intotdeauna un rol extrem de
important in initierea si dezvoltarea programelor de
arme biologice ofensive. Discuta.
3. De ce au tras englezii concluzia ca armele biologice
sunt mult mai potente decat oricare dintre agentii
chimici pe care i-au avut la dispozitie in timpul celui deal Doilea Razboi Mondial?
4. De ce a fost selectat antraxul ca arma biologica in toate
programele ofensive pe care le stim din istorie?
Bibliografie
(Slide 1)
Geissler, E., and van Courtland Moon, J. (2001) Biological and Toxin
Weapons Research, Development and Use from the Middle Ages to
1945 (SIPRI Chemical & Biological Warfare Studies No. 18). Oxford:
Oxford University Press.
(Slide 2)
Dando, M. R. (2006) Bioterror and Biowarfare: A Beginner’s Guide.
Oxford: One World.
(Slide 3)
Centre d’Etudes du Bouchet (CEB), Vert-le-Petit, Commission de
Prophylaxie veterinaire contre la guerre modern, proces-verbal no 3,
reunion du 10 fevrier 1949 a l’etat-major de la defense nationale
[Commission for Veterinary Prophylaxis against Modern Warfare,
Minutes no. 3, meeting of 10 Feb. 1949at the National Defence
Headquarters] pp. 3-4
Cited at p. 87 Lepick, O. (1999) ‘French activities related to biological
warfare, 1919- 45’,. In: Geissler, E. and van Courtland Moon, J. E. (eds.)
Biological and Toxin Weapons: Research, Development and Use from
the Middle Ages to 1945. SIPRI Chemical & Biological Warfare Studies,
no.18. Oxford: Oxford University Press. pp. 70-90.
(Slide 4)
Balmer, B. (2001) Britain and Biological Warfare: Expert
Advice and Science Policy, 1930- 65, New York:
Palgrave Macmillan.
Carter, G. B., and Pearson, G. S (2001). ‘British Biological
Warfare and Biological Defense:1925-45’, in Geissler,
E., and van Courtland Moon, J. (eds.) Biological and
Toxin Weapons
Research, Development and Use from the Middle Ages to
1945 (SIPRI Chemical & Biological Warfare Studies No.
18). Oxford: Oxford University Press. pp. 168-189.
(Slide 5)
Guillemin, J. (2007) Biological Weapons: From the
Invention of State-Sponsored Programs to
Contemporary Bioterrorism, New York: Columbia
University Press.
(Slide 6)
Avery, D. (1999) ‘Canadian Biological and Toxin Warfare Research,
Development and Planning’, in Geissler, E., and van Courtland
Moon, J. (Eds.), Biological and Toxin Weapons
Research, Development and Use from the Middle Ages to 1945
(SIPRI Chemical & Biological Warfare Studies No. 18). Oxford:
Oxford University Press. pp. 190-214 at p. 197
(Slide 7)
Hammond, P. M., and Carter, G. (2002) From Biological Warfare To
Healthcare: Porton Down 1940-2000, New York: Palgrave
Macmillan.
(Slide 10)
Center for Disease Control and Prevention (2006) ‘History of
Bioterrorism: Anthrax’, Podcasts at the CDC [Online] CDC
[retrieved on 15 June 2009]. Available from
http://www2a.cdc.gov/podcasts/player.asp?f=1#
(Slide 12)
Harris, S. (2002) Factories of Death: Japanese Biological
Warfare 1932-45 and the American Cover-up, London:
Routledge
Williams, P., and Wallace, D. (1989) Unit 731: The
Japanese Amry's Secret of Secrets, London: Hodder &
Stoughton
(Slide 16)
Harris, S (1999) ‘The Japanese biological warfare
programme: an overview’, In: Geissler, E. and van
Courtland Moon, J. E. (eds.) Biological and Toxin
Weapons: Research, Development and Use from the
Middle Ages to 1945. SIPRI Chemical & Biological
Warfare Studies, no.18. Oxford: Oxford University Press.
pp.127-152
(Slide 17)
The unpublished manuscript The Hisorical Report of the War
Research Office, November 1944 Final. pp. 18-40.
Cited at p. 219 in van Courtland Moon, J. E. (1999) ‘US biological
warfare planning and preparedness: the dilemmas of policy’, In:
Geissler, E. and van Courtland Moon,
J. E. (eds.) Biological and Toxin Weapons: Research,
Development and Use from the Middle Ages to 1945. SIPRI
Chemical & Biological Warfare Studies, no.18. Oxford: Oxford
University Press. pp. 215- 254
(Slide 20)
Whitby, S. (2002) Biological Warfare against Crops, New York:
Palgrave Macmillan.
Rogers, P., Whitby, M., Dando, M. (1999) “Biological Warfare
Against Crops”, Scientific American 280(6) pp. 62-67.