Transcript UN VIS PROBATOR  O doamnă care suferă de dubiu patologic şi de ceremonialul obsesional, le cere infirmierelor ei să nu o slăbească nici.

UN VIS PROBATOR
1913

O doamnă care suferă de dubiu patologic şi de
ceremonialul obsesional, le cere infirmierelor ei să
nu o slăbească nici o clipă din ochi.

Într-o seară observă că infirmiera a adormit. O
întreabă – ”m-aţi văzut?”

Infirmiera sare în sus şi răspunde „Da binenţeles”.
Aceasta se întâmplă vineri şi în dimineaţa
următoare infirmiera povesteşte un vis care
risipeşte îndoielile pacientei.
VISUL

I s-a dat un copil, mama a plecat într-o călătorie, iar ea a pierdut
copilul. Întreabă pe drum oamenii de pe stradă dacă au văzut copilul.

Apoi ajunge la o apă mare şi trece pe un podeţ îngust. Completează
ulterior: pe acest podeţ a apărut brusc în faţa ei persoana unei altei
infirmiere, ca o fată Morgană. Apoi se află într-un loc pe care îl ştie
şi întâlneşte acolo o femeie pe care a cunoscut-o când era mică,
aceasta fiind pe atunci vânzătoare într-un magazin de produse
alimentare şi ulterior căsătorindu-se.

O întreabă pe femeie care stă în faţa uşii ei: ”aţi văzut copilul?”.
Femeii nu-i pasă de întrebare, ci îi povesteşte că acum s-a despărţi de
soţul ei şi adaugă că nici în căsnicie nu merge întotdeauna bine.

Apoi se trezeşte simţindu-se calmată şi se gândeşte că s-o găsi copilul
l-a vreo vecină.
ANALIZA:

Pacienta presupune că acest vis este despre adormirea infirmierei, pe
care aceasta a negat-o.

Infirmiera spune despre copilul din vis, că s-a simţit mulţumită, când
îl îngrijea (copilul nu putea să vadă).

Bărbatul pacientei, care apreciază această infirmieră, la plecarea lui
a dat-o în îngrijire – „să aibă grijă ca de un copil”

Intuim că pacienta s-a transpus în copilărie prin solicitarea de a nu
fi slăbită din ochi.

„Faptul că ea a pierdut copilul” înseamnă că ea m-a pierdut din ochi.
(infirmiera într-adevăr a adormit).

Referitor la apa cea mare se gândeşte la Rin, sau la povestea citită cu
o seară înainte despre Iona şi balena, deci ar putea fi marea.

Podeţul îngust provine din ceeaşi poveste – gâtul îngust al balenei,
prin care trec doar animale foarte mici. Pe podeţ îngust a văzut
apărând o altă infirmieră pe care o cunoştea.

Infirmiera II se înecase în Rin, fiindcă fusese dată afară dintr-o casă
unde îngrijea de cineva, căci se făcuse vinovată de ceva..

Apariţia infirmierei care se înecase este un adaos, deci ar trebui să
înceapă interpretarea din acest punct.

Ea se teme că i se va spune să plece pentru că adormise.

Următorul segment de vis femeia care era vânzătoare se putea
raporta numai la slujnica care adusese vineri cina.

Întrebarea „Aţi văzut copilul?” – „M-aţi văzut?”

Femeia nu dă un răspuns - este o depreciere a celeilalte slujnice în
favoarea visătoarei.

Femeia care apare în vis nu este cu adevărat divorţată, pasajul
provine din istoria celeilalte fete, care este ţinută de autoritatea
părinţilor de un bărbat, care vrea să se căsătorească cu ea.

Propoziţia că nici în căsătorie nu merge întotdeauna bine este de
fapt o consolare, care se transformă în alta consolare - se va găsi
copilul.

Pentru traducerea visului nu intră în discuţie numai rezultatele
asocierii ci şi în circumstanţele narării lui, comportamentul
visătorului înainte şi după analiza onirică, precum şi tot ce
exprimă şi trădează acesta în aceeaşi şedinţă de tratament.

Irascibilitatea infirmierei, referirea la venirea, care aduce
ghinion, confirmă judecata că visul conţine mărturisirea că atunci
când negase acest lucru ea chiar aţipise.

Visul care doar trebuie să servească realizării dorinţei înlocuieşte
o mărturisire care nici nu este în avantajul visătoarei.

Se pune întrebarea că pe lângă visele de dorinţă să se admită şi
vise de mărturisire, prevenire, reflecţie, adaptare şi altele?

Ca perturbatori ai somnului şi constructori ai visului pot acţiona
aşa numitele „resturi diurne”, procese de gândire investite afectiv
cu trăiri de peste zi, care nu s-au pierdut în starea de somn.

Descoperim aceste „resturi diurne” punând visul manifest în
corespondenţă cu gândurile latente ale visului. Aceste resturi
diurne au semnificaţiile cele mai multiple, ele pot fi dorinţe
nerezolvate, temeri, precum şi intenţii, reflecţii preveniri,
încercări de adaptare.

Ele sunt material psihic pentru travaliul visului, după cum
stimulii senzoriali şi organici.

Esenţial în formarea visului este dorinţa inconştientă, de
regulă infantilă, acum refulată, care se poate exprima în
acel material somatic sau psihic, deci şi în resturile diurne
şi le conferă de aceea forţă aşa că ele pot să pătrundă la
conştiinţă şi în timpul pauzei nocturne de gândire.

Împlinirea acestei dorinţe inconştiente, este de fiecare dată
visul ce conţine reflecţii, prevenire ş.a.

Psihanalistul poate trata visul numai drept rezultat al
travaliului visului, gândurile latente le va atribui
meditaţiei preconştiente.

Prelucrarea secundară prin instanţa conştientă este parte a
travaliului visului care împreună îi dă sens psihanalitic.

Concluzie – nu putem pune caracterul visului de împlinire a
dorinţei la egalitate cu caracterul lui de prevenire, mărturisire
fără a nega punctul de vedere a dimensiunii psihice.

Cunoaşterea simbolisticii viselor ne permite să înţelegem
porţiuni neinterpretate.

Materiale pe care le foloseşte infirmiera provin din conţinutul de
a da naştere, de a avea copii. Apa cea mare este apa din care ies
copii şi ea se duce acolo „în căutarea copilului”. Mitul lui Iona cum
trece prin deschizătura îngustă ţin de context. Podeţul îngust în
care îi ies în întâmpinare tot ar fi un simbol genital.

Dorinţa: vreau să am un copil – pare să fie constructorul din
inconştientul visului.

„voi fi dată afară”, îmi voi pierde copilul pe care-l îngrijesc. Şi ce
contează? Voi căpăta în schimb unul propriu în carne şi oase”.

Pasajul că întreabă de copil pe toţi – ar putea fi tradus ”şi chiar de
ar trebui să mă ofer pe stradă, tot voi şti să-mi procur un copil al
meu”.

”A avea copii” este desigur expresia infantilă a dorinţei de relaţie
sexuală.

Mărturisirea dezavantajoasă a fost posibilă în vis prin faptul că o
trăsătură latentă de caracter a infirmierii s-a slujit de aceasta ca
să producă o împlinire infantilă de dorinţă, trăsătura care stă
într-o relaţie strânsă, temporal şi de conţinut cu dorinţa de a avea
copil şi de satisfacţie sexuală.
Despre infirmieră :
Înainte de a deveni infirmieră dorise să se mărite cu
un bărbat, dar a renunţat din cauza mătuşii, cu care se
afla într-o relaţie ciudată, un amestec de dependenţă
şi sfidare. Mătuşa era şefa unui ordin de surori de
caritate, în care visătoare vedea un model. Legată de
ea din considerente succesorale, se opune să intre în
ordin. I se atribuie acestei trăsături de caracter o
origine anal erotică şi este vorba de interese băneşti,
care o fac dependentă de mătuşă şi că copilul
favorizează teoria anală a naşterii.

Factorul sfidării infantile ne face să presupunem o
legătură strânsă între prima şi ultima scenă a visului.
Fosta vânzătoare de produse este mai întâi cealaltă
slujnică. Asupra ei este deplasată indiferenţa faţă de
”copilul” avut în grijă pe care începuse să o manifeste
visătoarea. Ei îi sunt atribuite căsătoria nefericită şi
divorţul pe care visătoarea trebuie să se teamă ea
însăşi în dorinţele ei cele mai tainice.

Vânzătoarea de produse alimentare poate să devină
reprezentanta mătuşii şefă, care a preluat la visătoare
rolul mamei concurente.