Transcript Malnutriţia Temă din cadrul proiectului educativ: ”O viaţă fără riscuri” Realizare, profesor: Maria Mătrescu Gr. Şc.

Malnutriţia
Temă din cadrul proiectului
educativ:
”O viaţă fără riscuri”
Realizare, profesor:
Maria Mătrescu
Gr. Şc. Ind.”Elie Radu”
Botoşani
NUTRIŢIA ŞI SĂNĂTATEA DE LA CAUZĂ LA EFECT
Atât bogăţia cât şi sărăcia pot duce, dar pe căi diferite, la una dintre gravele
probleme cu care se confruntă omenirea: malnutriţia. S-a confruntat ieri, se
confruntă azi, dar mai ales mâine, dacă nu vor fi găsite modalităţile de a o preveni
sau de a o combate.
Grija noastră permanentă este de a ne asigura alimentele necesare, de a nu
ne creşte colesterolul, de a nu ne suplimenta raţia zilnică prin aport exogen de
minerale şi vitamine şi de a ne apăra contra diverselor maladii pe care le poate
produce o alimentaţie incorectă, excesivă sau, din contră, insuficientă.
Despre malnutriţie
Malnutriţia reprezintă o tulburare cronică de nutriţie şi este o
consecinţă a aportului inadecvat de proteine şi/sau calorii.
Termenul de malnutriţie, se referă la două stări opuse de
aport a principiilor alimentare:
 aport în deficit, denumit distrofie sau subnutriţie

aport în exces, denumit supragreutate sau obezitate
Malnutriţia este o complicaţie devastatoare a uremiei. Principala cauză a scăderii masei
corporale este un aport energetic şi proteic insuficient. Insuficienţa aportului
energetic şi proteic este determinată de multiple cauze:
~ tulburările digestive secundare uremiei (anorexie, greţuri, vărsături);
~ inflamaţia şi complicaţiile infecţioase - frecvent întâlnite în fazele avansate sau
terminale ale IRC (insuficienţă renală cronică);
~ catabolismul crescut provocat de aportul energetic insuficient şi / sau amplificat de
stările inflamatorii;
~ stări co-morbide (tulburări cardiace);
~ factori legaţi de dializă (pierderi nutritive în lichidul dializat, apetit scăzut produs de
disconfortul creat de cateterul abdominal în dializa peritoneală, bioincompatibilitatea
membranei dializorului în hemodializă (HD) .
Sindromul de malnutriţie se poate instala precoce în cursul IRC, încă din faza
predialitică.
Subnutriţia cronică
 A fi slab şi sănătos este o dorinţă a oricărei fiinţe umane, cu condiţia de a nu fi atinsă
prin înfometare. Mulţi oameni sunt slabi, dar nu sunt sănătoşi, alţii se consideră sănătoşi
deşi sunt supraponderali sau chiar obezi.
 Unii oameni sunt slabi pentru că vor şi pentru aceasta ţin un regim alimentar şi de
viaţă care-i privează de unele din plăcerile vieţii; alţii sunt slabi pentru că sănătatea lor
este afectată de existenţa unor boli latente. Dar cei mai mulţi sunt slabi, pentru că sunt
subalimentaţi cronic, din cauza sărăciei în care-şi duc viaţa.
 Categoria umană ideală este a acelora care sunt slabi şi sănătoşi şi care, pentru
menţinerea acestei condiţii fizice, nu au nevoie să se supună unor privaţiuni alimentare
sau ale modului de viaţă.
 De regulă apetitul(pofta de mâncare) se acordă cu o bună stare de sănătate a
organismului şi variază în funcţie de efortul fizic depus între mese, de calitatea
alimentelor, de modul lor de pregătire şi mai ales de prezentare.
 Un apetit normal determină o bună asimilare a principiilor nutritive din alimentele
consumate şi deci o bună creştere şi dezvoltare a organismului(greutate, înălţime, stare
de sănătate).
 Atât timp cât omul este sănătos, el mănâncă întotdeauna cu poftă. Dacă apetitul
scade până la dispariţie(anorexie) acesta este semnul unei îmbolnăviri – o tulburare
organică sau numai funcţională, temporară sau de mai lungă durată
Anorexie - lipsa poftei de mâncare
Anorexia este o perturbare a comportamentului alimentar care se manifestă prin refuzul
de a mânca, scăderea excesivă în greutate şi controlul foarte meticulos al greutăţii
corporale. Tradus, "anorexie" înseamnă“ pierderea totală sau parţială a poftei de
mâncare“. Completarea "nervoasă" indică cauze psihice în acest gen de perturbare.
Această dereglare, care apare de cele mai multe ori la adolescenţii aflaţi la pubertate,
implică pierderi în greutate de cel puţin 15% din greutatea unui organism normal. Cea
dintâi descriere clinică a anorexiei a fost deja efectuată în 1873, însă diagnosticul a
început să se pună abia începând cu anii 70.
În unele situaţii, diferenţa între bulimie şi celelalte dereglări ale comportamentului
alimentar este greu observată. La unele persoane pot apărea simptome din ambele
dereglări ale comportamentului alimentar, caz în care se vorbeşte despre bulimarexie
(sau bulimanorexie).
Anorexia se manifestă printr-o scădere semnificativă din greutate, rezultată
dintr-o cură de slăbire foarte severă. Multe fete şi o tot mai mare parte a băieţilor decurg
la astfel de măsuri datorită dorinţei de a slăbi sau a fricii de a se îngrăşa.
Anorecticii se consideră prea graşi, oricare ar fi greutatea lor reală. Pentru a slăbi,
anorecticii refuză consumarea alimentelor sau consumă doar alimente cu conţinut foarte
scăzut în calorii, cazuri în care aceasta boală poate deveni fatală.
Alte cazuri în care această boală devine fatală sunt depresiile sau alte boli care pot
apărea datorită sistemului imunitar afectat, în general a organismului slăbit.
Morbiditatea conform mai multor specificaţii se află între 5% si 20%. Anorecticii găsesc
plăcere în starea creată de înfometare şi de faptul că îşi au corpul "sub control", iar
scăderea din greutate o văd ca o răsplată a "activităţii" lor.
Anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă este o boală ce afectează în general tinerele femei, deşi
poate afecta şi femei/bărbaţi mai în vârstă.
Schimbările comportamentale care au loc ţin de creşterea seriozităţii şi
introversiei, de orientarea mai mică spre distracţii şi petreceri, de obicei se vor
reduce contactele cu prietenii şi anorexicul îşi pierde interesul în majoritatea
lucrurilor de la mâncare până la munca academică. Bolnavul poate să aibă
comportamente obsesive mai ales în bucătărie unde devine obsedat de
curăţenie, ordine şi de timpul exact al meselor. Uneori găteşte pentru familie şi
îi încurajează să mănânce. Anorexia nevoasă este generată de dorinţa iniţială
de a slăbi.
Factorii precipitanţi ai anorexiei nervoase sunt: plecarea la un colegiu sau o
vacanţă de vară; boala unui părinte; sarcina mamei sau a unei surori;
"scandaluri familiale"; infidelităţi publice ale părinţilor; promiscuitatea unui frate,
când individul intră într-o relaţie interpersonală care implică intimitate şi
raporturi sexuale. Frecvent maladia debutează atunci când individul
experimentează sau îşi imaginează un eşec. Pacienta percepe o ameninţare cu
privire la sentimentul propriei valori şi cu privire la controlul ei asupra lumii.
Aceasta duce la o preocupare crescută pentru corpul ei şi eventuala convingere
că ea se va simţi mai bine şi va fi mai stăpână pe ea dacă va continua să
slăbească.
Care este starea psihică a anorexicului?
 Depresia - Anorexicii se izoleaza tot mai mult, suferinţa şi tristeţea sunt comune şi îşi
găsesc deseori expresia manifestă odată cu trecerea timpului. Multe studii au relevat că
suicidul constituie cauza cea mai frecventă a decesului în anorexii.
 Dezgustul - Anorexicii reacţionează cu ostilitate faţă de ei înşişi atunci când îşi pierd
controlul asupra instinctului alimentar .Ei se simt graşi şi îmbuibaţi, au sentimentul
pierderii controlului şi se simt "precum porcii".
 Furia - Anorexicul reacţionează cu ostilitate faţă de cei care intervin în fragilele lui
mecanisme de apărare, respectiv faţă de părinţi şi terapeuţi.
 Ideaţia cu privire la mâncare - Anorexicul este preocupat de mâncare. Există maniere
diferite de a se confrunta cu mâncarea: să gătească pentru alţii la masă; alţii reuşesc săşi îndepărteze gândurile de la mâncare printr-o activitate intelectuală intensă, cu toate
ca gandurile revin la mancare la ora mesei.
 Comportamentul social - Anorexicul este perceput de către ceilalţi ca fiind absorbit de
sine, rezistând încercărilor celorlalţi de a i se apropia. De obicei bolnavele sunt populare
printre profesori şi pot părea că sunt fără griji. În timp ce colegii lor par să treacă prin
dificultăţile vârstei ele par modele de comportament. Relaţiile familiale tind să se
înrăutăţească din cauza bolii, chiar dacă au părut bune anterior. Familia anorexicilor are
expectaţii înalte faţă de copii lor, iar aceştia sunt dispuşi să accepte aceste valori înalte.
Subnutriţia cronică prin subalimentaţie
Foamea de proteine este cel mai sever aspect al subnutriţiei cronice, dar şi lipsa sau insuficienţa
glucidelor, lipidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale.
Carenţele de proteine, de săruri de calciu şi de vitamina D determină apariţia rahitismului şi
distrofiei. Lipsa fierului generează anemiile carenţiale. Lipsa iodului este responsabilă de distrofia
endemică tireopată. Lipsa vitaminei C produce apariţia scorbutului(la copii denumit: Boala lui
Barlow, sau Boala lui Moeller şi Boala lui Cheadle)
Foamea cronică nu produce numai boli somatice(organice), ci şi modificări funcţionale
neuropsihice, caracterizate prin agresivitate şi violenţă sau, din contra, prin stări de depresie, de
lentoare şi de indiferenţă psihică.
Încă din 1963, la întâlnirea de la Roma a ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură(FAO), a
fost lansat manifestul intitulat: Proclamaţia dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-şi îndestula
foamea. Paradoxal, concomitent cu marile succese obţinute în producţia hranei prin mijloace
ştiinţifice şi tehnologice avansate, satisfacerea nevoilor alimentare de hrană nu a fost rezolvată
favorabil, Şapte din zece locuitori ai Asiei, Africii şi Americii Latine sunt subnutriţi; nici în Estul
Europei situaţia nu este mult diferită, starea de subnutriţie continuând să se accentueze.
Copiii sunt cei mai profund marcaţi de starea de subnutriţie cronică: hipotrofia ponderală(copii şi
adulţi foarte slabi, cu feţe supte).
Distrofia, rahitismul, anemia carenţială, cariile dentare etc. au devenit foarte frecvente; acestora le
se adaugă şi o serie de îmbolnăviri legate de lipsa de igienă individuală şi de rezistenţa
(imunitatea)scăzută la infecţii.
Greva foamei
Ca formă voluntară de protest, greva foamei supune organismul unor privaţiuni alimentare, ale
căror consecinţă pun în pericol viaţa grevistului. Fie că este vorba de o grevă a foamei, de un post
negru impus de convingeri religioase, de o cură severă de slăbire sau de un regim dietetic special
impus ca o terapie în tratamentul unor boli grave, privarea totală de alimente se poate prelungi, fără
ca în organism să se producă modificări ireversibile. Organismul uman suportă bine lipsa
alimentaţiei timp de 7 zile şi cu dificultate, chiar 20 zile, după care apar simptome alarmante, în
special la indivizii cu diverse suferinţe: cardiace, renale, hepatice, digestive.
O scădere bruscă şi îndelungată a proteinelor, a glucidelor alimentare are ca efect reducerea masei
musculare şi compromiterea funcţiilor respiratorie, cardiacă şi renală.
După un regim sever şi îndelugat de înfometare, revenirea la o alimentaţie normală trebuie să se
realizeze progresiv, pentru a nu provoca tulburări funcţionale digestive şi cardiovasculare severe.
Postul
Este o variantă a grevei foamei, practicat fie din convingeri religioase, fie din raţiuni de
sănătate, ca factor terapeutic.
Prin post se înlesneşte purificarea sufletului, dar şi a trupului. În timpul postului, toxinele
şi reziduurile se elimină din organism mai repede şi mai bie decât cu ajutorul
medicamentelor diuretice sau al purgativelor.
Prin post,omul aflat în stări foarte grave poate ajunge la ameliorare sau chiar la salvare.
Medicii alopaţi admit cu greu să le vorbească bolnavilor despre terapia prin post, deşi la
timpul lui însuşi Hipocrate, părintele medicinei, avertiza:
“Cu cât hrăniţi mai bine un bolnav, cu atât îl doborâţi mai mult!”
INSUFICIENŢA RENALĂ CRONICĂ (IRC)
Malnutriţia este o complicaţie devastatoare a uremiei.
Principala cauză a scăderii masei corporale este un aport
energetic şi proteic insuficient.
 Insuficienţa aportului energetic şi proteic e determinată de
multiple cauze:
~ tulburările digestive secundare uremiei(anorexie, greţuri,
vărsături);
~ inflamaţia şi complicaţiile infecţioase-frecvent întâlnite în fazele
avansate sau terminale ale IRC;
~ catabolismul crescut provocat de aportul enrgetic insuficient şi /
sau amplificat de stările inflamatorii;
~ stări co-morbide (tulburări cardiace);
~ factori legaţi de dializă (pierderi nutritive în lichidul dializat, apetit
scăzut produs de disconfortul creat de cateterul abdominal în
dializa peritoneală, bioincompatibilitatea membranei dializorului
în hemodializa (HD).
 Sindromul de malnutriţie se poate instala precoce în cursul IRC,
încă din faza predialitică.

Metode
de
evaluare
a
sindromului
de
malnutriţie
în
IRC
1. anamnestice:
-evidenţierea unui
proces de pierdere
în greutate;
-asocierea unor
tulburări digestive
(anorexie, greţuri,
vărsături).
2. antropometrice:
-circumferinţa
medie a braţului;
-grosimea pliului
tricipital;
-forţa de strângere
a mâinii.
3. markeri biologici:
-albuminele serice
(serine);
-prealbuminele;
-transferina;
-factorul de creştere
insulin-like 1
4. alte metode:
-rezonanţa
magnetică;
-computertomografia;
-impedanţa
bioelectrică;
-azotul total al
corpului;
-potasiul total al
corpului.
NECESARUL PROTEIC ŞI ENERGETIC ÎN IRC
Raţia zilnică permisă (calorii şi proteine) la copilul şi adolescentul cu IRC(după Academia Naţională
de Ştiinţe a SUA, 1989)
Grupa
de
vârstă
Greutatea
Talia
Proteine
(cm)
Nevoi
energetice
(kcal)
(kg)
0,0 – 0,5
6
60
95 – 145
13
0,5 – 1,0
9
70
80 - 135
14
1–3
4–6
7 - 10
13
20
28
90
112
132
900 – 1800
1300-2300
1600-3300
16
24
28
11 – 14
45
157
2000-3700
45
15 - 18
66
176
2200-3000
59
11 – 14
45
157
1500-3000
46
15 - 18
55
163
1200-3000
44
Vârsta
(g)
Sugari
Copii
Băieţi
Fete
MODIFICĂRI METABOLICE ÎN SINDROMUL DE MALNUTRIŢIE LA COPILUL
CU IRC
1. APORTUL NUTRITIV PROTEIC SI ENERGETIC INSUFICIENT; reducerea
raţiei calorice poate fi determinată de tulburările digestive secundare uremiei
(anorexie, greţuri , vărsături, alterări ale gustului).
De asemenea trebuie luate în consideraţie eventualele pierderi în timpul dializei
peritoneale (ex: se pot pierde până la 20g/24 h.)
2. Procesul inflamator poate fi implicat în scăderea serinelor prin următoarele
mecanisme:
-inhibiţia sintezei hepatice;
-creşterea catabolismului.
Procesul inflamator asociat malnutriţiei şi tulburărilor lipidice în IRC constituie
un risc pentru ateroscleroză şi implicit bolile cardiovasculare la pacientul
hemodializat , explicând mortalitatea crescută prin aceste boli. În cât timp se
pot produce aceste modificări ?
Deci se poate descrie în timp un sindrom malnutriţie, inflamaţie, ateroscleroză
( sindrom MIA )
Corelaţia între cele 2 procese majore , malnutriţie şi inflamaţie cu consecinţele
lor se poate sintetiza astfel:
Hipercolesterolemia şi ateromatoza
Comportamentul alimentar nesănătos duce treptat la una dintre cele mai de temut modificări biochimice şi
anatomice asupra cordului şi vaselor, prin boli vasculare:
 hipercolesterolemie şi consecinţele ei;
 ateromatoza generalizată.
Dintre lipide, trigliceridele şi mai ales colesterolul constituie factorii principali ce acţionează progresiv asupra
pereţilor vasculari. Încărcându-se cu un strat apreciabil de colesterol şi de săruri sub formă de plăci de aterom,
arterele coronare(cele care irigă cordul), cele din membre şi cele care vascularizează creierul îşi îngustează
calibrul şi îşi pierd elasticitatea, devenind mai rigide şi uşor fragile, proces denumit ateroscleroză. Arterele sunt
expuse la rupere şi-n consecinţă la accidente vasculare cardiace sau cerebrale; apare temutul infarct miocardic şi
hemoragiile cerebrale sau trombozele cerebrale.
O alimentaţie bogată în grăsimi şi în colesterol, reprezintă cauza principală pentru un nivel crescut de colesterol în
sânge şi de lipoproteine de mică densitate.
Grăsimile saturate din alimentaţie reprezintă cauza principală de creştere a colesterolului în sânge.
Trigliceridele, o fracţiune a lipidelor, constituie, atunci când au un nivel crescut în sânge, un risc crescut pentru un
atac de cord sau de pancreatită.
Ateromatoza este un proces lent, dar continuu. Modificările de tip ateromatos apar cu mult înaintea manifestărilor
clinice, ce sunt expresie unui stadiu avansat al procesului de obstrucţie arterială, precum şi expresia deficitului de
irigaţie a ţesuturilor.
În privinţa momentului optim de luare a măsurilor de profilaxie, toţi cercetătorii sunt de acord că cele mai mari
şanse de reuşită le
are aplicarea tratamentului cât mai devreme posibil, din adolescenţă sau chiar din copilărie.
Totodată pupulaţia trebuie informată că este nevoie de un anume stil de viaţă şi de muncă, de un anume tip de
comportament alimentar şi de respectarea măsurilor igienico-profilactice, pentru ca riscul unor boli
cardiovasculare sa cerebrale să poată fi diminuat.
Diabetul zaharat
Se defineşte ca o boală cronică de metabolism ce apare prin deficit parţial/total de nsulină-hormon
pancreatic ce controlează metabolismul glucidelor
Există două tipuri de diabet zaharat:
1. diabet zaharat de tip I, insulinodependent, ce apare frecvent la copii şila adolescenţi,
reprezentând 10-15% din totalul cazurilor de diabet zaharat;
2. diabet zaharat de tip II, insulinoindependent, sau diabet de vârstă, deoarece apare la adulţi ,
reprezentând 86-90% din totalul de cazuri. Apare de regulă ca o consecinţă a unor slăbiciuni
care îl fac pe om să consume diferite dulciuri cu mare plăcere şi din abundenţă , coroborat cu o
stare de “oboseală” şi de “epuizare” a funcţiei insulinoproducătoare a pancreasului.
Cauzele diabetului:
 proliferarea unor principii alimentare nesănătoase;
 viaţa sedentară;
 stresul cotidian.
La diabetici, riscul de apariţie a unor complicaţii cardiovasculare este foarte mare:
 retinopatia diabetică;
 amputări terapeutice de degete/picioare, determinate de fenomene de arterită diabetică.
O alimentaţie inadecvată, cu dulciuri în exces, duce la obezitate, dar concomitent şi la
suprasolicitarea funcţiei insulinosecretoare a pancreasului, favorizând apariţia diabetului.
Sedentarismul favorizează apariţia/agravarea diabetului.
Tratamentul substitutiv cu insulină al diabetului este astăzi posibil. Cea mai sigură cale în vederea
diminuării consecinţelor diabetului în lume o constituie prevenirea bolii.
OMS prin Federaţia Internaţională de Diabet, a declarat ziua de 14 noiembrie ca:
“ Zi mondială a diabetului”.
Plăgi: înainte şi după tratament:
Alte afecţiuni, cauzate de malnutriţie:
 hipertensiunea arterială-sarea în exces este un toxic vascular, ce stă la baza multor
cazuri de hipertensiune arterială, alterând peretele vascular, producându-i leziuni
de tip arterosclerotic.
 alergia alimentară-este o formă de intoleranţă alimentară în care există o reacţie
imunologică anormală, un conflict între un aliment sau nişte componente chimice
dintr-un aliment şi organismul uman.
 intoleranţa alimentară-este un termen generic ce acoperă o largă varietate de
reacţii adverse repetate la consumul unor alimente;
 hipovitaminozele şi deficitul de substanţe minerale;malalimentaţia poate fi şi cauză
de hipovitaminoze sau chiar avitaminoze severe; suplimentele nutritive(nutrienţii
alimentari) sunt capabile/capabili să prevină sau să amelioreze tulburările datorate
unor carenţe vitaminice sau de substanţe minerale. Utilizarea/administrarea lor în
exces, poate să genereze manifestări clinice nedorite.
 toxiinfeţiile alimentare sunt boli produse prin prepararea, manipularea şi
conservarea necorespunzătoare a unor produse alimentare.
 “Povestea E –urilor”: aditivii alimentari sunt substanţe chimice ce se adaugă unor
produse alimentare, pentru a le îmbunătăţi “aspectul comercial”, dar şi pentru a
facilita producerea, condiţionarea, ambalarea, transportul şi conservarea acestora.
Litera “E” prezentă pe ambalaje sau în fişele tehnice ale produselor alimentare, atestă
faptul că ele au fost testate timp de 6 ani şi apoi atestate la nivel european.
Există unele suspiciuni legate de utilizarea lor în cantităţi ce depăşesc normele admise
şi că se omite cu bună ştiinţă menţionarea aditivilor pe eticheta produselor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Malnutri%C5%A3ie
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=846
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/articol/Boli/Afectiuni/683/Anorexie----lipsa-poftei-de-mancare
http://ro.wikipedia.org/wiki/Scorbut
`
http://www.romedic.ro/distrofia-musculara
http://www.iasi.mednet.ro/vip/html/capitole/renal/malnutritia.htm
http://www.varicoline.ro/rezultate_tratament_plagi