Slide 1

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 2

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 3

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 4

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 5

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 6

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 7

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 8

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 9

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 10

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 11

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 12

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 13

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 14

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 15

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 16

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 17

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 18

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 19

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 20

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 21

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 22

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 23

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 24

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 25

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 26

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 27

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 28

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 29

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 30

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 31

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 32

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 33

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 34

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 35

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 36

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 37

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 38

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 39

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)


Slide 40

Metode
contemporane
de instruire
Carchilan Lilia - profesoara
de discipline economice.
Grad didactic DOI

7 Piloni ai educatiei
1.
2.
3.

4.
5.
6.
7.

Un invatamint flexibil, orientat spre formarea si dezvoltarea
personalitatii libere si deschise spre schimbare
Centrarea pe elev – subiect al invatarii – responsabil de demersul
educational.
Educatia – bazata pe finalitati/competente (obiective+situatii de
integrare).
Abordarea multiperspectuala, interculturala si gindirea critica.
Formarea se realizeaza prin interactivitate si autoperfectionare.
Asigurarea continuitatii in educatie pentru si prin valori.
Posibilitatea utilizarii ceea ce a invatat elevul la ore in experienta
cotidiana.

1. Elevul – subiecţi ai învăţării – fapt confirmat în
documentele reglatoare şi Curriculum-ul şcolar.
Argument: Elevul ar trebui să fie cel mai mult interesat
pentru rezultatele educaţiei, deoarece şcoala există
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor , care-şi
asigură viitorul său, al celor apropiaţi şi al ţării

2. Profesorul deţine rolul de ghid şi îndrumător al
elevilor.
Argument: Teoriile moderne consideră necesară
înlocuirea modelului profesorului- ,,specialist întrun domeniu”, curînd depăşit de evoluţiile
ştiinţifice” cu cel al profesorului - formator, capabil
să se adapteye la nou, să se autoformeze permanent
pornind de la cerinţele timpului şi interesele
membrilor comunităţii.

3. Elevul şi profesorul – parteneri educaţionali în
asigurarea succesului şcolar
Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu
Concepţia educaţiei în Republica Moldova,
Curriculum-ul şcolar, tehnologiile educaţionale
moderne, modalităţile de evaluare şi altele pentru a
se implica dezinteresat în actul propriei formări şi
pentru formarea unei personalităţi deschise,
autonome şi capabile la schimbări de tip inovator.

4. Elevul ar trebui de implicat nu doar în procesul de
învăţare, dar şi la cel de proiectare, predare şi
evaluare a activităţilor (competenţa - a învăţa să
înveţi)

Argument: Conform condiţiilor lui Maslow, alături de
însuşirea de cunoştinţe şi dezvoltarea unor
capacităţi, cel mai mult se asimilează (80%) prin
învăţare reciprocă şi transmiterea experienţei către
alte persoane.

5.

Elevii trebuie să recunoască elementele proiectului didactic

Argument: Elevii ar trebui să fie familiarizaţi cu structura unui
demers educaţional, pentru a se implica şi a-şi aduce
aportul său în eficientizarea procesului educaţional:
(începutul activităţii- evocare/activizarea potenţialului
intelectual; mersul activităţii, implicare reciprocă prin
strategii interactive; sfîrşitul activităţii – reflecţie asupra
demersurilor desfăşurate în timpul activităţii şi în perioada
ce urmează în viaţa cotidisnă).

6. Elevii nu-l înlocuiesc pe profesor, ci participă
alături de el în actul educaţional.
Argument: Profesorul pregăteşte anticipat minuţios
materialele şi elevii pentru activitate, în special prin
intermediul experţilor dintre copii. Rolul
profesorului este dominat în pregătirea activităţii
(70-80%), pe cînd în timpul desfăşurării ei, rolul lui
este minimalizat, pentru a permite să se afirme
elevii.

7. Educaţia pentru perspectiva valorică
Argument: Viitorul poate fi asigurat prin punerea
accentului în special pe formarea la elevi a
competenţelor sociale şi cetăţeneşti, care permit
conveţuirea şi participarea la viaţa comunităţii şi a
ţării, prin participarea social activă; colaborare,
implicare şi implicării active în soluţionarea
problemelor cu care se confruntă etc.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

7 deprinderi de viata a celor
mai eficienti profesori
A fi proactiv
Începe cu gîndul la scopul final
Da prioritate prioritatilor
Rationalizeaza cistig/cistig
Cauta sa intelegi si apoi sa fii inteles
Actioneaza sinergis
Ascute ferestraul
Gaseste-ti Vocea si inspira-i pe cei din jur sa-ti
gaseasca Vocea proprie

Cele 4 nevoi ale oamenilor

1.
2.
3.
4.

A invata
A trai
A iubi
A lasa o mostenire

Cele 4 tipuri de
inteligenta
1.
2.
3.
4.

Mentala IQ
Social/emotionala EQ
Fizica PQ
Spirituala

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele
tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa
rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un
algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de
experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai
multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare
- tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber
desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile
pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta
sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se
automotiveaza.

Dirijor al procesului educaţional, profesorul apelează la o serie
întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi
aplicabilitatea informaţiilor
1.1. Metodologia didactică : în 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate
de o ştiinţă.
„Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o
concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare, principiile şi legile care-l guvernează.”[1]
Cu alte cuvinte, ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura, funcţiile şi clasificările metodelor.
1.2. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o
situaţie practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri[2] :
-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.
-sens larg-ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de organizare a predării.
Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. Însă, nu se referă doar la utilizarea
în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice, ci va include toate componentele procesului de învăţământ.
1.3. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul metodă semnifică
drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum
care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.[3] Ioan Cerghit consideră că
metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un
tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului.”[4]
Gaston Mialaret[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de
vedere, educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.
Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale, particularităţile individuale şi de
vârstă ale elevilor, conţinutul procesului de predare-învăţare, natura mijloacelor de învăţământ, experienţa sa
didactică.
1.4. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei, un detaliu, o tehnică mai limitată de acţiune.
1.5. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul
parteneriatului profesor-elev, individual sau în grup.
1.6. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare, organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare.
1.6.1. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.
1.6.2. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care
operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive, învăţare asistată de ordinator, învăţare bazată pe
manuale şi caiete programate etc.)

Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei
unei metode absolute, universal valabile, susţinând o
meteodologie flexibilă, uşor de adaptat, dar şi
eficientă.
Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii
şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane
au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de
realizare a acţiunii instructiv-educative.

În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de
metode adoptă următoareale criterii :
a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea,
conversaţia, exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea,
problematizarea, brainstorming-ul, învăţarea programată).
Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este
obligatoriu depăşit, iar ce ste nou nu este întotdeauna modern.
b) criteriul gradului de generalitate: metode generale (
expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral) şi metode
speciale ( exerciţiul moral).
c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ:
-metode de predare
-metode de învăţare
d) criteriul funcţiei fundamentale :
-metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe
-metode de formare a priceperilor şi deprinderilor
-metode de consolidare
-metode de evaluare şi autoevaluare
-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :
-metode de muncă individuală
-metode de predare învăţare în grupuri
-metode frontale, cu întreaga clasă
-metode de lucru în echipă
-combinate
f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale :
-metode algoritmice
-metode euristice
g) criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active
-metode pasive
h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă
-metode bazate pe receptare
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate
-metode de descoperire propriu-zisă
i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :
-vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică,
ecologică, estetică etc.
j) metode de comunicare orală :
-metode expozitive
-metode interogative
-metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală
l) criteriul scopului didactic urmărit :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor.
-metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor.
-metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :
-de evocare : brainstorming-ul, harta gândirii, lectura în
perechi etc.
-de realizare a înţelesului : proedeul recăutării, jurnalul
dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.
-de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase
pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.
-de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare
-de extindere : interviurile, investigaţiile independente,
colectarea datelor etc.
-metode şi strategii de învăţare prin colaborare :
-tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica
Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.
-metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi
dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafică etc.
-exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai
multe capete la un loc, Discuţia în grup, Consensul în grup.

Caracterizarea principalelor metode de
învăţământ

Conversaţia

d i d a c t ic ă

Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se
află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme
prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică.
Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit
al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Întrebările se
adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi orientându-le
gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe
şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a
unor cunoştinţe acumulate anterior, se adresează deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea
iniţială a lecţiilor, în momentul activării ideilor ancoră, sau în
partea finală, când se realizează feedback-ul.

Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică[1] :
-să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
-să se ridice, obligatoriu, de la fapte, la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea
ce presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere.
-să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
-să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica
demersului cognitiv.
-întrebările să fie formulate clar şi precis
-să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul
-să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor
-să se evite întrebările echivoce
-profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. Ise impune cât mai
multă sobrietate în ţinută şi comportament.

[1] M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1995, p.67.

Învăţarea prin descoperir e
Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi
didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale
secolului XX, din necesitatea revitalizării învăţământului.
Este considerată o metodă didactică modernă.[1]
Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. Învăţarea e
un proces, o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară întrun anumit context spaţio-temporal, definit în termeni de
comportament şi conduită,”învăţarea constă într-o
modificare sistematică a conduitei”[2]
Cu alte cuvinte, această metodă este o cale de a intra în
posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Elevul, în
procesul didactic, obsevă, acţionează şi meditează asupra
existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi
semnificaţii. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.
O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.
[1] M. Ionescu, I. Radu, op. cit.
[2] G. Montpellier,L”apprentissage, în Traite de psycologie
experimentale, P.U.F., Paris, 1968, p.43.

Problematizarea
E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire,
problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar
situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate
prin gândire. Ioan Cerghit[1] afirma că esenţa
acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale
ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate. Prin rezolvări
de probleme, conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor.
Importanţa învăţării problematizante constă în
faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă,
capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi
rezolvări ingenioase etc.
[1] I. Cerghit, op. cit., p. 10.

B r a i n s t o r m i n g-u l
Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a
unor soluţii inovatoare, decât o metodă didactică, brainstorming-ul
a fost iniţiat de către Al. F. Osborn. Mai poartă numele şi de
metoda evaluării amânate, iniţial nici o idee emisă nefiind
respinsă.
În concepţia Elenei Danciu[1] anularea cenzurii
intelectualedeblochează capacitatea creativă. Brainstorming-ul va
avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor
depăşi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de
închidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :
-se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de
glume
-nu se critică nici o sugestie
-se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate
-evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp
prin compararea şi selectarea ideilor valoroase
-se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea
[1] Elena Danciu, apud I. Dumitru, C. Ugureanu, op. cit., p.246.

În sens restrâns, mijloacele de
învăţământ pot fi definite[1] drept
ansamblu de instrumente, materiale,
adaptate şi selecţionate în mod intenţionat
pentru a servi nevoilor organizării şi
desfăşurării procesului instructiv educativ
din şcoală. De asemenea, pot fi definite ca
ansamblu de procedee : mecanice, optice,
electrice şi electronice, de înregistrare,
păstrare şi transmitere a informaţiei.

[1] I. Dumitru, C. Ungureanu, op. cit., p.
251.

Funcţiile mijloacelor didactice :
-funcţia de comunicare este specifică acestor
mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă
instrumente de comunicare care facilitează
receptarea.
-funcţia demonstrativă : se recurge la
substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu
altele mai accesibile şi se face apel la
imagistică(foto, planşe, tablouri, grafice etc)
-funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin
utilizarea dispozitivelor electrice, electronice,
mecanice care înlătură factorii perturbatori din
notare.
-funcţia formativă şi estetică
-funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare
a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii,
reţelei computerizate naţionale şi internaţionale.

Clasificarea

mijloacelor :

Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale
pentru protecţia aparatelor video.
Ca aparatură : epiproiectorul, diascolul, retroproiectorul,
aspectomatul, proiectorul pentru film, documatorul, camera
de luat vederi.
Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt
împărţite în cinci categorii:
1 diafilmele, diapozitivele, microfilmele, foliile celuloid
2 fişe de lucru, fragmente din lucrări elaborate de elevi
3 corpuri-roci, metale, imprimări în ceară şi argilă
4 documente rare- manuscrise, stampe, efigii, pergamente,
monede
5 documente scrise sau tipărite, desene, ilustraţii, reviste
Mijloace tehnice audio : radioul, casetofonul, reportofonul,
magnetofonul, picupul
Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player, televiziunea
cu circuit închis, aparatul de proiecţie cinematografică.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)
Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării
calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie.
Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice, a făcut
posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de
Calculator. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau
pe serverele accesibile prin reţea, a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu
înregistrarea în formă digitală a informaţiei.
Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii
pentru IAC:
Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server, în cadrul unei reţele şi nu
conservate pe calculatorul utilizatorului.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă,
specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor
–INTERNET-.
Sunt adecvate cnsultărilor, testelor de evaluare a cunoştinţelor, permiţând centralizarea
facilă a rezultatelor.
Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului.
Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator :
-Computer Assisted Instruction
-Computer Managed Instruction
-Instruirea personalizată
Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru
elev. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual, capacitatea de
control şi autocontrol.
El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi roluri.
Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul
Internaţional de Informaţii, adică INTERNET.Internetul mijloceşte accesul oricui,
oriunde şi oricând devenind o reţea socială.

CONCLUZII :
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia
şi tehnologia instruirii, precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice.
În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul
metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceştia.
În partea a doua, am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a
metodelor de învăţământ, ghidându-ne în mare parte, după schema propusă de
Elena Danciu.
Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Ne-am oprit
asupra conversaţiei, deoarece considerăm că, deşi este o metodă tradiţională, este
eficientă şi mult folosită. Apoi, am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea
prin descoperire, metode care fac apel la gândire. Brainstomingul este o metodă
interesantă, deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea
şi celor mai timizi să-şi exprime opinia.
Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct
al acestui referat. Acestea sunt utile, pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită
realitate.
Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi
se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului,
vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1 Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2 Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti,
1980.
3 Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003.
4 Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
5 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Maica Tereza spunea:
Fructul tacerii e rugaciunea
Fructulk rugaciunii e credinta
Fructul credintei e iubirea
Fructul iubirii e intelegerea
Fructul intelegerii e pacea

Metode didactice utilizate
în învăţămîntul agricol

Metode de asimilare

Metode intuitive
(se servesc de observarea
obiectelor şi
fenomenelor)

Metode verbale
( se servesc de cuvînt)

Expunerea

Metode de evaluare

Metode active
(se servesc de acţiune)

Exerciţiile

Demonstrarea

Metode de control

Metode de apreciere

Metode de diagnostic

Observarea directă

Apreciere descriptiva

Apreciere simbolizată

Povestirea

În cadrul natural

De antrenament

Chestionare orală

Explicaţia

Cu material confecţionat

De bază

Lucrare scrisă

Prelegerea

Cu desene pe tablă

Paralele

Euristică

Cu mijloace moderne

Diagnoză de fundament

Caracteristici biologice

Caracteristici
psihologice

Scale analitice

Curentă

Scale calitative

Trimestrială / semestrială

Scale numerice

Caracteristici sociologice

Caracteristici
educaţionale

Examinatorie

Algoritmizarea

Auditive

descoperirea

Conversaţia

Vizuale

Integrarea

Problematizarea

Audiovizuale

Munca cu manmualul

Instruirea programată

periodică

Teste de control pe hîrtie

Prin experimentare

Pe loc izolat

Cu modele obiectuale

Pe flux tehnologic

Cu modele figurative

Cu modele simbolice

Observarea individuală

Curentă

În procesul muncii

În producţie

Modelarea

Lşucrare practică

Teste de control
computerizate

Teste de verificare a
cunoştinţelor

Diagnoză aptitudinală

Examen

Diagnoză a personalităţii

Metoda pălăriilor gînditoare
Pălăria albă
•
Ce informaţii avem?
•
Ce informaţii lipsesc?
•
Ce informaţii am vrea să avem?
•
Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie
•
Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…
•
Sentimentul meu e că…
•
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Pălăria galbenă
•
Pe ce se bazeză aceste idei?
•
Care sunt avantajele?
•
Pe ce drum o luăm?
•
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Pălăria neagră
•
Care sunt erorile?
•
Ce ne împiedică?
•
La ce riscuri ne expunem?
•
Ne permite regulamentul?
Pălăria albastră
•
Putem să rezumăm?
•
Care e următorul pas?
•
Care sunt ideile principale?
•
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?
Pălăria verde
•
Şansa succesului este dacă…
•
Cum poate fi altfel atacată problema?
•
Putem face asta şi în alt mod?
•
Găsim şi o altă explicaţie?

ASEMĂNĂRI-DEOSEBIRI
TERMEN

ASEMĂNĂRI

DEOSEBIRI

TERMEN

Metoda păiangen

Metoda pînzei de păiangen

Metoda stea
Cu ce?

Ce?

Cînd?
Cine ?

De ce?

Cum?

Diagrama Ven

Metoda cubului

Obiective pedagogice de competenţă şi de
performanţă
Obiective pedagogice de competenţă şi
de performanţă

Criteriul competenţei

Criteriul performanţei

Achiziţionare a cunoştinţelor

Stăpînirea materiei

Înţelegere a cunoştinţelor

Transferuri operaţionale

Aplicare a cunoştinţelor

Produse ce exprimă personalitatea
elevului

Analiză-sinteză a cunoştinţelor

Cunoştinţe şi capacităţi

Evaluare critică a cunoştinţelor

Strategii cognitive

Atitudini (cognitive, comportamentale /
afective, motivaţionale, caracteriale)