Ursul şi buşteanul

Konstantin

Adina Livia Chirila

Zalău , Sălaj

Dimitrievici Uşinski

Merge ursul prin pădure şi adulmecă: n-ar putea oare să se pricopsească cu ceva de ale gurii?

Deodată simte că e rost de miere!

Ridică botul moş Martin şi vede că sus, într-un pin, stă cocoţat un stup,

iar sub stup atârnă un buştean.

Se caţără pe trunchiul pinului.

Ajuns în dreptul buşteanului, nu se poate căţăra mai sus.

Nu-l lasă buşteanul. Îl împinge moş Martin cu laba.

Buşteanul nu se dă înapoi şi pleosc! îl pocneşte pe urs peste scăfârlie.

Ursul împinge mai tare buşteanul şi acesta, îndată, îl loveşte mai tare.

Se face foc moş Martin şi izbeşte din răsputeri buşteanul, care se dă înapoi, cam cu doi stânjeni,

şi-l loveşte atât de tare pe urs încât acesta e gata-gata să cadă din copac

Se înfurie rău ursul, uită de miere şi nu vrea decât să-i vină de hac buşteanului.

Se apucă să-i tragă la pumni. Dar buşteanul nici gând să se lase.

Se luptă cu buşteanul moş Martin până când, bătut măr, cade din pin.

Jos erau înfipţi în pământ nişte ţăruşi. Şi astfel, pentru mânia-i nebunească, plăti ursul cu blana lui călduroasă.

Ушинский Константин Дмитриевич

Konstantin Dimitrievici Uşinski