TIMPUL, FORȚA SUPREMĂ A EXISTENȚEI BĂISAN RĂZVAN IOAN CLASA a V -a A

Eu cred că timpul nu există, e doar distanța dintre noapte și zi. E viteza cu care ne măsurăm gândurile. Ne naștem întâmplător într-o zi, un anotimp, un an și primim un nume pentru a ne trăi timpul. Singura diferență e cum ni-l trăim.

Amprenta trecutului asupra viitorului Ciulină Ramona- Maria

clasa a VIII-a A Cu toții înaintăm în varstă, fie că ne dam seama sau nu. Privim în oglindă spunand-“Sunt atât de tânăr! Mereu voi fi! Am o viață întreagă înainte !”, însă nu realizăm că totul este trecător, în special tinerețea. Oare cine nu s-a întrebat măcar o dată, indiferent de varstă –“Eu de ce trebuie să învăț? De ce trebuie să mă port frumos cu cei din jur? De ce trebuie să îmi ascult parinții? Cu ce mă vor ajuta toate aceste lucruri?”

Viitorul

Gheorghiță Andreea Clasa a VI-a B Ca toţi copiii din lume, mai ales din ţară, îmi doresc acelaşi lucru, ca şcoala sa fie mai uşoară.

Însa eu, consider că privesc dintr-o altă perspectivă lucrurile.

M-am născut în Bucureşti iar la vârsta de cinci ani, am plecat în Belgia deoarece tatăl meu a primit un post la Uniunea Europeană.

Timp de trei ani am învaţat acolo. Toată lumea ştie că, în străinătate programa este diferită şi totul se învaţă prin joacă, sau prin activitaţi educative.

Gălăţanu Mariela Rodica Clasa a V a B

Când mă gândesc la trecut, mă gândesc, în primul rând, la cum îmi modelează acesta prezentul şi viitorul. Viaţa are, pentru mine, conotaţia unei case.

Trecutul este începutul casei, însă pe măsură ce îmbătrânim, trecutul devine tot mai consistent. La această casă lucrăm permanent, ştiind de unde am început şi unde suntem, dar necunoscând momentul punerii acoperişului